IVAN
Ion IVAN
10
Modelele mele Alegerea modelelor este o operație extrem de dificilă. Eu mi-am ales modelele din mai multe locuri. Din familie, modelul a fost tatăl meu. Dintre profesori, modelele mele au fost Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Ludovic TOVISSI, Ștefan MUSTĂȚEA și Geo VASILESCU.Fiecare dintre ei aveau caracteristici pe care le-am descifrat și am căutat să aduc transformări la mine, încât să ajung să fiu și eu cât de cât ca ei. Tatăl meu când începea un lucru îl termina, nu oricum, ci făcea acel lucru foarte bine. Nu începea mai multe lucruri deodată. Edmond NICOLAU era un profesor distins, cultivat și cu capacitate de orientare fantastică. Profesorul Nicola RACOVEANU era concis, clar și la obiect. Avea vorba măsurată. Profesorul Ludovic TOVISSI era omul detaliilor, căci nu lăsa nimic la voia întâmplării, fiind preocupat de a dace lucrurile perfect. Profesorul Geo VASILESCU era optimist și avea soluții extrem de eficiente. Profesorul Ștefan MUSTĂȚEA era omul practicii, cu o capacitate excepțională de a explica foarte clar, pe înțelesul tuturor și cele mai complicate lucruri. Uneori am reușit, alteori nu am reușit. Tot timpul m-am luptat cu mine însumi pentru a ficât mai aproape de modelele mele. În contextul acelor vremuri, a avea modele era o dorință care însemna eforturi considerabile pentru a o transpune în realitate.
0ĂĂ
1ăă
2ÂÂ
3ââ
4ÎÎ
5îî
6ȘŞ
7șş
8ȚŢ
9țţ
Ion IVAN>
Modelele mele Alegerea modelelor este o operaţie extrem de dificilă. Eu mi-am ales modelele din mai multe locuri. Din familie, modelul a fost tatăl meu. Dintre profesori, modelele mele au fost Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Ludovic TOVISSI, Ştefan MUSTĂŢEA şi Geo VASILESCU.Fiecare dintre ei aveau caracteristici pe care le-am descifrat şi am căutat să aduc transformări la mine, încât să ajung să fiu şi eu cât de cât ca ei. Tatăl meu când începea un lucru îl termina, nu oricum, ci făcea acel lucru foarte bine. Nu începea mai multe lucruri deodată. Edmond NICOLAU era un profesor distins, cultivat şi cu capacitate de orientare fantastică. Profesorul Nicola RACOVEANU era concis, clar şi la obiect. Avea vorba măsurată. Profesorul Ludovic TOVISSI era omul detaliilor, căci nu lăsa nimic la voia întâmplării, fiind preocupat de a dace lucrurile perfect. Profesorul Geo VASILESCU era optimist şi avea soluţii extrem de eficiente. Profesorul Ştefan MUSTĂŢEA era omul practicii, cu o capacitate excepţională de a explica foarte clar, pe înţelesul tuturor şi cele mai complicate lucruri. Uneori am reuşit, alteori nu am reuşit. Tot timpul m-am luptat cu mine însumi pentru a ficât mai aproape de modelele mele. În contextul acelor vremuri, a avea modele era o dorinţă care însemna eforturi considerabile pentru a o transpune în realitate.