|
Un program unde utilizatorul nu are opţiuni, este un program rigid.
Un program unde utilizatorul are opţiuni pentru a obţine exact ceea ce doreşte, este un program mai flexibil Opţiunile vizează:
- ordinul de precizie al rezultatelor,
- afişarea datelor de intrare,
- stocarea rezultatelor într-un fişier,
- tipărirea rezultatelor,
- selectarea rezultatelor care se afişează,
- selectarea funcţiilor de prelucrare,
- alegerea ordinului de precizie al iteraţiilor,
- dezactivarea datelor care nu intră în calcule.
Pentru programele flexibile, utilizatorii au posibilitatea în cazul programelor felxibile să selecteze ce prelucrări doresc să se efectueze şi ce rezultate doresc să se afişeze sau să fie salvate. Programatorii evită scrierea de programe flexibile pentru că flexibilitatea este direct proporţională cu complexitatea şi cu cât un program este mai complex, cu atât numărul de linii sursă este mai mare. Unii programatori care nu ţin la blazonul lor scriu programe rigide, căci este mai simplu să ofere utilizatorului ceva, pentru a merge mai repede spre a scrie un alt program tot aşa de rigid şi un alt program şi tot aşa.
|