Oameni pe care i-am cunoscut

*************************************************

ABALUTA Emilian este omul care mi-a facut mie si nu numai mie, mult bine. Lui ii datorey figurile din teza mea de doctorat, facute cu sudoare si intr-un timp record ca sa nu pierd plecarea tezei la minister. Nea Emil s-a dovedit a fi nun mare caracter. Calm, cu voce blanda, tot timpul a avut ceva deosebit sa arate oricui ii cerea ajutorul. L-am vazut la lucru intr+un moment special cand un coleg a avut un accident de la improvizatie de facut cafea. A stiut cum sa reactioneze si a fost salvatorul acelui coleg. Si dupa Revolutie a ramas in centrul de Calcul acelasi pol de atractie pentru ca el a gasit solutie oricarei probleme oricat de spinoasa ar fi fost acea problema. Admiratie totala, nea Emile!

ADAM Romica este tanarul cu care am colaborat foarte mult pe cand era asistent universitar in Catedra de Informatica Economica. Am scris impreuna doua carti, un curs si o culegere de structuri de date si multe articole. El este un exemplu de ceea ce inseamna daruire in ceea ce face si stie sa vorbeasca cu oamenii si stie sa explice pe inteles ce trebuie facut. Am admirat la el precizia si mai ales fermitatea in a lua decizii. A facut un doctorat stralucitor la Iasi si lucreaza exact ceea ce si-a dorit, la Bacau.

ADAMESTEANU Mircea este singurul profesor de istorie impreuna cu care am trait istoria. Era vorba de Istoria Evului Mediu pe care el o preda elevilor din clasa a IX-a de liceu. Cand vorbea despre Cruciade, parac erau in clasa acei cavaleri imbracati cu zale si care isi oboseau caii. Imi aminetsc cum vorbea despre un rege care se incingea cu o curea in care avea niste cuie pe interior pentru a se autoflagela. Imi amintesc despre cum descria marele profesor Adamesteanu intamplarea in care Henric al IV-lea s-a dus la castelul din canossa si s-a umilit in fata papei care il excomunicase. Profesorul era atat de convingator cand ne spunea de frigul pe care imparatul l-a indurat si mai ales ca acesta s-a dus la papa descult. Era o fresca vie acea lectie de istorie pe care si acum dupa 50 de ani o vad tot vie in fata ochilor. Regret ca profesorul Adamesteanu mi-a predat istorie numai un an. Se zice ca atunci cand a murit, la capatai i s-a pus o carte de istorie a Evului Mediu, care sunt sigur ca i-a placut nespus de mult.

AGHAMIRI Seyed este un doctor urolog de inalta calificare. L-am cunoscut in anul 2013. Dupa un antrenament nesabuit la sala IRON GYM cu peste 300kg sarcina la presa pentru picioare, am fost nevoit samerg la un consult de specialitate. Am solicitat sa fiu consultat de catre un medic cu varsta intre 40-50 de ani si care provine din spital, fara a fi cadru didactic universitar. Mi-a fost recomandat doctorul Seyed. La prima intalnire mi-am dat seama ca este exact doctorul de care aveam mare nevoie. M-a consultat si cu calm am discutat despre pasii de urmat. Am continuat sa colaborez cu doctorul pana am solutionat problema. De fiecare data am vazul ta el profesionalism, calm, stapanire de sine si claritate in deciziile luate. Explicatiile sale sunt simple si pe inteles. In primavara anului 2015 datorita unei erori majore a unuia a trebuit sa-l vizitez pe doctorul Seyed sa repare ceea ce acela a stricat. Si a facut-o foarte bine, fara cusur. Pacat ca pozele s-au perdut, pentru ca s-ar fi vazut de unde a plecat acesta si unde a ajuns.Tot in anul 2015 am revenit la doctorul Seyed cu o problema, alta decat de natura medicala. Am discutat, am analizat si mi-a propus o solutie, pe care am urmat-o. In octombrie deja am avut solutia completa la problema mea. Calitatea intregului proces si rezultatul obtinut sunt exceptionale. Cand vezi ca un om isi dovedeste inalta calificare ai certitudinea ca face totul la cele mai inalte standarde. Doctorul Seyed in 2015 s-a documentat, a pregatit cu mare aentie si rezultatul obtinut ma multumeste in cel mai inalt grad. Doctorul Seyed dovedit a fi un mare maestru. Am vazut oameni care considera ca anumite munci nu sunt demni de calificarea lor. Ceea ce i-am solicitat eu doctorului Seyed era numai partial o interventie medicala, procesul fiind specific si altor specialisti. El avea tot dreptul sa ma apostrofeze. A inteles necesitatea demersului meu si a fost de acord sa colaboram. Doctorul Seyed a acceptat provocarea, s-a documentat temeinic, am pregatit impreuna tot ce era necesar si intr-o zi de marti in douazeci de minte totul era gata. Am numai cuvinte de lauda pentru acest mare doctor! Datorita doctorului Seyed acum sunt mult mai atent si evit sa exagerez la antrenamentele de la sala si nu numai. Mi-a aratat ca exagerarile duc intotdeauna la dezastre si indreptarea lucrurilor este dificila si costisitoare. Asa ca trebuie mai intai sa previn, nu sa repar. Am vazut specialisti care explica proceduri dar nu le respecta. Doctorul Seyed, explica procedura si prin pozele pe care mi le-a aratat am vazut ca toti pasii au fost respectati. mai mult, cand doctorul Seyed vorbeste de ustensile si materiale necesare, face tot ce trebuie ca in timpul derularii procedurii, toate acestea sa-i fie la dispozitie. De aceea tot ce face doctorul Seyed este perfect!

AILENEI Dorel reprezinta personalitatea despre care niciodata nu m-as fi gandit sa scriu la timpul trecut in aceasta vara nefericita a anului 2015. L-am cunoscut pe cand era student pentru ca a fost un student eminent. L-am urmarit ca asistent universitar, apoi lector, conferentiar si profesor. Cu coloana vertebrala verticala, Dorel nu a acceptat niciodata jumatatile de masura, iar toate rezultatele le-a obtinut cu multa munca si cu si mai multa perseverenta. In Consiliu Profesoral avea numai puncte de vedere care erau ascultate cu mare atentie. Niciodata nu l-am vazut sa ia cuvantul doar pentru a zice ceva. El avea vorba apasata si chiar daca era in catedra de Economie Politica unde barfitorii zic ca oamenii de acolo vorbesc mult si nu spun prea multe, Dorel Ailenei isi alegea cuvintele si niciodata nu a vorbit mai mult decat trebuie. El niciodata nu l-am vazut sa-si ia vorba inapoi. Rar am vazut un adevarat barbat cu atitudine de dascal echilibrat asa cum a fost Dorel Ailenei, profesor de economie politica, absolvent de cibernetica economica si de matematica la Universitate. Ori de cate ori il intalneam, ne salutam si schimbam cateva cuvinte dar nu de forma, protocolare, ci despre probleme concrete si la obiect. ma interesa parerea unui om ca Dorel.

ALDEA Anamaria este conferentiar in DICE si iubitoare de muzica foarte buna. Ei ii datorez mersul la niste spectacole de opera - eveniment. Prin ea am vazut FAUST, TRAVIATA, spectacolul de la Atheneu cu Guguianu si Vaduva. In Traviata a cantat in rolul principal Elena Mosuc, marea noastra soprana care este prezenta pe toate scenele renumite ale lumii. Si acum, in ianuarie 2016 voi merge s-o vad pe Alexandra Donose la sala radio, tot pentru ca Anamaria ma ajuta. Apreciez foarte mult pe cei care au si alte preocupari, in afara de a munci mult si fara rost si mai ales, pentru nimeni si pentru nimic.

ANGHEL Ion a fost profesorul meu de matematica in clasele a X-a si a XI-a dupa plecarea marei profesoare Minasian Eugenia. L-am enervat teribil cand i-am adus un citat al unui mare matematician gasit de mine in revista Contemporanul la care eram abonat in care se zicea ca la matematica nu exista elev rau, ci exista profesor rau. Am ramas in relatii bune si la nunta noastra el a fost prezent, lucru care m-a bucurat foarte mult.

ANTONESCU Ion purta un nume istoric dar in acele vremuri nu erau exacerbate lucrurile ca azi. Asa ca noi ii ziceam Anto si ne jucat ca oricare copil de gimnaziu. Taticul lui era sofer la Textila si acolo era un cinematograf. Din cand in cand ne lua Anto sa vedem filme care se dadeau muncitorilor sa-i cultive statul comunist. Anii au trecut si am inteles ca Anto a intrat elev la liceul Balcescu, cel mai bun din Pitesti. De atunci nu am mai auzit nimic despre acel baiat vesel si sportiv.

APOPEI Nicolae este profesorul pentru care am un respect cu totul iesit din comun. Spre deosebire de alti statisticieni care lucrau in zona sistemelor informationale, el a fost singurul care ni s-a alaturat noua celor care om fondat catedra de informatica economica in 1990. Cand am avut ocazia sa citesc din cartile sale mi-am dat seama ca am in fata un cercetator si un om cu idei originale dintre cele mai valoroase legate de aspectele esentiale ale informatiei, din punct de vedere teoretic. Am respectat pe omul Apopei si pentru cei doi baieti ai sai pentru educatia lor aleasa si pentru profesionalismul si modestia lor, care chiar daca stiau ca au tatic profesor in facultate, invatau pe rupte sa nu-l faca de rusine. Ei au reusit sa fie specialisti de inalta clasa, calcand pe urmele bunului lor parinte.

