|
Dacă la Conservator sun două locuri la admiterea de la harpă şi se prezintă 200 de candidaţi, consider că este o adevărată loterie rezultatul unui concurs de admitere acolo. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul admiterii la doctorat.
Există pe de o parte conducătorii de doctorat şi pe de altă parte, candidaţii, cei care devin doctoranzi.
După părerea mea, între conducătorul de doctorat şi doctorant trebuie să existe comunicare.
După părerea mea, conducătorul de doctorat şi doctorandul trebuie să aibă aceleaşi preocupări în raport cu domeniul de cercetare.
După părerea mea, conducătorul de doctorat şi doctorandul trebuie să se accepte reciproc.
După părerea mea, conducătorul de doctorat şi doctorandul trebuie să se respecte reciproc.
După părerea mea, conducătorul de doctorat şi doctorandul trebuie să se aprecieze reciproc.
După părerea mea, conducătorul de doctorat şi doctorandul trebuie să aibă un limbaj comun.
După părerea mea, conducătorul de doctorat şi doctorandul trebuie să aibă compatibilităţi temperamentale şi de comportament.
Evaluările pe care le face viitorul doctorand se referă la domeniile de interes ale conducătorului ştiinţific şi la modul în care acesta este perceput în mediile unde îşi desfăşoară activitatea. Atunci când conducătorul ştiinţific îl pune la treabă pe doctorand, acesta trebuie să evalueze dacă este dispus să muncească atât cât i se cere. Dacă doctorandului i se impune un anumit nivel de exigenţă, de ritmicitate şi de rigurozitate din partea conducătorului ştiinţific, viitorul doctorand va analiza dacă este dispus să răspundă acestor cerinţe. Profilul conducătorului de doctorat este definit exact în mediul unde va lucra viitorul doctorand şi nu trebuie decât să se informeze pentru a afla tot ce este necesar pentru a face o alegere bună a conducătorului de doctorat.
Aşa se procedează acum. La înscrierea la colocviul de admitere la doctorat, cel ce depune dosarul specifică tema de cercetare şi numele viitorului conducător de doctorat. Alegerea conducătorului de doctorat se face în cunoştinţă de cauză. Spre deosebire de cum se procedează acum, în cazul meu, eu mi-am ales doctoranzii şi cei care au acceptat să lucrăm împreună, am lucrat şi cu mulţi dintre ei am finalizat.
Unii spun despre colocviul de admitere la doctorat că este o formalitate. Nu este o formalitate. Este prilejul unic de a-l vedea pe viitorul doctorand în postura reală în care el se manifestă ca profesionist, ca om şi mai ales, ca viitor cercetător ştiinţific. Eu ştiu că nu trebuie să le asculţi repertoriul lăutarilor în stradă dacă vrei să-i tocmeţi la nuntă, ci trebuie să vezi cum pun arcuşul pe vioară. La colocviul de admitere, candidatul, viitor doctorand, cu fiecare răspuns pe care-l dă membrilor comisiei, îl vezi cum pune arcuşul pe vioară. Se defineşte.
|