OMAGII, OMAGIATII, OMAGIATORII

1. OMAGII

Exista evenimente care se omagiaza.
Exista evenimente care trebuie omagiate.
Ziua de nastere a lui Mihail Eminesc, se omagiaza.
Implinirea unei varste venerabile este omagiata.
Eroii neamului sunt omagiati atunci cand se implinesc un numar de ani precum 25 sau 50 sau 100 sau 200 de ani sau 500 de ani sau 1000 de ani de la producerea evenimentului in care ei si-au jertfit viata.
Omagiul este o manifestare prin care o persoana, un grup de persoane sau o colectivitate mai larga cinstesc o persoana prezente la eveniment sau memoria unei personalitati sau a unor eroi plecati dintre cei vii.
Omagierea se realizeaza prin:
- cuvinte alese in care sunt scoase in evidenta meritele, activitatea si mai ales recunostinta pe care o poarta vorbitorul sau vorbitorii pentru ceea ce au facut cei omagiati;
- gesturi simbolice, oferirea de buchete de flori daca persoana omagiata este prezenta sau depunerea de coroane de flori la mormintele celor decedati;
- crearea unor simboluri prin care artistii isi exprima recunostinta; se scriu versuri dedicate celor omagiati, se ridica statui, se dezvelesc busturi, se executa picturi;
- se atribuie numele persoanelor omagiate pentru strazi, comune, orase, varfuri de munte, zone de pe alte planete, soiuri de plante, rase de animale, seturi de carti, teoreme, teorii, domenii de cercetare, principii tehnice, obiective publice, muzee, case memoriale, stadioane, scoli,universitati, amfiteatre,teatre;
- se organizeaza sedinte festive sau sedinte comemorative, seminarii stiintifice, marsuri, se tiparesc carti de omagiere.
Omagiile apar ca mijloace de remarcare a celor care doresc sa-si arate pozitia in raport cu cel omagiat, mai ales daca acesta este prezent.
Devin foarte penibile momentele in care discursurile deomagiere se adreseaza persoanei, formulele fiind de-a dreptul jenante, iar omagiatul, tocmai lipseste...
Omagiile sub forma unor carti sunt dovada cea mai palpabila a:
- pozitiei pe care o are persoana omagiata
- nivelul de deferenta al celor care omagiaza; sunt situatii in care omagierea se face prin publicarea unei editii selective din opera omagiatului; spre deosebire de alte cazuri obisnuite, volumul este pe o hartie mai buna cu o coperta mai deosebita si, intamplator, apare de la tipografie chiar in ziua aniversara; sunt situatii cand volumul aniversar include texte in care diferite persoane scriu cate ceva celui omagiat; daca acolo se afla lucrari bune dar care nu sunt ridicari in slavi ale omagiatului, volumul omagial se transforma in recunoasterea de calitati omagiatului prin acceptarea participarii la acel volum; sunt situatii in care volumul omagial contine fotografii, texte selective reprezentative ale omagiatului sau ale altora, totul constituindu-se intr-o trecere in revista a unei anumite perioade din viata omagiatului
- slugarniciei, a decaderii si prostitutiei la care se dedau unii omagiatori prin elaborarea de texte laudative pline de excese, prin realizarea de alte titpuri de arta tot atat de flasec prin terminologie, mijloacele si formele de exprimare, care nu prididesc sa arate exect aspecte nereale, care incanta pe cel omagiat, persoana ea insasi care se dovedeste ca a pierdut orice contact cu realitatea.
Pmagiile au forme simple, decente sau forme zgomotoase.
Pornind de la prezenta celui omagiat, a neamurilor lui, de la locul pe care il ocupa, de la scaunul pe care este asezat si de la toate detaliile care se deruleaza, totul denota cine sunt omagiatorii si mai ales, cat se lasa persoana de omagiat.
Organizarea omagierii intr-un spatiu public cu largi rezonante arata deja ceva.
Omagierea unui neica-nimeni la Ateneul Roman, este prima dovada ca lumea s-a intors cu susul in jos.
Omagiul prin urcarea persoanei pe scena devine si mai palpitant, pana la ridicol...