ARHIRE Steluta este dimpomat de cariere si ne cunoastem de-o viata. Am avut posibilitatea sa ner facem vizite in familie si ne-am bucurat eu si sotia mea cand Steluta a nascut-o pe Laura, acum informatician. A fost un moment cand ne-am intristat dar viata merge inainte si Steluta a evoluat la cele mai inalte standarde. A venit si in California la nunta Andei, fata mea, am vizitat-o si noi in Bratislava in 2014, dar ori de cate ori s-a aflat in Ro am baut o cafea Steluta, Mariana si cu mine, fiind de fiecare data prilejuri de a discuta ce si cum despre unasau despre alta, caci viata ne ofera fiecaruia dintre noi surprize, iar apropiatii ne ofera cu adevarat surprize socante. Ea are un Golf ca si mine si de aceea cred ca abordarile sunt ca de la egal la egal, desi Steluta mi se adreseaza cudomn profesor sa ma alinte, desigur.

BALOG Alexandru este cercetator stiintific I in ICI si ne cunoastem de 40 de ani. Am scris articole, am lucrat la contracte de cercetare impreuna si am colaborat in nenumarate domenii. Am admirat profunzimea studiului sau, complexitatea abordarilor si aplecarea spre documentare inainte de a porni orice munca de cercetare in vederea obtinerii de solutii originale. A facut un doctorat stralucitor sub coordonarea profesorului geo vasilescu si a scris carti exceptionale pe calitate software. Respect sandu pentru ceea ce esti tu in cercetarea din informatica romaneasca!

BALTAZAR Camil era scriitor si pe cand cochetam in liceu cu poezia l-am intalnit la Cenaclul Literar de la palatul de Cultura din Pitesti, undeva prin anii 1964 si 1965. El scrisese cartea CONTEMPORAN CU EI de la care am si un autograf, cu care ma madresc si azi. La cenaclu a venit si era un batranel simpatic care ne-a zis cum i-a cunoscut pe Rebreanu, Arghezi, Sadoveanu, Zaharia Stancu si pe multi altii dintre cei foarte mari scriitori interbelici. Ne-a zis si niste glumite cu zaharia Stancu care ducea politica partidului in randul scriitorilor ca presedinte al USR dar caruia Arghesi vazandu-l ca fumeaza Kent i-a zis ca una vorbeste si alta fumeaza.

BANUTA Manole in vremurile comuniste crancene mi-a fost student. L-am cunoscut cand era in anul intai la o baza de practica. Un tip inalt, slab si cam smecheros, dar cu foarte multa educatie. Muncea mult si stia sa faca si glume, fara a sari peste cal, caci in agricultura riscul de a o lua razna mai ales daca practica se prelungea, era destul de mare. Am urmarit evolutia lui Manole si baiatul de Bucuresti, crescut in Amzei a fost o surpriza totala cand am vazut ca la media lui foarte buna alege sa plece la Buzau. Am tinut lewgatura multi ani. cand am fost la un bac in Beceni m-a cautat. cand am mai ajuns eu in Buzau l-am intalnit. A fost o placere reala sa vad cum a evoluat un tanar special, ce familie frumoasa si-a cladit. A ramas acelasi om plin de optimism care daca ar fi avut alt context, sunt sigur ca ar fi dat societatii cu mult mai mult pentru ca resursele sale au fost intotdeauna la standarde foarte ridicate.

BARON Constantin m-a ajutat intr-un moment greu al vietii mele, cand foarte multi au luat piatra si au aruncat-o spre mine, unii dintre ei nimerindu-ma. Mi-a aratat prietenie si multe dintre tainele meseriei pe care abia o imbratisasem. I port un mare respect celui care multi ani mi-a fost profesor, pana cand a plecat tot profesor la o universitate privata unde a aratat ca are o inalta clasa, ca dascal si ca profesionist in ale informaticii.

BARON Tudor a fost un mare profesor in statistica calitatii si am colaborat scriind nenumarate materiale. L-am admirat pentru deschidere, pentru temeinicia abordarilor si pentru caracterul sau. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat, nu in bine si cand am aflat ca a plecat dintre noi mi-a parut rau ca un asemenea talent s-a risipit dintr-o data, iar multi dintre cei pe care i-a ajutat au tacut si au facut pe neputinciosii. Si acum cand mai deschid reviste sau lucrari unde sunt materiale scrise impreuna cu profesorul Tudor Baron am o strangere de inima pentru ca stiam ca resursele sale erau cu mult mai mari si avea inca multe de spus.

BATAGAN Lorena acum este conferentiar universitar doctor. Ne cunoastem de cand era studenta. Sunt sigur ca va avea si in continuare o cariera stralucitioare pentru ca este foarte ambitioasa si temeinica.

BIJI Elena mi-a fost profesoara cand eram student, la disciplina de statistica teoretica. Am aprecfiat la profesoara mea calmul, claritatea si mai ales calitatea prelegerilor. Erau cu o structura perfecta si imbinau latura teoretica cu latura practica. Exista un echilibru in tot ceea ce facea in sala de curs si am ramas cu dorinta ca si eu daca voi ajunge la catedra sa fiu cat mai calm, cat mai clar in expunere si sa preyint lucrurile pe care le-am inteles perfect. Ori de cate ori am intalnit-o pe Doamna Biji am salutat-o respectuos si m-am inclinat in semn de respect pentru tot ce am invatat de la domnia sa.

BOIA Eugen este singurul profesor de fizica din liceu despre care am pretentia ca stia cu adevarat fizica si nu o tocise sa o recite noua elevilor, asa cum, vai, faceau nenumarati dintre tovarasii sai de breasla. L-am admirat si acum peste ani, cand ni se adresa noua baietilor cu mai manzule. Ce frumos! Acum la peste 80 de ani este viguros si joaca teatru, lucru pentru care il admir pe marele meu profesor Boia cu care daca as fi facut fizica tot liceul nu numai un an, sunt sigur ca as fi devenit fizician si cine stie, daca nu as fi gasit freun printipiu, ceva acolo sa ma pomeneasca lumea sau sa ma injure elevii de patru care nu l-ar fi inteles.

BOLOGA Cristian mi-a fost recomandat de regretatul profesor Stefan Nitchi pe cand ii era doctorand si am avut lungi conversatii pentru ca se ocupa tot de structuri de date, asa cum ma ocupam si eu. I-am citi cartea si i-am propus sa devina cu noi coautor la o carte in doua volume de structuri de cate cu un larg colectiv. Asa a devenit parte a unei lucrari ce a primit Premiul Academiei Romane prin 2010. Am mai discutat cu foarte tanarul doctor si am ajuns la concluzia ca trebuie sa se faca urgent conferentiar, adica sa munceasca din greu sa indeplineasca criteriile cerute de UBB pentru a trece de pe lector pe conferentiar. Este un tata foarte daruit al unui baietel minunat.

BRAN Paul mi-a fost rector pe durata a opt ani. L-am cunoscut din vremea cand era asistent universitar si avea locuinta in caminul din strada Roma, eu fiind student in primul an. Toata lumea din camin avea un respect deosebit. Si dupa ce am ramas in invatamant, de cate ori il intalneam il priveam cu admiratie pentru ca stiam ca are valoare. In Republica Moldova a facut lucruri speciale, inclusiv Academia de Studii Economice din Chisinau. Ca rector al ASE Bucuresti am colaborat excelent mai ales ca in calitatea mea de sef de catedra aveam mari solicitari pe care profesorul Bran a stiut sa li le solutioneye in cele mai bune conditii. A sfarsit nemeritat cand mai avea foarte multe de spus in institutia pe care a iubit-o atat de mult!

BREDA Lukacs este fostul meu student cu care mi-a facut placere sa ma intalnesc dintotdeauna. Am fost in comisia lui de doctorat. Am scris impreuna articole si o carte. Sunt vicepresedinte in fundatia lui PRO OECONOMICA si am organizat ani in sit TABARA STUDENTILOR ECONOMISTI de la Baile Tusnad. El are vocatia de a fi dascal numai ca viata l-a tinut aproape de Brasov si de tot ceea ce are o deschidere destul de limitata pentru ceea ce elk si-a dorit. In ultimul timp am incercat sa mai dezvoltam cate ceva dar eu iesind la pensie iar tinerii din DICE avand alte optiuni, n-am facut pasi importanti. Probabil in viitor sa punem de scris o carte caci el aree bogata experienta in economia reala. A participat la nenumarate privatizari si acum este proprietar al unor obiuective din Tusnad dar si din Balvanyos. Ce frumoase sunt acele locrui. Pacat ca nu se investeste mai mult in acea zona, pacat ca privatizarea a avut drept consecinta lasarea in paragina si ruina a numeroase vile superbe care acum stau sa cada. Sunt sigur ca mana de gospodar a lui Lukacs ar fi facut minuni acolo daca interese de doi bani nu ar fi fost dominante. Am inteles ca a facut si un pic de politica dar am inteles ca politicienii il vedeau ca avand un sac fara fund cu bani din care ei sa se infrupte, caci politica fara bani e ca rahatul fara miros si unei haznale ii stabine sa mute nasul oricarui trece pe langa ea. Cred ca si Lukacs s-a convins. Ultima data cand l-am vazut arata ca lucrurile nu merg asa de roz cum arata cresterea economica fara economie din acest 2015. In rest el este omul care daca pune mana pe ceva scoate calitate, caci restaurantul Veverita era locul unde se manca o ciorba de burta fantastica si unde venea u n lautar care canta din tambal muzica simfonica de cea mai buna calitate.

