|
Omogenitatea vizează numărul tipurilor de resurse utilizate în scrierea unui program. Un program care este scris folosind un singur limbaj de programare, este un program omogen. Un program care are componente scrise în diferite limbaje de programare este cu atât mai neomogen cu cât numărul acelor limbaje de programare este mai mare.
Sunt programe care utilizează fişiere pentru introducerea datelor. Unele dintre fişiere sunt create folosind diferite aplicaţii, altele sunt create de utilizatori sub formă de fişiere text. Cu cât un program permite pentru introducerea de date o diversitate mai mare de tipuri de fişiere, cu atât apar elementele de neomogenitate. dacă programul acceptă un singur tip de fişiere pentru datele de intrare, adică fişierul creat de o uncţie a programului, programul cu pricina este un program cu adevărat omogen. Nu înseamnă că utilizatorii îşi doresc aşa ceva. Ei îşi doresc ca programul să acceăte cât mai multe tipuri de fişiere pentru datele de intrare, astfel încât prelucrările să nu mai presupună introducerea de la tastatură a datelor, dacă ele se află stocate deja pe un suport de memorie externă.
|