In cinstea unei personalitati se organizeaza un spectacol.
Omagiatul este in sala.
Priveste, asculta, el fiind un spectator si atat.
Aritstii il pot aplauda, cel mult si organizatorii in mod discret ii dau un buchet.
Afisele nu marcheaza coincidenta dintre spectacol si prezenta omagiatului. Este de fapt un omagiu surpriza.
Cel mai consistent omagiu pentru o mare personalitate consta in atitudinea contemporanilor in a-i acorda respect prin forme de adresare, folosirea cunoastintelor sale, implicarea persoanei in actiuni de anvergura, dandu-i ocazia sa ofere solutii si mai ales sa modereze anumite evenimente prin prestanta si prin discursul sau.
Justificarea omagiului are doua aspecte:
- importanta momentului sau importanta persoanei omagiate;
- obtinerea de fonduri care se consuma dupa un proiect si care aduce multe avantaje colaterale.

2. OMAGIATII

Omagiatii sunt:
- mari scriitori de la a caror nastere sau de la a caror trecere in nefiinta se implinesc un numar de ani precum 10, 20, 25, 50, 100, 150, 200, in general numere divizibile prin 10 sau 25;
- personalitati proieminente ale vietii politice;
- conducatori de stat
- conducatori de osti;
- eroii in momentele implinirii unei cifre rotunde de la producerea evenimentului in care ei si-au jertfit viata;
- artisti care prin creatiile lor au contribuit major la dezvoltarea artei;
- scriitori care prin operele lor au dezvoltat limba, au impus o noua forma de exprimare, au revolutionat poezia, teatrul, romanul;
- artistii plastici care au revolutionat pictura, sculptura, baletul, cinematografia, muzica, au adus curente noi;
- savanti care prin descoperirile lor au contribuit la realizarea unui salt semnificativ in domeniul de activitate;
- persoane care isi doresc sa fie omagiate cat sunt in viata datorita pozitiei pe care o au, fiind sigure ca dupa trecerea in nefiinta acest lucru nu se va mai intampla;
- persoane care au o imagine disproportionata intre ceea ce sunt in realitate si ceea ce cred ele ca sunt, impunand celor din jur forme de respect care se transforma in omagieri repetate, golite de continut;
- dicatatorii care prin anturajul celor din jur obtin omagieri pentru noncalitati ridicate de acestia la rangul de merite exceptionale;
- persoane care au placerea de a pune cu costuri minime, in ipostaze penibile pe unii pe care ii considera ca merita acest lucru, facandu-i sa spuna sau sa faca lucruri atat de penibile incat omagiatul isi solutioneaza cele mai stringente probleme existentiale, legate de relatiile cu semenii lui apartinatori unor sfere numai aparent intangibile;
- frustrati pe care colectivitati intregi i-au ignorat ani in sir si care printr-un concurs de imprejurari si-au schimbat statutul si care nutresc o placere vecina cu sadismul in a-i vedea pe cei care l-au ignorat sau nu l-au apreciat sau si mai rau, l-au dispretuit explicit, cum il ridica in slavi, stiind ca depind de el si ca numai prin imilinta pot obtine oarece avantaje sau macar sa fie lasati in pace.
Omagiatii in viata care accepta mai mult decat trebuie sa fie un omagiu, sunt persoane slabe care nu fac distinctia intre ceea ce este firesc si ceea ce este disproportionat.
Omagierea unei persoane centenare se face in familie.
daca varsta este cu mult mai mare si comunitatea largita doreste sa omagieze persoana in varsta, evident, omagierea se face in limitele decentei.
Cunoscutii vor reaminti momente semnificative din viata celui omagiat.
Respectivul va prezenta cateva elemente din ceea ce considera esential pentru viata sa.
Va da si cateva sfaturi celor prezenti.
Responsabilii comunitatii vor vorbi fara a acapara festivitatea.
Se va marca evenimentul prin gesturi simple, prin cadouri simbolice.
Este nerezonabil ca omagiatul sa accepte ca numele sau sa fie atribuit unei strazi, unei zone, unui obiectiv public sau unei strazi, concurs, diplome, medicament, aliment.