BRESFELEAN Paul este autorul unei frumoase teze de doctorat pe care am apreciat-o foarte mult. El are mari rezerve de dezvoltare. Sunt sigur ca viitorul va confirma acest lucru si mai ales linistea din jurul sau este un factor important al cresterii productivitatii sale stiintifice. Eu discut cu Paul destul de frecvent si schimbam opinii despre multe subiecte. Cred ca in viitor vom colabora si voi fi mandru sa fiu intr-o echipa unde acest ardelean temeinic va lucra, caci lucrul ardelenesc este serios, verificat de o mie de ori si profund. Daca viata il va ajuta sa fie un barbat complet asa cum isi doreste, cariera sa va fi deosebita pentru ca el este un om deosebit.

BUCUR Ion sau Bebe Bucur, era colegul meu de catedra, un om special. Am fost printre putinii care au participat la casatoria lui civila acum multi ani. A scris o culegere de probleme pe cand era asistent. datorita unor conditii artificial createcaci nimeni din colectivul lui de sisteme de calcul nu suporta sa aiba un absolvent de calculatoare autentic, in timp ce unii erau doar electronisti. A plecat in Politehnica la marele profesor Vlad Ionescu si Bebe a evoluat foarte frumos pentru ca el are calitati de dascal, este bine pregatit profesional si are acea deschidere pe care numai oamenii destepti o poseda si se vede de la o posta ca este un tip special. Baiatul meu l-a avut profesor dar si coechipier de rugby pe cand el era copil de clase primare si Bebe era un foarte tanar asistent, acolo pe plaja de la 2 Mai, unde mergea lumea artei, caci acolo era singurul loc unde se facea plaja in niste conditii greu de acceptat intr-un comunism obscur, rece si frivol, medicina indicand tuturor un mod sanatos de a expune oasele spongioase din scheletul uman razelor ultraviolete.

BULGARU Mircea mi-a fost sef de catedra multi ani, dar n-am avut pic de respect pentru acesta din momentul in care dorea sa ma racoleze contra unei beri in barul de la Hotelul Dorobanti, sa-i fiu turnatorul sau de casa. Era in prezenta a doi colegi pe care din acel moment i-am detestat. Si a mai vrut ceva acest individȘ sa candidez pe postul unui coleg pe care nu-l aprecia pentru ca era un tip vertical. L-am refuzat. recita poezi la cursurile lui si-si arata mana paroasa studentilor. Nu avea caracter.

BUMB Eugen mi-a fost coleg cinci ani de facultate, el fiind in cealalta grupa. Ardelean din Cluj, Lucica avea un fel al lui de a se bucura si de a vorbi. L-am apreciat pentru gandirea lui clara si pentru frazele lui scurte rostite tot timpul zambind. parca era un pusti ceva mai mare la infatisare, dar era foarte matur. Imi placea la el ca tot ce facea era lucru temeinic facut. Daca cereai o explicatie, Lucica gasea cele mai potrivite cuvinte pentru a se face inteles. Ne-am regasit dupa 40 de ani gratie retelei de socializare facebook si ori de cate ori am primit un mesaj, era bineinteles ceva vesel. Salut, Lucica!

BUNEA Vladimir a fost prima persoana cu care am stat de vorba in prima mea zi de studentie din toamna anului 1965, fiind colegi de camera la Caminul din strada Roma unde apoi a fost sediul CNST. Viata ne-a separat el mergand sa lucreze la Universitatea din Timisoara, iar eu ramanand in ASE. Prin anii 2000 ne-am reintalnit in Giurgiu pe cand eu ma ocupam de BRIE, acel masterat ravnit de toata lumea si ne-am adus aminte de vremurile frumoase din anii cand eram studenti, tineri si plini de viata. Dupa aceea nu ne-am mai intalnit si nici telefoane nu ne-am dat. In mintea mea, Vlad ramane un mare caracter, un om cu o gandire perfecta si care invatase meserie si stia meserie, caci era specialist in contabilitate. L-am invidiat pentru marea lui sansa de a lucra cu profesorul Olariu in timp ce eu cresteam ca o buruiana, in bataia vantului si fara vreo perspectiva, caci profesorii din catedra mea, cei pusi sa ne formeze se uitau la un pachet de detergent nu la cum se creaza o cariera solida, bazata pe munca. Norocul meu cu profesorul Tovissi dar care era de la statistica, caci el a stiut sa ma ghidoneze sa devin un ratat.

BURLACU Veronica este marea doamna a matematicilor aplicate in economie. Spun marea doamna pentru ca a facut dovada. Lucram la un contract si aveam nevoie de o formula de statistica matematica. Am mers la o carte scrisa de un creier in domeniu. Am luat formula si surpriza: costurile ieseau negative, ceea ce insemna ca eu am gresit. Am verificat de o mie de ori. Credeam ca formula are o hiba. Am mers la doamna Burlacu si i-am spus ce si cum. Doamna a luat o carte si a vazut ca preluasem corect formula. Insemna ce ceva nu este in regula. Atunci a luat ipotezele si a facut demonstratia. Formula era gresita in carte. Nu din tipografie era eroarea, ci din modul in care fusese preluata dintr-o carte straina unde si acolo era gresit scrisa. In Ro se fac astfel de erori caci autorii in dorinta de a publica nu mai se uita si la calitate, scriind cu ambele maini si daca este posibil si cu cele doua picioare pentru a avea o productivitate de patru ori mai mare. Asa am solutionat eu problema mea, cu sprijinul acestei mari profesoare apreciata de generatii intregi de studenti. Doamna mai si fuma dar era ceva care ii dadea o distinctie aparte. Am observat ca nimeni nu-i trecea prin fata in catedra unde lucra si in 1975, anul cu probleme Burlacu veronica a stat drept ca un falnic stejar pentru ca nu avea ceva a-si reprosa. Admiratie totala!

BURNEA Dumitre era medic pneumolog si cadru didactic la UMF Carol Davila si facea cercetare stiintifica intr-un mod cu totul exemplar. Am si colaborat intr-o echipa cu acest om deosebit, care mi-a pus la dispozitie cam 15.000 de fise cu date culese despre cancere pulmonare si factori favorizanti. Am folosit un program de prelucrare numit VERONICA si inca un alt program ANOVA si fumatul a rezultat ca este pe pozitia a saptea. L-am vazut pe acest stralucit medic cum a infirmat un diagnostic fatal, inlocuindu-l cu o aprindere de plamani cum se zice in popor pe care pacientul a tratat-o cu succes facand bai fierbinti si punand comprese cu tuica, asa cum se facea in mod traditional.

BUSUIOC Alexandru era dirijorul orchestrei Doina Argesului cand eu eram copil. N-am vazut niciodata un om de provincie, pentru ca Pitestiul nu era capitala sau vreo metropola celebra, cu calitati manageriale mai bune ca la el. Stia sa struneasca acea colectivitate de mari lautari si mai ales sa aduca la Caminul Cultural Gavana nume dintre cele mai sonore ale muzicii populare romanesti precum Maria lataretu, Ioana Radu, Ileana Constantinescu, Emil Gavris, Angela Moldovan, iar eu am avut posibilitatea cu doi lei sa iau bilete si sa-i vad pe toti in carne si oase, nu ca acum cand CD-ul isi face treaba si pigmeii doar misca din buze, numind asa chiar cantareti de muzica populara de la care eu am oarece pretentii. Am admirat la Busuioc cel tanar tinuta, precizia si modestia. Pe strada era ca noi toti. Pe scena era altul, un monument de precizie.

BUSUIOC Constantin sau Busuioc cel batran, era tatal lui Alexandru si violonist. Tata ii repara pantofii si ori de cate ori venea la noi in casa admiram tinuta lui perfect dreapta desi era trecut de 60 de ani. El a cantat pentru prima data SARBA DE LA GAVANA si intotdeauna ma mandream ca cineva s-a gandit la acest colt de lume. Peste ani am mai auzit aceasta sarba, dar cum e ca la noi la nimenea, s-a pierdut si denumirea, s-a pierdut si autorul. Ce frumos ii zicea Constantin Busuioc din vioara pe scena, fara sa exagereze ca e tatal dirijorului, cum s-ar da in stamba cuplurile jalnice de cantareti, mai ales cei din campie care pe langa ca nu au voce arata si penibile prin gesturi.

BUSUIOC Ionita era frate cu Alexandru dar nu semanau deloc. Alexandru era violonist ca tatal sau si dirijor, in timp ce Ionita era potcovar. Avea o ghereta cu firma LA IONITA si cand facea un lucru il facea la cele mai inalte cote de calitate. Erau acolo multi potcovari, dar la el facea lumea coada sa-si potcoveasca boii si caii, in timp ce la altii potcovarii ardeau gazul cum se zice. Era mandru de ce stia sa faca si castiga foarte bine. Casa lui era mare si acoperita cu tabla in timp ce dirijorul o avea acoperita cu sita si era mai mica. Ionita era inalt, subtirel si purta mustata. Nu-si dadea palaria niciodata jos de pe cap desi avea un par des si frumos pieptanat. Nevasta-sa il tinea curat desi la potcovarie fierul incins, barosul si carbunii fac multa murdarie. Si ucenicii lui erau priceputi, iar respectul lor m-a uimit, caci asa cum era el, Ionita stia sa se impuna cu vorba buna, fara sa injure.

BUTOI Alexandru sau cel mai tanar membru al catedrei la al carui concurs de titularizare am participat mi-a facut o excelenta impresie prin ceea ce stia despre domeniul sau de activitate, despre ceea ce citise si in egala masura mi-a placut lupta lui cu sine insusi pentru a fi o prezenta de departe mai mult decat agreabila, sportiva ca sa ma exprim mai plastic. Il apreciez pentru coerenta gandurilor sale si prentru modul in care isi defineste obiectivele. Sunt sigur ca va avea o cariera universitara stralucitoare.

