|
Cand boabele fasolei sar din teci
Si cand se tanguie padurile de fagi,
E timpul sa gandesti sa te retragi
Si drumul a-ti alege ca sa pleci.
Nu te vor regreta nici chiar cei dragi,
Uitarea lor sortita e pe veci,
Sa-ti fie data prin cuvinte seci
De continut, imprastiate si de magi.
Tacere e in jurul tau de gheata,
Intre rascruci de drumuri prafuite.
Caci nu e nimeni dis de dimineata
Sa-ti stearga lacramile daruite
De o tristete, catre o mareata
Uimire spre uitari nebanuite.
8 februarie 2012 ora 1400
|
