|
Am ajuns la concluzia că cel mai bun lucru este să lucrez în echipă. Eu am făcut un calcul.
Dacă sunt de nota 10 şi am 100 de colaboratori de nota 2, în medie, echipa este de nota 2(doi).
Dacă eu sunt de nota 2 şi colaborez cu 100 de inşi de nota 10, în medie, echipa este de 9,92.
Rezultă cu mare claritate că lucrul în echipă este benefic, dar nu-l va satisface pe cel orgolios nevoie mare, care:
- se crede buricul pământului,
- consideră că singur autor e soluţia,
- nu acceptă să lucreze în echipă,
- ştie că numai el face lucruri grozave.
Nu am împărtăşit un astfel de punct de vedere, căci acolo unde gândesc mai multe persoane, riscul ca într-un material publicat să se găsească erori impardonabile scade foarte mult. Mai mult, dacă cei cu care colaborez sunt de specializări diferite, zonele din material care abordează aspecte specifice specializării lor, vor fi cu mult mai în profunzime abordate, indiferent cât de mult aş adânci eu studierea bibliografiei complementare domeniului meu.
Am avut şansa unică de a colabora cu specialişti de mare clasă, caractere speciale şi mă laud că toate lucrurile începute cu ei, au fost finalizate. Uneori eu am solicitat colaborarea, dar au fost situaţii care m-au onorat extraordinar de mult, când colegi pentru care am avut un respect deosebit de mare mi-au solicitat colaborarea, lucru pentu care le mulţumesc.
Fiecare dintre noi a lucrat la materialul pe care ne-am propus să-l înaintăm la o editură sau la o revistă sau la un beneficiar, pentru că nu am acceptat vedete care doar să semneze materiale ca să se creadă că echipa este puternică prin transfer formal de notorietate.
Mi-am permis luxul de a selecta colaboratorii după criteriile mele, pentru că ceea ce am realizat nu au fost sarcini de servici dictate de şefi care impun echipa, ci au fost numai iniţiative ale mele.
Am vrut să scriu un articol, mi-am făcut echipă de colaboratori.
Am vrut să scriu o carte, mi-am făcut echipă de colaboratori.
Am vrut să fac o ofertă de proiect pentru a obţine finanţare, mi-am făcut echipa de colaboratori.
Eu am lucrat în timp cu mai multe persoane. Cu unele m-am înţeles, cu altele nu m-am înţeles.
Cu cei cu care m-am înţeles, am continuat să colaborăm.
La formarea unei echipe procedam astfel:
- dădeam un telefon,
- spuneam scopul telefonului,
- făceam o mică descriere,
- adresam întrebarea dacă omul e disponibil,
- fixam o întâlnire.
După întâlnirea cu fiecare în parte, realizam o întâlnire cu toţi membrii echipei şi porneam la drum. Am evitat întotdeauna situaţiile în care apăreau reveniri asupra deciziilor luate anterior, căci în acest fel se bate pasul pe loc.
Mie nu mi-a plăcut niciodată ca un ins invitat să lucreze la un proiect al meu să vină şi să propună el altceva. dacă are idei, să le concretizeze el cum vrea, Pe cine am invitat eu să lucreze la poiectul meu, să facă acest lucru. dacă cineva are un proiect bine definit, accept cu mare plăcere să fiu invitat să lucrez acolo, mai ales dacă cel care face invitaţia este un manager de proiect serios.
De regulă cei care vin cu idei pe proiecte noi când au fost invitaţi la proiectul meu, sunt oameni cu idei, dar pe mine nu mă interesează ideile lor, ci să vină să lucreze la proiectul pe care eu l-am propus, nimic altceva. Eu tai macaronul brutal unor astfel de persoane, căci vreau ca proiectul meu să meargă mai departe, nu vreau să intervină elemente care să-l paraziteze.
Foarte mulţi dintre cei cu care am colaborat au fost fie colegi, fie studenţi, fie foşti studenţi, fie persoane cu care am avut posibilitatea să lucrez la alte contracte de cercetare sau la realizarea de materiale şi proiecte care erau coordonate de altcineva. Nu am colaborat în proiectele mele decât cu persoane pe care le-am cunoscut foarte bine.
Norocul meu a fost că am avut privilegiul să întâlnesc oameni de excepţie cu care am colaborat şi sunt mândru de faptul că am avut onoarea să mă aflu în prejma lor.
|