CALIN Elena mi-a fost colega in clasa a IV-a si s-a remarcat printr-o inteligenta si prin cunostintele ei de matematica de exceptie. Am vazut cum ambitiosii clasei se inalbastreau cand vedeau ca Elena dadea solutii si mai repede si mai bune decat ei, cei invatati sa fie laudati pe motive de lapte, faina si oua. Ea venea de la Richitele de Arges si avea grija de copilul unei rude. Muncea acolo dar si invata. Era de departe cea mai buna din clasa. Tacuta, modesta si mai ales retrasa pentru ca era un copil de la tara, fara dezinvoltura data de mediul in care cei de la oras evolueaza. Sunt sigur ca daca Elena ar fi avut conditii devenea un mare savant. Ori de cate ori gaseam cartialeprofesoarei Calina Mare, ma gandeam la colega mea din clasa a IV-a care a venit pentru prima data in clasa si stateaq intr-un colt nebagata in seama de fetitele de la oras. Totul s-a schimbat cand la o problema grea de matematica Elena i-a spulberat pe colegii-vedete prin solutia ei. Si lucrurile s-au repetat. Toti premiantii au ramas in asteptare, caci premiul intai ii revenea lui Elena Calin. Numai ca la serbare, cand i s-a rostit numele pentru premiul intai Elena nu s-a urcat pe scena pentru ca plecase la Richitele la ea acasa. De atunci n-am mai vazut-o niciodata pe fetita cu codite si cu batic care n-a zambit niciodata.

CAPANU Ion ramane o mare enigma pentru mine. profesorul de statistica era de o exigenta proverbiala. El este autorul zicerii aerul, apa si statistica. cand la examen venea un student cu ghetele nefacut ii dadea doi lei si-l trimetea sa cumpere crema de ghete si sa-si faca pantofii. Am fost stupefiat sa vad pe fiul sau care era departe de a fi un model asa cum cerea tata-sau de la altii. A si trebuit sa fie transferat de la Cibernetica undeva la Universitate, intrucat colegul meu Florin nu a acceptat o chestie de care candva taticul nefericit facea mare caz. Folclorul zice multe dar eu stiu ca intr-un moment al vietii mele Ion Capanu a fost corect aratand ca este nedrept sa perd un concurs desi aveam doctorat si contracandidatul meu nu daduse niciun examen din programul individual. Asa ca eram sfatuit sa contest rezultatul acelui concurs si as fi avut castig de cauza. Conducatorul meu dar si altii oameni speciali mi-au zis ca pierdeam o luipta dar castigasem un razboi. Asa a fost si la cateva luni eram in alt concurs asa cum am vrut eu, cu rezultat scontat. Fostii lui studenti, asistentii pe care ii lua dupa el la cursuri i-au aratat masura lucrurilor la Revolutie, marcand ei puncte importante in defavoarea celui care nu-i prea respecta.

CAPISIZU Sergiu a fost studentul si mai apoi doctorandul meu. Am lucrat exceptional ca el a fost ofiter obisnuit cu termenele, comenzile, ordinea si corectitudinea. trebuie sa spun ca am colaborat multi ani si mi-am dat seama ca am in fata un mare caracter, un om care stie sa respecte, stie sa lucreze, stie sa fie vertical si mai ales stie sa respecte pe toti cei care la randul lor respecta pe cei din jur. Au fost momente importante din viata mea cand i-am cerut sprijinul si a raspuns promt si neconditionat, desi am terminat colaborarea noastra. Am multe de spus despre Sergiu dar toate se reduc la un singur cuvant: extraordinar. Am fost si la sala de culturism impreuna si am vazut ca Sergiu, parasutist la origine este in mare forma si dupa ce a trecut sa practice avocatura. Ne vedem uneori la o cafea si imi face deosebita placere sa vad cum a evoluat, cum are grija de fiicele sale si mai alkes cum stie sa vorbeasca despre cei din jurul lui, unii nemeritand calificativele frumoase pe care el li le atribuie din marea lui bunatate sufleteasca.

CARAVETEANU Ovidiu era colegul de clasa din elementara care avea casa pe o strada care era paralela cu terenul de fotbal al Scolii Generale nr. 6 din Pitesti sau Gavana cum se zicea in clar. El a avut o problema si numai dupa ce l-am intalnit undeva prin clasa a X-a am vazut ca o rezolvase si mergea normal, pentru ca doctorii ii fixasera oasele soldului ca lumea. M-am bucurat pentru acest tanar cu parul carliontat cum rar mi s-a dat sa ma mai bucur pentru un strain. Eu in generala l-am privit ca pe egalul meu si nu-mi amintesc sa se vorbeasca urat despre un om aflat in suferinta asa cum se face din rautate in ziua de azi, pentru ca oamenii sunt orbiti de propria lor micime. Lui ii placea istoria si chiar daca se misca mai greu, batea mingea in egala masura cu ceilalti copii din clasa. Statea in banca tot cu un coleg, Luta il alintau copiii care si el indragea istoria si amandoi cand raspundeau la clasa era o incantare.

CENUSA Gheorghe este personajul chiar despre care nu vreau sa vorbesc. Un incident major m-a facut sa-l detest. Candva l-a laudat pe Laurentiu Modan si acesta a devenit conferentiar pe merite desigur. Cateva luni mai tarziu au inceput niste discutii in Consiliul Profesoral al facultatii CSIE care m-au determinat sa intreb: cand ei au fost corecti? Cand l-au laudat sau cand dau de pamant cu mai tanarul meu coleg pe care il stiam foarte bine si cu bune si cu rele. Atunci, insul despre care nu vreau sa scriu, dar totusi o fac, enervat ca i se pun piedici in drumul sau distructiv, a scos o foaie de hartie si victorios mi-a aratat-o sa vad cine sunt eu, din punct de vedere al unor evaluari. O mizerie facuta de un personaj despre care n-am avut niciodata o parere buna pentru ca i-a jignit public pe economisti si pentru ca eu l-am vazut cum preda pe cand era asistent si profesorul meu plecat in Canada la un congres l-a trimis pe el sa ne predea seriile Fourier, pe care nu le-am inteles caci mititelul scria cu o mana si stergea tabla cu cealalta. In schimb cand a revenit in tara, colegii i-au cerut profesorului sa reia tema si atunci am inteles-o si mi s-a parut foarte logica si foarte simpla. Ma opresc pentru ca cine stie ce prostii mai dau din mine si o vorba zice ca de morti ar trebui sa scriu numai de bine. sa scrie altii, nu eu.

CERNATESCU Ioan era asistent universitar cand l-am cunoscut intr-o imprejurare foarte dificila din viata mea. Cu calm, profesionalism si cu multa daruire acest doctor, impreuna cu doctorul Ion Gherghina, sub bagheta profesorului Mircea Geormaneanu au facut acea minune care m-a uimit si care ma va urmari toata viata. Era un tanar blond, cu dorinta de a munci din greu spre a urca treptele afirmarii intr-un domeniu extrem de dificil in care pacientii nu stiu a se exprima, pediatria. Om de o educatie aleasa, doctorul Cernatescu a facut dovada ca stapaneste meseria aleasa si inca o facea, asa foarte tanar cu era el atunci, prin 1975, la cele mai inalte cote de performanta.

CERNIAN Oleg este cel care a dovedit ca stie sa construiasca colective si proiecte si stie sa duca la bun sfarsit ceea ce incepe. Exceptional cunoscator al limbii engleze, profesorul Oleg Cernian a facut intotdeauna dovada echilibrului si abordarilor moderne. De la el am invatat cum se conduce corect un proiect, ce inseamna a respecta ceea ce este scris in proiect si mai ales cum se lucreaza cu oamenii. Am admirat la Oleg Cernian dorinta de a face performanta intr-un mediu oarecum ostil. Ori de cate ori am discutat cu el am avut ce invata. Avea insa si arta de a-si face neprieteni mai ales daca le spunea unde acestia gresesc sau fac lucruri bizare. Vertical, cu principii clare si bune, profesorul Oleg Cernian a avut numai pozitii pline de demnitate si care nu au lasat loc la interpretari, caci pentru el erau mai importante principiile decat avantajele efemere.

CHESA Georgeta era secretara prorectorului TOVISSI, cel care imi era mie conducator de doctorat. Am discutat de multe ori cand seful era ocupat si am vazut in aceasta persoana omul corect care spune direct ceea ce stie si care atunci cand promite ca face ceva, chiar face. Dactilografia foarte bine, rapid si la termen.

CINTA Minodora ca stomatolog mi-a starnit toata admiratia. Lucrase la un spital de TBC si-si facuse mana acolo incat pentru domnia sa nu mai era nicio problema a face o lucrare de mare anvergura si chiar de a face operatii pe maxilar. Imi inspira mare incredere din moment de m-am dus sa ma opereze. Mi-a fost teama de infectie si dupa operatie m-am culcat. Spre surpriza mea totul a decurs perfect si in seara de dupa operatie am mers si mi-am tinut niste seminarii. Discutam mult cu dansa si respecta foarte mult pe universitari. Imi vorbea despre fiul sau si despre o intamplare de pe Muntele Rosu, cand si-a dat seama ca pustiul avea probleme cu cititul literelor, caci doamna doctorita fiind, invatatoare oferea note fiului fara sa aiba in spate si cunostintele necesare, adica stiutul de a citi. A fost momentul in care doamna a realizat ca trebuie mare atentie si s-a ocupat de tanar incat a devenit un elev special si a continuat scoala si dupa liceu tot in condititi speciale. Dupa ce m-am mutat de pe Pantelimon mi-a fost greu sa mai vin la dentist la Spitalul 23 August, drept care am ramas cu lucrarile balta si problemele s-au agravat cu anii care au venit. Le-am dat de cap dar fara doamna Minodora Cinta, ci altcumva cu niste improvizatii.

