|
Programarea orientată obiect este creată, cred eu, în principal pentru a creşte nivelul de reutilizare a componentelor software.
Bibliotecile de proceduri sunt create pentru a reutiliza componente.
Reutilizarea are ca obiectiv creşterea producţivităţii programatorilor şi schimbarea raportului între munca vie şi munca deja depusă anterior.
Acum câţiva ani am condus o teză de doctorat referită prin:
Emilia STANCIU - Evaluarea nivelului de reutilizare a componenetelor in sisteme de programe, ASE, Bucureşti, 2003, 211 pag.
Nu orice componentă software este reutilizabilă. Ca să fie reutilizabilă, o componentă software trebuie:
- să fie foarte bună din punct de vedere tehnic,
- să fie cu folosiri repetate în timp,
- să fie cunoscută de programatori,
- să fie accesibilă,
- să aibă parametri uşor de gestionat,
- să ofere rezultate în structura cerută.
Dacă la nivelul managementului unor dezvoltatori de software reutilizarea este obiectiv esenţial, toate fluxurile de programare sunt gândite pentru a face loc componentelor reutilizabile. mai mult, este stimulată producţia de componente reutilizabile, astfel încât un program va apare mai mult ca succesiune de apeluri de proceduri decât de secvenţe de instrucţiuni de calcul.
Una este să evaluăm expresia D=A+B+C-G pe o linie sursă, unde avem clasa matrice şi + şi = şi - sunt operatori supreaîncărcaţi şi alta este să scriem ca disperaţii instrucţiuni care implementează operaţii de adunare, scădere şi, respectiv, de atribuire a matricelor.
Trebuie schimbată optica conform căreia numai cei care nu ştiu programare reutilizează componente. Să nu uităm că pictorii folosesc culor produse de alţii. Să nu uităm că tehnicile de folosire a colajelor, care înseamnă reutilizări de bucăţi de materiale, au dus la capodopere în pictură şi în literatură.
|