|
El e poetul anodin,
Cu sange in alcool
Cu mers ata de domol
Si de iubire plin.
El are verbul cu ocol,
De intelesuri plin
Si-nteapa cu venin
Pe cel ce-i vrea obol.
Doar chinul e cu el
Si-l macina mereu.
Fiind doar un rebel,
In care propriul EU
Se tanguie-a macel,
In miez de curcubeu.
|