|
Eu nu fac umbra nimanui.
Respir aer ce mi se cuvine.
Si de aceea-ti zic: crestine,
De mine pune-ti pofta-n cui.
Nu-s munti si nu-s coline
Sa fie ocolite de-atatea cararui
Doar dinspre fructul amarui
Razbate-o adiere de obcine.
Sa te trezesti ca ai ajuns peltic
Din somn adanc si chinuit
E crud de-a fi nimeni si nimic.
Sau poate revelatia de nedorit
In spatiul vitrilic si calic
In care sunetul razbate oparit.
|