CIOBANU Octavian era coleg de liceu si la intalnirea de zece ani era polul de atentie la toata lumea prin pozitia sa politica speciala la care ajunsese in judet. Imi amintesc cum dirigintele cand a strigat catalogul a inceput bineinteles cu colegul nostru, numindu-l tovarasul Ciobanu, iar sefa de clasa sau celelalte colege farmaciste, profesoare, inginere si ce mai erau ele pe acolo, au trecut neobservate, gest care mi s-a parut foarte urat din partea lui. Din partea lui Octavian, la restaurantul unde s-a facut intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, toate colegele au primit cate o floare. Frumos gest. De atunci nu mai stiu nimic despre el, dar am in memorie imaginea acelui baiat plapand, blond, venit de la tara, respectuos si cu dorinta mare de a invata, caci viata la tara era foarte grea atunci cum este si acum, desi acum este si mai grea decat in vremea copilariei mele.

CIUCUR Dumitru era cu organizatoricul pa PCR si ori de cate ori am avut nevoie, acest mare caracter mi-a dat sfaturile de care aveam nevoie si m-a ajutat sa ies din clinciurile cotidiene al pozitiei mele destul de ingrate. cand cel mai bun prieten al meu si-a depus actele sa emigreze, m-am dus si i-am spus profesorului Ciucur ca nu am cum sa fac tam-tam pe subiect. El mi-a zis ca este necesar sa-l intreb daca are sa ne reproseze ceva. Prietenul meu mi-a zis in sedinta ca nu are ce ne reprosa. A fost exclus din partid. Eu l-am dus la aeroport cu masina mea si ori de cate ori vine in tara, ne vedem cu mare placere. Si in alte situatii profesorul Ciucur a fost tot asa de elegant. Cand am lipsit de la acordarea titlului de lector universitar evidentiat ca facusem bataturi in talpa de la alergat, nu s-a suparat, iar peste ani isi exprima regretul ca nu alerga si el, caci in acest fel ar fi evitat niste situatii neplacute cu starea de sanatate. L-am admirat pe el si pesotia sa Elena pentru eforturile de a educa fetita lor ce a devenit o mare pianista.

COMAN Sergiu inainte de a-mi fi doctorand, am colaborat mult si am scris foarte mult despre chestiuni din zona informaticii, el fiind un practician desavarsit. Nu am cum sa uit zilele cand am lucrat pe cate un material sa-l slefuim pana sa ajunga exact asa cum ne-am dorit. Am asteptat mult pana am publicat in Buletinul Roman de Informatica de la ICI ceva de productivitatea programatorilor. Am lucrat mult pentru ca tot ce scriam trebuia sa aiba in spate rezultate practice pe care Sergiu avea talentul de a le construi si de a verifica ceea ce scria. Nu am cum sa uit ca el a scris un program de analiza dispersionala multifactoriala nu numar oarecare de experimente in celula, generalizand ceea ce gasisem in cartea lui Ion Vaduva de ANALIZA DISPERSIONALA pe care o consideram ca fiind exceptionala prin continut dar mai ales prin claritate.

COSMA Cirpian s-a gasit in situatia speciala ca el sa-mi fi fost profesor de matematica la liceul Dimitrie Cantemir in 1961-1962, iar acum el sa fie conferentiar la catedra de matematica si eu profesor in catedra de Informatica Economica. ne salutam dar niciodata nu am vorbit despre faptul ca mi-a fost profesor la Breaza, pentru am considerat ca ar fi fost o situatie stanjenitoare pentru el. Era un profesor apreciat in ASE asa cum era si la Breaza. Nu era schimbat de cum il stiam eu. La un moment dat nu l-am mai vazut dar nici nu am intrebat. Am aflat numai ceva despre un accident groaznic. Mi-a parut rau ani in sir ca nu l-am oprit sa discutam despre vremurile bune de la Breaza cand el era proaspat absolvent de facultate, plin de viata, iar eu eram doar un elev de lasa a VIII-a de liceu, care nu stralucise in ale matematicii printre alti elevi absolut remarcabili din clasa mea. Atunci im placea sa recit poezi sau sa si scriu ceva versuri sau sa-mi imaginez lucrari monumentale precum GEOGRAFIA ORBIS TERRARUM, despre care incepusem sa scriu si facusem chiar si coperta, un glob pamantesc ca o vaza din care ieseau trei lalele, una rosie, alta galbena si alta albastra. Minte de copil...

COSTAS Alexandru era profesorul meu de Limba Romana in clasa a VIII-a la Liceul din Breaza. M-a impresionat ca stia poeziile lui Mihail Eminescu pe dinafara. El recita superb si toata clasa amutea cand incepea el sa spuna versuri. De la el am invatat ca este important sa citesti o poezie sa o memorezi si numai dupa aceea sa faci comentarii asupra ei. cand am vazut ca liceele de azi nu pun accent pe citirea operelor, ci pe memorarea de rezumate tampite facute de profesori tot tampiti, m-am minunat. Imi amintesc la un bac un elev turuia despre cinci mituri din Miorita si cand l-am intrebat daca a citi Miorita si mi-a raspuns ca nu, mi-am dat seama cat s-a degradat liceul, din cauza lacomiei profesorilor, care nu se mai satura de meditatii si de furat banii de la parinti prin torturarea elevilor lor. Profesorul Alexandru Costas era un model de dascal. Stia operele foarte bine, avea o memorie fantastica si cand vorbea nici musca nu mai bazaia. N-am mai avut niciodata un profesor de Limba Romana asa de bun. Era in clasa mea un elev Ioan Iacovira care stia poeziile lui Eminescu pe dinafara si se intrecea cu profesorul Alexandru Costas in a recita. Unul incepea, iar celalalt continua. Imi amintesc ca si acum versul acela un izvor de horum harul... spus de amandoi in acelasi timp si toti din clasa am incremenit. Pe profesor il stiam ca memorase tot Emoinescu, insa Iacovita era o surpriza uriasa. Amintirile acestea ma fascineaza si acum. Parca-l vad cu geanta aceea mare plina cu carti, parca-l aud si acum recitand poezia lui Macedonski de la capitolul elegii sau versurile lui Eminescu din GLOSSA. Numai la calinescu am aflat de rima cu plansu-mi-sa care rima cu Tisa pentru ca in acele vremuri poezia aceea, Doina, nu se recita caci aparea cuvantul NISTRU si nici profesorul nu a zis-o caci vremurile erau grele si tulburi. Traia Dej.

CRACANEL Mariana a fost colega mea de liceu. Invata bine si cunostea masura lucrurilor. Am apreciat la ea dorinta de a depasi conditia sa sociala, vrand sa fie o persoana respectata. Colegii o apreciau si ne placea cum alegea cuvintele cand dorea sa spuna ceva. De la intalnirea de 10 ani de la liceu nu am mai auzit nimic de Mariana Cracanel, nume pe care niciodata nimeni nu l-a ironizat, caci Mariana nu ar fi meritat nicio rautate oricat ar fi fost ea de mica.

CRETU Ionut este trainer la SAS GYM si il stiu de cand am inceput la Sporty Club acum 10 ani sa trag de fiare. Este un meserias care se respecta, respectand meseria si lucrand exemplar ca la acrte. L-am vazut cu cat tact ii indruma pe elevii lui. Discutiile cu el sunt fructuoase si de la el am invatat enorm. Are doua fetite frumoase, frumoase si o sotie cu care formeaza echipa de nota 10. Toata admiratia profesor!

CRETU Steliana , dinstinsa profeoara de la catedra de Tehnologie era de la distanta o persoana cu totul remarcabila. Am lucrat multi ani impreuna in tot felul de comisii si comitete si de fiecare data am observat caracterul sau deschis si initiativele sale care tot timpul au dus la solutii dintre cele mai bune. Am colaborat si la realizarea unei culegeri de probleme cu care ma nadresc si in ziua de azi. Pe vremea cand lucram pulovere originale si sa zic superbe, doamna profesoara avea cuvinte de apreciere dintre cele care ma faceau sa progresez si mai mult in munca mea de designer dar si de munciytor, caci eu le desenam si tot eu le lucram. Doamna profesoara avea un mod direct de a aborda lucrurile si era fara menajamente, lucru care nu-i aducea in jur nici lingai, nici tampiti si nici terfeloage. Colabora in catedra sa numai cu persoane speciale si cand troznea pe cate unul acela nu se mai vedea, caci vorbele sale aveau mare greutate pentru ca toata lumea o recunostea ca pe o mare specialista, ca pe o profesionista de mare notorietate si avea rezultate tehnice remarcabile. Contractele sale de cercetare erau renumite in ASE. Am fost foarte trist cand am auzit ca doamna profesoara Steliana Cretu nu mai este. Era pierderea unui om valoros al carui cuvant avea o mare greutate pentru mine. Avea i fiica, tot Cretu Steliana, care mi-a fost studenta. Am admirat faptul ca cele doua lucrau independent stiut fiind faptul ca multi copii ai profesorilor din ASE deveneau geniali cu cat pozitia taticilor sau mamicilor lor era mai importanta politic in ierarhia de partid din ASE sau de la CUB sau daca era cazul si mai de sus. La cele doua nu se punea problema. Fiica era foarte mandra si ambitioasa si nici in ruptul capului nu admitea sa se creada ca ea este imbra distinsei ei mame. Nici mama ei nu avea darul sa mearga cu sarut mana pe la colegi si tocmai de aceea fiica invata de rupea cartea. Una era mandra de cealalta, fiecare pentru alte merite. Dar merite adevarate obtinute prin sudoare si truda.