Omagiatul trebuie sa fie ferm, intrucat trebuie sa dea nota evenimentului.
El este cel care asigura proportiile in derularea evenimentului.
El stopeaza sau tempereaza excesele.
El defineste nivelul de exigenta, fara a se lasa tarat in tot felul de capcane care au finalitate in alte directii decat omagiul propriu-zis.
Duapa natura si dimensiunea actului omagial este definit omagiatul.
O persoana discreta va avea grija sa reprime orice initiativa vecina cu vulgaritatea demersului.
O persoana care nu mai are un contact cu realitatea se lasa dusa de val si accepta orice are menirea sa exacerbeze anumite laturi ale caracterului, ale realizarilor si mai ales ale trasaturilor de caracter.
Omagiatul care accepta kitch-urile, accepta:
- construirea unui decor Wagnerian, cu spatii largi, pentru miscari ample, coloane si valuri de catifea sobru colorata, costume din care nu lipsesc togile, iar gestica este de un teatralism si un schematism atat de primitiv ancat prin monotonie plictisesc de moarte;
- elaborarea unei scheme care prin noutate anuleaza cele mai elementare reguli de abordare; se face un amalgam de forme de prezentare: text, poezie, balet, cant, film, documentare si arhivistica;
- inghesiurea cat mai multor nefericiti care vor sa se remarce cu acest prilej; in cazul dictatorilor omagiatorul tine neaparat ca poporul intreg sa "vaza" acest delir, fapt pentru care televiziunile intuiesc ca trebuie sa preia desmatul, mai mult sau mai putin in direct; ori nu este prilej mai bun pentru artisti de a-si face un pic de reclama decat sa apara in spectacole omagiale cu penetrare totala in media; asa apar grupuri folclorice formate din nume care nici in visurile cele mai sumbre nu s-ar reuni; asa apar mari solisti de muzica grea cantand imne sau cine mai stie ce despre omagiat, lucruri care pe la Scala sau Met in nici un caz nu se concep, desi ei apar acolo ca la ei acasa; Ei n u-si dau seama ca de la un moment aniversar, se ajunge la perioade aniversare, la tot timpul este pentru omagiere,
De la un omagiu aniversar se ajunge la omagierea unor momente, a unor realizari.
Permanenta omagierii este calea sigura pentru construirea cultului personalitatii.
Vu ocazia omagierii, omagiatul este vazut la inceput ca un barbat, ceva mai tarziu ca marele barbat, iar dupa alti cativa ani el este cel mai mare barbat.
Devine singurul barbat sau unicul barbat, cel mai vestit barbat, vel mai curajos.
Incet, incet i se atribuie fapte de care omagiatul nu are cunostinta.
pentru ca este slab, nu are puterea sa le respimga si merge mai departe, afundandu-se in mocirla omagiatorilor.
Traieste insa satisfactia ca pe durata vietii este adulat, este transformat intr-un personaj de dimensiuni mitologice, desi, vai mama lui este un pigmeu.
Justificare acceptarii si chiar a stimularii unui proces de omagiere are la baza:
- onest, credinta ca asa este bine si rezonabil;
- credinta ca persoana omagiata chiar este cineva si considera ca i se cuvine un astfel de proces;
- remarcarea unor aspecte care nu sunt vizibile in alt context.

3 OMAGIATORII

daca exista persoane care sunt omagiate, daca exista institutia omagiatului, trebuie sa existe si executantii actului de omagiere.
Omagiatorii activi sunt acele persoane care:
- elaboreaza textele de cinstire a memoriei celor disparuti
- citesc textele de omagiere
- preamaresc in cuvinte ample calitatile eroilor, ale marilor savanti, ale marilor artisti, ale marilor barbati de stat, ale marilor conducatori de osti, ale eroilor legendari
- exercita o profesie ce contribuie la obtinerea de avantaje prin crearea si consolidarea cultului personalitatii prin omagieri repetate
- creaza opere de arta in care persoana omagiata este prezentata in ipostaze denaturate in raport cu realitatea
- creaza opere de arta in care redau trasaturile de caracter reale ale celor omagiati, nefiind nevoie de hiperbolizari, intrucat calitatile celor omagiati nu au nevoie de adaugari
- bate o moneda sau realizeaza si distribuie o placheta omagiala
- instituie un titlu acordat de seful statului sau de o academie sau de o institutie prestigioasa
- organizeaza manifestari in care se omagiaza persoane, eroi, personalitati.
