ScandaluriScandalul de plagiat reprezinta cea mai usoara modalitate de a se compromite a doctorandului, pentru ca:- a plagia este un sport national - multi nici nu constientizeaza ca a face copy-paste este plagiat - doctorandul crede ca totul i se cuvinte. Trebuie evitat un astfel de scandal ca este aproape imposibil de demonstrat dupa aceea ca teza este originala. Odata ce este manjit cu noroi, un autor nu prea mai are cum sa se curete, sa devina alb ca zapada. Scandalul de furt in care doctorandul acuza pe oricine, chiar si pe conducator ca i-au furat ideile cele geniale. se zice ca un compozitor l-a acuzat in tribunal pe altul ca i-a furat o bucata muzicala. S-a dovedit ca ambii o sutisera de la Verdi... Astfel de abordari sunt paguboase mai ales prin faptul ca cercetarile sunt pline de surprize si teama bolnavicioasa de a nu fi furat, este clar contraproductiva atat timp cat exista conferinte, reviste unde se publica idei si odata publicate, nu mai exista riscuri de a fi furate. Iar conducatorul de doctorat, profesor fiind, ce interes ar avea sa se infrupte din solutiile geniale ale doctorandului sau stiut fiind faptul ca el mai mult de profesor universitar nu prea mai are alta treapta de evolutie, care sa justifice astfel de gesturi. Scandalul pe baza de barfa construit pe o chestie cum ca cineva a zis ca sau a facut sau se presupune ca. Doctoranzii au predilectie spre a intarata pe unii contra altora, spre a duce vorba de colo-colo pentru a se pune bine cand cu unul cand cu altul. Spre ghinionul lor, exista foarte putini cei care pleaqca urechea la astfel de chestii si nu pluseaza la a alimenta atmosfera tensionata, care celor care nu sunt in stare de ceva creativ, le este propice. In loc sa faca treaba buna, sunt tineri care se angreneaza si-si traiesc viata in a vedea ce fac sau nu fac altii, raportandu-se tot timpul la niste imagini deformate despre cei din jur. Se considera tot timpul nedreptatiti si sufera fara rost in loc sa treaca la munca si sa scrie cele 150 pagini ale tezei, in loc sa cercetaze, sa faca experimente si sa fie originali. Scandalul involuntar datorat implicarii fara rost in tot felul de actiuni nenecesare de catre doctorand. Din dorinta de a fi vizibil doctorandul se vrea prezent oriunde. La toate conferintele, la toate sedintele, in toate revistele. Se simte obligat sa vorbeasca si el despre orice, sa nu zica lumea ca tace. Asa ca daca procedeaza asa, cu siguranta va deschide gurita si-i va iesi un porumbel care va isca furtuna pentru ca nu toata lumea este de acord cu fraze stereotipe sau abordari valabile in orice context. Exista persoane care cer detalii si atunci, cu siguranta persoana omiprezenta, care este in stare sa zice orice despre orice, o va da in bara, implicandu-se, iata, intr-un scandal, pe care l-a cautat cu lumanarea... Scandalul negatiilor vine numai din partea celor care se cred ca sunt deaupra tuturor, adica a celor care tot timpul au dreptate si care sunt indreptatiti sa-si bata joc de toti si de toate. Pentru ei, nu exista nimic valoros la altii. Numai ceea ce fac ei este valoros. Ei au dreptul de a critica fara a permite cuiva sa faca remarci la ceea ce fac ei, remarci care aduc atingere talentului si mai ales valorilor create de ei. negatia este ceea ce defineste aceasta categorie de doctoranzi. Ei au argumente pentru a arata ca orice este rau construit. de aceea ei sunt generatori de scandaluri, mai ales atunci cand este evident ca nu au dreptate si pornesc un razboi aiurea. Acest scandal este devastator pentru ei caci exista un moment similar celui in care un individ iese la pensie si se rup toate legaturile de subordonare cu cei din jur. Este momentul in care se voteaza. Se voteaza dreptul de a prezenta in sedinta publica. Se voteaza acordarea titlului, se voteaza confirmarea titlului. Asa ca in acele momente, negatiile devin hotaratoare, caci votul nu trebuie explicat, el se da sau nu, doctorandul primind exact ceea ce i se cuvine, adica unanimitate sau abtineri sau voturi impotriva, exact ceea ce-l ustura si mai tare. Scandalul pe autosuficienta este generat de doctorandul care se considera deasupra conducatorului. Exista fiinte nascute sa se considere, deasupra tuturor. Desi au o mediocritate evidenta, ei prin educatia proasta primita in familie se considera micile genii, desi nimic nu vine in sprijinul unei astfel de abordari. Autosuficienta este ceea ce-i mana pe doctoranzi sa arunce in stanga si in dreapta cu noroi in conducatorul lor dar si in ceilalti doctoranzi. Niciunul nu se ridica la inaltimea ceruta de el. Conducatorul sau nu este atat de destept pe cat ar vrea el. Conducatorul nu are cunostintele de specialitate la nivelul dorit de el. Conducatorul nu are rezultate care sa-l impuna in fata respectului sau. Conducatorul nu are ideile spumoase care sa-l faca sa considere ca trebuie sa accepte sa lucreze cu el. Si tot asa. In realitate, acest tip de doctorand, cand vine timpul sa produca si el cele 150 pagini cat trebuie sa fie o teza, dovedeste ca este cu totul si cu totul altfel, adica, mic-mic de tot. Trebuie mult tact si multa rabdare unui astfel de conducator de doctorat pentru a iesi la un capat cu un astfel de specimen. Exista doua situatii; - sa fie lasat sa se balaceasca in micimea sa - sa fie ajutat sa finalizez. Un astfel de personaj, trebuie ajutat sa finalizeze, caci autosuficienta este o maladie si singurul tratament este ajutorul naturist, caci orice alkt tratament este ineficient. Dupa obtinerea titlului de doctor, autosuficienta recidiveaza caci in mod natural a obtinut certificatul de maretie, neconditionala. ce conducator? ce doctoranzi? El si numai el conteaza... In proprii ochi, caci ceilalti s-au edificat. |
