|
Nu am lucrat cu colaboratori la întâmplare. Am căutat să ne cunoaştem. Eu am spus ce vreau.
Vreau să fim punctuali.
Vreau să ne respectăm.
Vreau să evităm negaţia NU în vorbire.
Vreau să evităm foloserea oricărei forme a verbului A PUTEA în textele noastre.
Vreau că dacă cineva găseşte o soluţie greşită sau slabă, imediat să vină cu o soluţie bună.
Vreau să nu se vorbească pe la colţuri. Cine are de spus ceva s-o facă aici, pe loc.
Vreau să nu existe amânări.
Vreau ca fiecare om să aibă sarcina lui, să nu existe mai mulţi la o sarcină.
Vreau ca tot ceea ce se spune în cuvinte să existe şi în realitate.
Vreau ca toate afirmaţiile să fie argumentate cantitativ.
întotdeauna am folost sintagmele te rog şi mulţumesc frumos.
Nu am făcut niciodată pe deşteptul că nimeni nu deţine adevărul absolut.
De la fiecare am de învăţat ceva, căci omul nu e ca vinul, cu cât e mai vechi cu atât e mai bun.
Dacă cineva vine cu o idee, voi fi de acord, dar respectivul să-şi asume concretizarea ideii, în condiţiile în care primeşte de la echipă tot sprijinul. Nimeni nu trebuie să devină executantul ideilor altora, decât în măsura în care cel care a venit cu ideea îşi asumă responsabilitatea implementării acelei idei.
Am evitat colaborarea cu persoanele care solicită amânări.
Am evitat colaborarea cu persoanele care spun că au soluţia la problemă, dar la momentul când trebuie să arate ceea ce au făcut nu au nimic de arătat.
Am evitat să colaborez cu persoane care vor să facă de toate, dar nu se pricep la nimic, însă stau pe margine şi chibiţează.
Dacă un proiect are N activităţi, dacă în echipă sunt N persoane, fiecare membru al echipei are o activitate de realizat. El este baza acolo. Nu se lucrează de-a valma. Numai după ce activitatea a fost finalizată, ceilalţi membrrii ai echipei vin, analizează, fac completări şi în final se obţine acea formă care merge mai departe.
|