Omagiatorii pasivi sunt cei care:
- participa la evenimente de omagiere
- aplauda interventiile vorbitorilor
- accepta si mai ales lauda pe cei care produc opere de arta cu caracter de omagiere
- se implica in actul omagierii nu atat de mult incat sa fie factori activi, decisivi.
Intre omagiatorii activi se naste o intrecere.
Fiecare se doreste a fi cat mai inovativ in:
- a produce comparatii cat mai spectaculoase
- a gasi adjective cat mai magulitoare
- a creea de opere in care persoana omagiata apare in ipostaze cat mai inedite
- a se remarca in fata celui omagiat prin produsul sau
- a oferi sub forma unui modest dar obiectul omagieii, in schimbul unor avantaje de alta natura.
Asa au aparut carti in care persoana omagiata apare langa eroi mitologici.
Asa au aparut picturi in care un personaj legendar sau un personaj biblic este inlocuit cu omagiatul.
Asa au aparut monumente in care omagiatul este in ipostaze in care nu s-a manifestat in timpul vietii.
Asa au aparut volume de poezii inchinate unuia sau altuia dintre mai marii zilei.
Omagierea unor eroi, a unor mari personalitati a unor mari barbati de stat, este ceva normal daca omagierea are loc cu prilejuri care justifica o astfel de abordare sau de amploare.
Omagierea a 500 de ani de la trecerea in nefiinta a lui Stefan cel Mare impunea in 2004 o omagiere pe masura.
Deja scapa de sub control situatia in care omagiatul este un ins, iar omagiatorii sunt niste artisti obscuri, suficient de lesinati care pentru cativa EURO sunt dispusi sa faca din purice elefant, trecand peste orice regula a jocului si calcand in picioare orice, pentru a obtine efectulascontat din partea insului orgolios care omagiat va scoate cativa techini si-i va arunca omagiatorilor ocazionali.
Organizarea de galerii de arta, implantarea de busturi si statui nu reprezinta altceva decat consumuri temporare, recirculabile, dupa principiul conservarii materiei...
Nu oricine poate fi omagiator.
Trebuie talent si bineanteles, multa lipsa de bun simt si multa penurile de respect fata de sine-insuti.
Multi se intreaba:
- cum este posibil sa se scrie astfel de texte, de versuri, sa se faca astfel de picturi, astfel de sculturi....
- cum este posibil ca sa-i iasa pe gura unui artist ce-i iese in timpul unui moment artistic de omagiere, sa se faca mesagerul unor stupizenii de doi lei...
- cine asculta sau priveste asa ceva... daca urmeaza unchiolhan substantial, poate merita si supiciul acesta daca omul este cu burta goala...
- daca prostitutia artistica mai poate cobori si mai jos...
In cazul in care omagiatul isi schimba pozitia, omagiatorii sunt primii care se repliaza prin:
- recunoasterea erorii de a scrie textele, de a realiza acele picturi, de a interpreta, de a participa; se va gasi scuza impunerii cu forta a dezvoltarii unor activitati pe care insii le regreta;
- incercarea de a recupera cadourile, cartile cu dedicatii care se transforma in marturii acuzatoare;
- stergerea de suporti in care se afla muzica, imagine sau texte legate de evenimentul care iese din actualitate; distrugerea operelor de arta de catre autor sau de catre altii care incearca in acest fel sa-si defineasca pozitia reala fata de fostul omagiat;
- ingroparea de statui, acoperirea de basoreliefuri, de mozaicuri astfel incat sa nu se mai vada in nici un fel semnele omagierii, cu lasarea unei portite pentru alte vremuri cand cada se schimba roata si persoana revine in prim plan, prin scoaterea din pamant, prin descoperirea celor acoperite, se reia ciclul unei inconsecvente de apreciere dupa cum bate vantul.
