|
Digitalizarea domestică este procesul prin care toate documentele pe care le posedă o persoană la ea acasă sunt transpuse şi stocate în format electronic prin scanare, fotografiere, generarea şi conversie ca fişiere de toate tipurile şi sunt utilizate numai în acestă formă, fără a se mai face apel la documentele originale de pe hârtie.
Digitalizarea este o muncă:
- grea,
- pretenţioasă,
- continuă,
- sistematică,
- ordonată,
- exigentă,
- permanentă,
- necesară.
La noi în ţară digitalizarea nu a prins decât în vremurile de pandemie, când birocraţii, de groază de a nu se îmbolnăvii au fost constrânşi să reducă foarte mult lucrul cu cetăţenii şi cu documentele acestora, obiectiv care se atinge numai şi numai prin digitalizare.
Europa a rămas în urmă cu procesul de digitalizare şi acum prin Planurile Naţionale de Redresare şi Rezilienţă se screme să facă paşi importanţi în ceea ce priveşte digitalizarea. Absenţa unor legi radicale nu va dinamiza procesul şi digitalizarea va bate pasul pe loc, exact cum îl bate informatizarea.
Eu mi-am propus ca anul 2022 să fie pentru mine anul digitalizării.
Am foarte multe fotografii pe hârtie care trebuie digitalizate.
Am documente personale mai vechi şi mai noi care trebuie digitalizate.
Vin tot felul de facturi în format digital pe care trebuie să le gestionez.
Am înscrisuri reralizate de mine pe care mi-am propus să le digitalizez.
Voi dedica un laptop fiabil, fără legătură la Internet, care va fi ferit de procese de virusare cât de cât, ce va fi dedicat stocării tuturor fişiereleor care vor rezulta din procesul meu de digitalizare.
Acum doi ani am publicat la Editura ASE, împreună cu colegul meu Alin ZAMFIROIU cartea Avuţia naţională digitală, referită prin:
Ion IVAN, Alin ZAMFIROIU, Narcis LUCA, Gheorghe MATEI - Avuţia naţională digitală, Editura ASE, Bucureşti, 2020, 196pg, ISBN: 978-606-34-0339-2
ceea ce înseamnă că problema digitalizării îmi era deja cunoscută cu mult timp înainte de a fi declanşată acea isterie prin UE de când cu pandemia.
|