CUCU Janette este persoana pentru care am un respect cu totul deosebit. Ca sefa a serviciului personal am fost sprijinit in momente foarte importante ale carierei mele. Dupa ce a venit in Centrul de Calcul ca analist, doamna Cucu a avut puterea de a invata tot ce trebuie pentru a gestiona cu succes un program COBOL pentru calculul salariilor in ASE si daca nu au existat reclamatii inseamna ca doamna a lucrat exceptional. Stia sa faca un tort de inghetata multistrat cum nu am mai vazut in viata mea. La dansa acasa am vazut pentru prima data desenul animat dupa FERMA ANIMALELOR, inclusiv in prezenta unui securist, asa cum am vazut peste ani, fara ca ceva sa mi se intample.

DARDALA Marian , profesorul si prodecanul de azi mi-a produs prin 1994 cea mai mare surpriza prin modul exemplar in care a gestionat seriile si grupele de studenti lasate de mine atunci cand am mers la o bursa de 3 luni in Belfort Franta. El a facut totul perfect si asa a dovedit ca stie sa faca fiecare pas in cariera lui. Este taticul a doua copile de nota 10.

DEACU Cristian este acel specialist in IT&C care stie sa te scoata din situatii dificile cu mare eficienta. Lucrand in MEC in perioada Bacalaureatului au transpirat niste subiecte si s-a pus problema retransmiterii altor subiecte catre centrele judetene. In miez de noapte Cristian a stiut procedurile si in timp ce toti erau de-a dreptul socati, el a derulat pasii si a facut ceea ce trebuia solutionand fara zgomot o problema care daca nu era rezolvata devenea un fel de bomba atomica pentru presa. A doua zi nici nu s-a mai stiut de marea chestie care devenise o gogoasa necrescuta. Am inceput sa colaboram pentru ca intotdeauna cand respect pe cineva ca meserias, caut sa-i fiu in preajma si sa folosesc ceea ce stie respectivul.

DIACONESCU Gabriela a venit la noi in clasa printr-a III-a si a asezat-o invatatoarea intr-o banca mai in fata ca era destul de mititica. Provenea dintr-o familie buna caci venea foarte curat imbracata. Era in clasa noastra un obicei, adica acela de a se canta imnul de stat si aveam o colega Mariana Ilie care dadea tonul. M-a socat cand intr-o dimineata Gabriela Diaconescu a cerut sa dea ea tonul. Avea o voce care parca venea dintr-o alta lume. Asa ca ea a ramas cea mai buna la muzica. Dar invata si la alte materii foarte bne. Ne vorbea frumos, dar noi mai obisnuiti ca la coada vacii cu cuvinte mai din topor, nu raspundeam frumos. Nici despre gabriela nu mai stiu nimic pentru ca ea a mers la un alt liceu. De fapt dintre colegii de generala niciunul nu a mers la liceul Odobescu pentru ca lumea il vedea ca pe al treilea liceu, desi avea rata cea mai mare de admisi in facultati din oras.

DINA Razvan este tanarul a carui evolutie a aratat ca un om care vrea sa-si redefineasca intreaga cariera o face dar pentru aceasta trebuie sa-si sacrifice multe din planurile anterioare. Si-a facut un doctorat. A intrat in invatamant. Munca lui trebuie respectata si eu ma plec in fata tuturor clor care doresc sa-si depaseasca conditia nadusind din greu si sacrificandu-si tineretea, pentru a fi altfel, pentru a atinge un ideal pe care si l-a definit si pentru care este dispus sa munceasca foarte, foarte mult.

DINESCU Constantin este profesorul de la care am invatat foarte multe, inclusiv sa nu vorbesc niciodata despre ceea ce nu stiu. Am lucrat cu acest profesor care avea verbul la el si care stia sa puna punctul pe I si care niciodata nu ocolea problemele oricat de spinoase ar fi fost. Imi zicea ca in ASE sunt nenumarati indivizi aciuati care au stat cu pistolul la tampla taranului roman sa-l convinga sa-si dea pamantul ca in 1961 sa se anunte incheierea colectivizarii in toata tara. Pe unul, cu figura de sobolan mi l-a aratat si mi-a zis ca nu avea cum sa fie conferentiar fara doctorat si totusi era. respectivul trecea mereu ca o umbra si mai multi spuneau ca avea mainile manjite cu sange de taran. Am respectat tot timpul pe marele Dinescu, desi m-a tras de urechi ca nu i-am trecut in bibliografia tezei mele de doctorat nicio lucrare de-a lui, din respect ca-mi fusese profesor. Avea dreptate in felul sau, dar atunci cand am scris teza am zis sa nu aiba elemente artificiale sau de complezenta in ea, ci sa fie ceva care ma reprezinte si de care sa nu ma dezic niciodata.

DODESCU Gheorghe este cel care m-a injurat de mama. Nu l-am uitat si nici nu l-am iertat. De aceea nu voi scrie nimic despre el, nici de bine si nici de rau.

DRAGUTESCU Mihai este cel cu care trei ani, dimineata de dimineata am batut tot orasul pentru a ajunge pe strada Exercitiu unde era sediul Liceului Odobescu intre 1963-1965. Zi de zi pe drumul de dus-intors am discutat tot felul de lucruri, caci deveniseram buni prieteni. Viata ne-a despartit brutal, caci dupa terminarea liceului ne-am urmat fiecare drumul lui. Intre baieti nu exista obiceiul cu scrisorile si de aceea cand dupa zece ani ne-am intalnit ne-am bucurat. Stiam ca sta prin cartierul soacrei mele dar n-am gasit momentele de intersectare a drumurilor. Au fost vremuri frumoase, au fost amintiri tot frumoase de care nu ma departez niciodata.

DULEA Livia mi-a fost profesoara de Economie Politica si ei ii datorez intrarea mea la facultate, caci daca nu as fi avut caietul ei de notite n-as fi reusit in vecii-vecilor la acea disciplina sa iau o nota mare. Ea avea talentul de a ne captiva si de a face din lectiile de economie politica ceva frumos, caci cu mare usurinta deveneau plictisitoare daca profesoara ar fi insirat din zicerile lui Dej cu care era intesat manualul. La una din lectii a zis ceva despre crizele economice folosind o expresie ceva precum steeplechase dintr-un citat de marx, lucru care m-a impresionat eu nefacand engleza in scoala. Stiam bine lectiile din caietul construit prin magistrala contributie a profesoarei mele Dulea Livia si la examenul de la ASE intamplarea a facut sa-mi pice biletul cu crizele economice si eu am zis chestia cu steeplechase pe langa alte lucruri si profesorul examinator a fost impresionat. Peste ani am vazut ca examinatorul candidatului de atunci era marele N.N. Constantinescu, academicianul pe care l-am venerat de-a dreptul pentru gandirea sa absolut magnifica in vremuri in care nimeni nu avea voie sa sufle in front. El atunci a vorbit despre contradictii antagoniste, despre greve si despre cate si mai cate grozavii ce se vor produce inevitabil in societate socialista cre era foarte departe de a fi multilateral dezvoltata. Asa ca profesoarei Dulea Livia ii datorez 90% din cariera mea si 89,7% din cariera mea universitara caci ea m-a invatat sa gandesc in egala masura cu profesoara de matematica Minasian Eugenia.

DUMIRESCU Elena Eugenia sau Jeni cum ii spuneam noi colegii ei din clasa a XI-a F de la Liceul Odobescu din Pitesti este absolventa de Calculatoare din primele promotii. M-a impresionat un gest al ei si anume, cand fata mea a plecat in America la doctorat ne-a dat un telefon si i-a oferit acesteia o suta cincizeci de dolari. Era un gest nobil, stiut fiind faptul ca atunci cand mergi in necunoscut, oricat de multi bani ai avea, o suma in plus este cresterea sigurantei ca a doua zi va fi mai bine. caracter mare jeni, exact asa cum era si in liceu!

DUMITRESCU Ioan era sef de laborator si asistentul nostru de sisteme de calcul, la cursul profesorului Nicolae Racoveanu. Am admirat la acst om rigoarea, cultura si calmul cu care te facea sa intelegi si lucruri aride asa cum era chestia cu zecimalul impachetat si zecimalul despachetat sau cu elementele de derivare si de integrare numerica, cu acei operatori dragalasi delta si nabla. L-am reintalnit in comisii de doctorat, eu fiind profesor alturi de fostul meu mare profesor, purtandu-i acelasi respect ca si in studentie.

DUMITRESCU Nicolae mi-a fost coleg de scoala in clasele 1-7 si am numai cuvinte de lauda pentru acest baiat cu care am mers sapte ani de zile, zi de zi pe acelasi drum la dus si la intors. Ne-am jucat cat a fost ziua de mare, ne-am urcat in copaci peste tot si am coborat in ghetaria lui Lache unde ne-am speriat teribil. Langa padure erau nenumarate urme de bombe si acolo se strangea apa de dupa ploaie si soldatii faceau moriste si noi ne jucam cu ele admirand maiestria unora dintre ei. Am facut si multe nazbatii, am facut si circ, iar acum mi se face pielea de gaina cand ma gandesc la cate riscuri ne supuneam, fara a gandi prea mult la cate s-ar fi intamplat daca greseam cumva. Am mers si la rau cu Nicu, am mers si dupa ghinda, am mers si la Bascov unde el avea bunici. Nu am cum sa uit cand am mancat dintr-un dovleac otravit cu spanz de era sa dam ortul popii si numai laptele dulce crud ne-a salvat, desi mie imi era scarba sa beau lapte dulce nefiert. Timpul ne-a despartit si cand ne-am intalnit acum vreo treizeci de ani ne-am amintit cu mare placere de vremurile trecute, de tot ceea ce am facut cu mare placere, penbtru ca toata ziua aveam in fata dragostea de a ne juca, de a alerga si mai ales de a face tot felul de nazdravanii, asa cum faceau toti de varsta noastra. Nici parintii mei si nici ai lui nu agreau ideia de a duce oua si faina la scoala pentru a se face ptajituri ca apoi noi sa obtinem premii importante, asa cum facea si copilul unui popa si copilul unui croitor si copilul unui barman.

