|
Fiabilitatea este o caracteristică a programelor luată în considerare prin aceea că utilizatorii trebuiau şă ţină seama de riscul de întrerupere a execuţiei unui program în timpul prelucrărilor de date, fără a se obţine rezultatele dorite.
Dacă un program este lansat în execuţie de NT ori şi de EC ori se obţin rezultate complete şi corecte, fiabilitatea efectivă FE este dată de relaţia:
FE = EC / NT
Dacă NT=100 şi EC=80, fiabilitatea FE=0,8 ceea ce arată că programul e bun. Dacă fiabilitatea FE este mai mică decât 0,78 programul nu este bun. Dacă fiabiliatea FE este mai mare ca 0,92 programul este foarte bun. Dacă fiabilitatea este mai mare ca 0,78 şi mai mică decât 0,92 programul este bun.
Este interesant să se calculeze fiabilitatea efectivă. Este şi mai interesant să se estimeze fiabilitatea unui program înainte ca acesta să existe.
Au fost construite nenumărate modele de estimare a fiabilităţii unui program. Sunt celebre modelele MUSA, JELINSKY-MORANDA, YAMADA, SHOOMAN, OKUMOTO, dar şi multe altele. Implementarea unui model depinde de ipotezele în care acesta este operaţional şi de capacitatea de a avea adtele necesare pentru a estima coeficienţii. Cercetări în acest sens a desfăşurat dr. Alexandru BALOG, cercetător la ICI. Acum când achiziţiile automate de date sunt la ordinea zilei, trebuie doar ales modelul şi implementarea sa nu mai este o problemă. Mai mult, există software care implementează modele şi doar furnizarea datelor este suficientă pentru a prognoza fiabilitatea unui program care va fi realizat cândva.
Cine vrea să crească fiabilitatea programului său, va tot introduce instrucţiuni noi şi în acest fel creşte complexitatea programului, uneori disproporţionat cu efectul cerut de fiabilitate.
|