Inexistenta unui cod de verticalitate pentru etica aprecierii contributiei reale a unei persoane, este imposibila eleminarea factorului aleator de recunoastere si implicit a ceea ce inseamna omagierea decenta si omagierea desantata.
Justificarea participarii la un omagiu, activ sau de la distanta are la baza:
- faptul ca nu face rau;
- imposibilitatea de a face altfel;
- indreptatirea datorita calitatii produselor omagiale oferite;
- actul omagierii este un act legitim mai ales in legatura cu persoana despre al cauri omagiu exista comentarii, mai ales negative.

3 AUTO-OMAGIEREA

Reprezinta un stadiu al unei dereglari ireversibile la nivelul caracterului persoanei, ale carei manifestari sunt:
- sugerarea formelor prin care persoana doreste sa fie omagiata
- autoacordarea de titluri si diplome
- comandarea de opere de arta care sa-l reprezinte pe omagiat
- crearea unui climat care sa stimuleze prin avantajele la achizitionare a operelor de arta, a productiei de opere care sa-l reprezinte pe omagiat
- separarea celor care omagiaza de cei rezervati si indepartarea acestora din urma
- organizarea de evenimente in care in mod direct se definesc actiuni de omagiere in directia organizatorului, beneficiar direct a efectelor
- transformarea de bunuri achizitionate in bunuri dobandite prin merite exceptionale, desi realitatea este cu totul alta
- exprimari din care sa rezulte o ingrosare a calitatilor, prin specificarea sutelor de ani necesare pentru a se repeta nasterea unei persoane cu aceleasi calitati
- specificarea de fiecare data a faptului ca atribuirea unei insusiri sau realizarea unei comparatii, de catre persoana in cauza, este chiar meritata si indreptatita si mai ales ca vine cam tarziu
- tratarea tuturor celor din jur de pe o pozitie care rezulta direct din actiunile de autoatribuire de merite si de autorecunoastere a meritelor inaintea celor din jur
- preluarea unor asocieri fortate cu alte persoane sau personalitati, cu eroi de legenda, cu figuri luminoase ale istoriei sau literaturii
- introducerea in discurs, in atitudine si chiar in felul de a fi a acelor elemente care fac diferenta dar care sunt autoconstructii sau inchipuiri ale individului aflat intr-o atare stare clinica.
Cultul personalitatii are la baza unele elemente extrase din auto-omagiere si reprezinta o extensie a slabiciunilor si limitelor unei astfel de persoane.
Cei din jur au oricum mult mai multa imaginatie in a deforma calitati, hiperbolizand, de a reduce defectele pri omisiune sau prin asocierea lor cu fapte asociate calitatilor, fapte care desi sunt nerealist prezentate, in sensul infrumusetarii, au menirea de trece pe lanul o suta ceea ce de considera a fi defecte capitale.
Istoria a permis penetrarea pe scena culturala, pe scena politica, in societate a numerosi impostori, dintre ei fiind cei mai periculosi cei care au inceput prin timide auto-omagieri si care au sfarsit prin spectacole grotesti, ai caror maestri de ceremoni au pedalat pe acceleratie atat de mult incat corectarea prin indulcire a performantelor s-a transformat in caricaturizare.
Este o problema de educatie, de formare si mai ales este rezultatul puterii de a intelege ca:
- biologic vorbind o persoana are o durata limitata a existentei
- pozitia ocupata la un moment dat este apreciata in diferite momente de alte grupuri de oameni
- exista o corelatie stransa intre cei care accepta si cei care ofera
- categoria celor care preiau auto-omagierile depinde strict de avantajele pe care le ofera efortul de a prelua
- atitudinea neutra nu inseamna acceptarea auto-omagierii, ci din contra respingerea vehementa
- efectele pe termen lung ale auto-omagierii sunt devastatoare pentru cel care a practicat asa ceva
- mult timp, auto-omagierea isi diminueaza intensitatea dupa existenta unui puseu puternic, fara a disparea in ciclicitatea sa
- in cazurile epidemice, divizarea atentiei are ca efect aruncarea in lupta de resurse inimaginabil de subtile, iar efectele sunt numai pe termen scurt importante
- frustrarile pe termen lung sunt generatoare sigure ale auto-omagierilor necontrolate.