DUMITRESCU Vladimir este individul despre care nu vreau sa scriu decat ca a contribuit cu alti gealati, gascari si gunoaie la intarzaierea doctoratului meu cu sase luni, caci, ziceau ei ca nu au avut timp sa citeasca teza. Nici Bilciu, nici Paiu si nici el, caci ei au luat cuvantul in acea sedinta nu trebuiau sa spuna acest lucru caci ei trebuiau sa ma caracterizeze pentru ce faceam eu in catedra, adica profilul meu cel moral si cel politic cum era pe atunci. Folosindu-se de acest tertip, cozile de topor ale lui BV au lovit cu precizia necesara pentru cu totul alte lucruri daca ei ar fi fost in stare sa faca, dar nu erau.

DUMITRU Vincentiu sis zicea pe o eticheta MS ca facuse un master prin America, dar la un seminarmi-a zis ca spun prostii desi cei cu care facusem repetitie la prezentarea mea ziceau ca totul este in regula. L-am detestat pe acest individ care se napustise asupra mea care eram angajat doar de acteva luni in Centrul de Calcul, fara niciun motiv. I-au demostrat colegiimei cu mult mai multa experienta decat mine ca face o eroare dar persista in a ma balacari. Ori de cate ori am avut prilejul i-am aratat ca nu verau sa-i fac bine. Trebuie sa stie lumea ca eu nu am capacitatea sa intorc si celalalt obraz.

DUSAN Ion caruia i se zicea LORDUL pentru caci tot timpul era tuns, aranjat, cu camasa alba si cravata, totul la costum. Mi-a fost coleg de facultate si l-am apreciat pentru profesionalism si pentru discretie. Fiica lui mi-a fost studenta si numai dupa ce a sustinut lucrarea de licenta am aflat ca respectiva studenta era fiica fostului meu coleg, iar cu Lordul m-am intalnit cativa ani mai tarziu. L-am felicitat pentru copilul sau exceptional.

FABIAN Csaba a fost modelul meu de om de stiinta, de la care am invatat ca cel mai rau lucru este plagiatul, el stiind acest lucru de pe vremea cand a facut doctoratul la Universitatea din Bonn. M-a invatat sa completez niste fise si sa solicit articole, teze de doctorat sau documentatii direct de la autori. Era printre putinii care imprumutau carti si documentatii. Lui ii datorez posibilitatea de a analiza o schema de compilator FORTRAN caci ma pasiona compilarea expresiilor aritmetice unde la acea vreme limbajul FORTRAN era cel mai sus. Am fost colegi in Catedra de Informatica Economica si l-am pretuit foarte mult chiar daca erau unii care susoteau pe la colturi cate ceva legat de faptul ca si-a adaugat si prenumele Bella. El avea mare edschidere spre occident si a creat portite importante pentru a avea editii ale conferintei de informatica cu adevarat internationale aducand specialisti valorosi sa prezinte materiale, de asemenea, valoroase.

FELEAGA Nicolae era studentul eminent de la contabilitate care a absolvit facultatea stralucitor in 1970 si a urcat toate treptele universitare, fiind la un moment dat sef al catedrei de Contabilitate. L-am admirat pentru puterea sa de munca, pentru caracterul sau creativ. In studentie a dovedit o mare putere de munca si a confirmat performanta sa tot timpul. El este exemplul viu al omului care s-a ridicat prin propriile-i forte, ajungand foarte, foarte sus in meseria lui.

FILIPESCU Stefan este omul caruia ii datorez toate excursiile facute in URSS, Germania de Est, Bulgaria si Ungaria de dinainte de 1989. El avea arta de a discuta, de a explica si de a gasi formula achitarii in rate a sumelor, ceea ce era o mare facilitate. Fanica avea spiritul de echipa si mentinea o atmosfera extraordinara in grup, in asa fel incat toti deveneam prieteni si era tot timpul mare veselie in excursii. De aceea am fost de nenumarate ori in excursiile organizate de el. Ajunsesem sa vad Kievul si Leningradul de mai multe ori decat Brasovul. Doamne, ce vremuri si mai ales ce locuri, iar acum nici in visele mele cele mai colorate nu cred ca le-as mai calca cu piciorul si ca este foarte scump si pentru ca acolo s-au schimbat foarte multe lucruri si lumea este cu totul alta.

FLOREA Georgeta sau Florance cum ii zicea tot poporul era secretara noastra care stia sa vorbeasca fie ca era profesor, fie ca era asistent, avand vorbele laea. Ni se adresa noua ca eram mai tinerei cu mamicule iar celor mai copti cu nene dupa care ii spunea numele de familie articulat. A suferit mult din cauze exterioare dar a avut puterea sa tina fruntea sus si sa si zambeasca. Se mandrea mult cu fetita ei care la un moment dat mi-a fost o buna studenta in zona informaticii.

FUNIERU Steluta a fost in Centrul de Calcul al ASe o secretara perfecta. Ea stia sa vorbeasca, dactilografia cu metoda oarba pe doua coloane folosind o masina IBM. Am numai cuvinte de lauda pentru aceasta doamna in adevaratul sens al cuvantului.

GAVRILA Ilie era lector universitar si prodecan. Intalnirile mele cu acesta nu au fost sub semne zodiacale favorabile. La o practica la Nazarcea am vazut cum a incercat el ca lector dar in principal ca secretar cu propaganda in comitetul de partid pe ASE sa-l puna la punct in fata noastra a vulgului, pe un conferentiar universitar. Nu nu i-a iesit. Lectorii sunt asa, un fel de ofiteri oarecare, iar conferentiarii sunt cu adevarat ofiteri superiori. Nu i-a reusit cum nu i-au reusit multe pentru ca-i lipsea anvergura. In focurile Revolutiei din Decembrie 1989 nu i-a fost prea cald.

GEORGESCU Horia era cunoscut prin cartea scrisa impreuna cu Octavian Basca si aparuta la Albatros despre FORTRAN. Il admiram pentru ca era o carte muncita. Dupa Revolutie am fost colegi de catedra pentru cativa ani. Distins, respectuos, cu mare anvergura, Horia Georgescu se vedea de la o posta ca vine dintr-o alta lume. Uneori povestea de dorinta Ceausestilor de a-l avea ginere printr-o casatorie cu Zoia, lucru care nu s-a produs, desi el avea ochii albastri, exact cum trebuia. Matematicianul Horia Georgescu a coordonat proiecte, a condus doctorate, a scris lucrari fundamentale si a contribuit la dezvoltarea unei informatici in care teoria isi gaseste locul cuvenit in practica. Ori de cate ori l-am intalnit ziua respectiva a fost o sarbatoare pentru mine.

GEORMANEANU Mircea este exemplu de inalt profesionalism. Eram asistent universitar cand l-am intalnit pe marele pediatru si profesor universitar Geormaneanu. Mi-a facut o demonstratie de ce inseamna un caracter adevarat, un specialist de mare clasa si un om. Nu am sa uit niciodata lectia invatata de la el, lectie pe care am aplicat-o cu sfintenie toti anii cati am fost la catedra. Imi amintesc si acum cele cateva garoafe pe care i le-am pus in vaza de pe masa biroului sau, ca semn al pretuirii mele pentru cel care a format o echipa adevarata care mie mi-au facut acel bine ce nu se uita niciodata. Admiratie si respect!

GHERASIM Zenovic este omul extrem de sistematic si tenace. Are o cariera de exceptie, terminand doua facultati si avand un doctorat si acum in calitate de profesor universitar arata tot ce stie in zona informaticii, caci l-am cunoscut pe cand era student la sectia noastra de Informatica Economica. Este un om viguros, cu o gandire clara care atunci cand incepe ceva finalizeaza oricat de mare ar fi efortul ce trebuie depus.

GHERGHINA Ion este numele similar cu stiinta pediatriei, eu asimilandu-l marilor maestii care dau tratamente dupa un consult amanuntit fara a solicita analize asa cum fac multi doctori care dupa ce au teancul de rezultate nici nu le analizeaza. L-am vazut la lucru pe acest doctor de exceptie si concluzia mea a fost ca Dumnezeu mi l-a scos in fata exact cand am avut nevoie si mi-a salvat baiatul, cu stiinta si cu arta lui, in timp ce o doctorita facand o eroare de diagnostic a lasat sa treaca timpul agravand suferinta unui copil in mod inconstient. Am colaborat si la scris niste articole cu acest doctor, profesor si om de stiinta in acelasi timp. Respect vesnic, doctore!

GHILIC MICU Bogdan a fost sef de catedra doua legislaturi. Este un cercetator stiintific special si are rezultate originale in domeniul informatizarii pietei de capital. A condus revista Informatica Economica si a publicat mult in zona organizatiilor virtuale, telelucrului si in domeniul programarii calculatoarelor. Stie sa muncasca in echipa pentru ca a venit in invatamantul superior de la ITC unde cercetarea era cercetare adevarata in acele vremuri acum apuse.

GHISOIU Nicolae este unul dintre marii profesori de informatica economica din Cluj. L-am cunoscut cu ocazia unor sustineri de teze de doctorat. Domnia sa este conducator de doctorat si am fost deosebit de placut surprins sa constat inalta sa maiestrie de a face impreuna cu doctoranzii sai adevarate demonstratii de virtuozitate in ceea ce priveste profunzimea si originalitatea abordarilor. Exceptional cunoscator de limba germana, profesorul Ghisoiu este sufletul sectiei cu predare in aceasta limba a tot ceea ce se cgeama informatica economica. Ii place sa colinde pe meleaguri straine si l-am admirat pentru vasta sa cultura. Respect profesor!

GIUVELEA Mihai mi-a aparut ca un veritabil cercetator stiintific, stapan al metodelor cantitative. La contractul la care am lucrat impreuna a facut dovada unei maestrii cu totul remarcabile. Dupa Revoilutie l-am mai intalnit o singura data si am vorbit foarte mult despre noua lui munca de la Trezorerie, unde avea toate sansele sa utilizeze ceea ce stia din munca lui de cercetator de inalta clasa.

GOGA Andrei este tanarul cu care am colaborat foarte mult si inainte dar si dupa revolutie. Am scris nenumarate articole impreuna. El venea cu profunzinea si prospetimea gandirii din economia de piata, iar eu veneam cu detaliile tehnice din zona informaticii. Tot timpul l-am admirat pentru inteligenta sa, pentru dorinta de a face lucruri cat mai importante si cat mai bine. Viata i-a fost potrivnica pentru ca in catedra de economie politica nu se accepta in ruptul capului sa ai un cumnat in USA. Asa ca Andrei a suferit ingrozitor prin trecerea lui in catedra de cibernetica pentru ca se despartea de marea lui dragoste care era teoria economica, unde chiar avea rezultate si era apreciat, ca toti absolventii de cibernetica ajunsi in acea catedra, prin faptul ca ei stiau modelare si metode cantitative, in comparatie cu bastinasii care erau numai cu vorbele.

GRIGORE Mugurel mi-a fost coleg in studentie si am remarcat la el o sensibilitate speciala de artist. lucru care s-a verificat a fi adevarat cand am vorbit cu el la intalnirea de zece ani de la terminarea facultatii. Era deosebit de noi toti ceilalti si norocul l-a dus departe dupa ce a intrat intr-o familie de armeni destoinici prin casatorie. Sunt sigur ca si in America Mugurel a aratat cat de bun este, caci era bun in tot ceea ce facea si in studentie.

HERA Georgia matematiciana lucrase cu Grigore Moisil si avea o carte groasa de algebra cu autograf de la marele Moisil. De4 la Georgia am invatat sa nu primesc pile de niciunde caci eqa avea o colega conferentiar parca Visinescu care a intrat la puscarie tocmai din cauza unor secretare care veneau la ea cu pile pe bani. Georgia avea un Mercedes cu o tabla atat de groasa ca a retezat un stalp de beton pe Dorobanti si masina ei nu a avut nimic. Ne vedeam des si discutam caci mie imi facea placere sa invat de la georgia caci stia multe. Ultima data am discutat ceva legat de fiul ei care preda ceva grafica prin UPB la facultatea de calculatoare si la o marire de nota s-a purtat cam bizar, eu avand explicatia legata de o supa fierbinte care l-a oparit undeva pe bietul bebe.

HERTELIU Claudiu va fi in curand profesor universitar. L-am apreciat si il apreciez pentru ideile lui novatoare si stiu ca este in stare sa faca lucruri remarcabile. El tine in spate revista JAQM, lucru pentru care sunt mandru foc. Este un exemplu ce trebuie urmat si cred ca multi dintre si mai tinerii lui colegi simt ca el este modelul.

HORNOIU Virgil lucra si la dispecerat si ca operator. Ori de cate ori aveam nevoie ma ajuta sa rezolv probleme de rulari ale cartelelor pentru mine dar si pentru studentii din grupele cu care lucram la seminar. Niciodata nu mi-a yis ca nu are cum sa ma ajute. Tot timpul avea o vorba buna si era extrem de eficient. Odata s-a pus problema sa ruleze un program pentru un student de la Cibernetica pentru lucrarea de stat. Erau termene foarte stranse atunci. El a gasit solutia si in cateva rulari, respectivul student a avut solutiile necesare. S+a bucurat si i-a multumit lui Virgil. Virgil era si el multumit ca a ajutat un suflet sa rezolve marea problema a vietii lui, caci diploma insemna atunci fie un loc in Bucuresti, fie un loc in provincie oriunde si oricat de departe. Ani de zile m-a ajutat Virgil sa rulez programe fie pe FELIX fie pe IBM si niciodata nu mi-a zis sa-l las in pace ca este si el ocupat, ca are alte prioritati asa cum se face acum.

HULUTA Doina a fost sefa mea de grupa patru ani de zile. Daca exista oameni despre care se spun numai lucruri frumoase, Doinita este unul dintre ei. Foarte desteapta, cu o putere de munca iesita din comun, a dovedit ani in sir ca stapaneste domeniul in care a lucrat si ca stie cu ce se mananca programarea calculatoarelor. Dupa ce a plecat din Centrul de Calcul al ASE a lucrat in invatamantul superior urcand treapta dupa treapta pana la gradul de profesor universitar doctor. Daca este cineva cu care imi face placere sa vorbesc la telefon, acest cineva este Doinita, care a ramas exact asa cum o stiam, chiar daca acum este o bunica cu doi nepoti superbi, adica un nepot nemaipomenit si o nepoata abslut speciala.

IOANA Cornelia era colega mea de liceu si mai apoi colega de grupa din studentie. Dumnezeu a vrut ca eu s-o intalnesc pe Cornelia in iarna anului universitar 1965-1966 sa aflu de sectia de Mecanizare si Automatizare a Calculului Economic, astfel incat sa-mi doresc sa ajung si eu acolo prin transfer, lucru care a fost foarte greu si care mi-a mancat multi ani din viata. De aceea nu am vrut sa discut despre acest episod, pentru ca l-am considerat unul urat din viata mea. Cornelia era o eleva buna in liceu si in facultate era o studenta de asemenea, foarte buna. Era asezata, vorbea putin si invata foarte mult. Am avut noroc sa urmez la catalog la examene Corneliei care prin arspunsurile ei frumoase si bune crea o buna dispozitie profesorilor si sunt sigur ca destul de multe zecimi ce mi se adaugau notei mele se datorau modului superb in care Cornelia raspundea oricarei intrebari puse de profesorul eaxminator. Asta la oral, pentru ca la scris lucrarile erau corectate aleatoriu. Mi-ar fi placut sa fiu prieten cu Cornelia dar ea avea alte obiective iar eu eram mult prea superficial sa insist sau sa astept. Ceea ce-mi convenea cand mergeam cu fetele la cantina, era legat de dragalasenia lor cu care imi ofereau nenumarate din bucatele lor, caci fete fine fiind tineau la siluetele lor, iar eu faceam sport si aveam nevoie sa ma indop corespunzator. Cand m-am casatorit am invitat-o la Sfatul Popular ca si ea fusese colega in liceu cu cea care avea sa-mi devina sotie in ziua de 18 decembrie 1969, intr-o joi. Dupa terminarea facultatii, Cornelia a mers la Pitesti, s-a casatorit si are doi baieti. Am mai intalnit-o undeva dupa anul 2000 cand am fost cu cineva sa-si cumpere o masina dacia. Lucra la centrul Teritorial de Calcul care dupa revolutie s-a desfiintat. Apoi a lucrat intr-o banca. Dupa aceea nu am mai aflat nimic despre Cornelia.

IONESCU Constantin cel caruia eu dar nu numai eu ii ziceam nea Titi, mi-a dovedit ca este un caracter mare. Pe multi i-a ajutat cu pozitia lui speciala in lumea foarte inalta in care se invartea. Eu l-am rugat, pentru ca avea un ARO 244D sa ma ajute sa-mi aduc si eu masina de la Pitesti. A facut acest lucru si tot el m-a pus in legatura cu un maestru in ale mecanicii, Viorel Pelmus. Lui nea Titi i-am dat un tablou cu un dovleac pictat de mine. Dovleacul era pe o masa. Numai ca atunci cand l-a inramat, geamgiul a pus masa in plan vertical si pepenele meu statea in imponderabilitate saracutul de el. Ori de cate ori am discutat cu nea Titi, mi-a transmis optimismul sau si de fiecare data stiam ca am in fata un om pe care sa ma bazez in orice situatie.

IONESCU Dan mi-a fost o perioada coleg de subcolectiv. Distins, exact si mai ales inzestrat cu talent de dascal stia la orice ora din zi sau din noapte tot ce este legat de sistemele de calcul in zona unde tinea seminarii. N-am sa inteleg niciodata de ce el a plecat din catedra. La un moment dat imi puneam problema ca oamenii pleaca si pentru ca sunt prea buni. cei care raman, daca le pleaca exceptionalii devin si ei mai marisori, mai marisori, pana ajung sa fie cei mai cei dintre cei obisnuiti, pentru ca lipsesc marile repere. Mi-au placut cartile lui prin claritate si concizie.

IONESCU Vasile mi-a fost asistent si ani in sir a fost seful de laborator unde am lucrat in calitate de colaborator caci eu eram pe statul de functiuni al catedrei de Cibernetica Economica, dar legatura cu productia o tineam lucrand la contracte in Centrul de Calcul. Am apreciat la matematicianul Vasile Ionescu concizia, seriozitatea abordarii si mai ales modul direct de a vorbi cu oamenii. El tinea echilibrul intr-un sector greu in care valoarea contracytelor era foarte mare, sa nu zic uriasa. El avea cuvantul de adresare tovule dupa care urma o propozitie scurta din care rezulyta cu claritate ce ai de facut. De la el am invatat multe, inclusiv ce inseamna sa fiu discret si sa-mi tin gura cand trebuie. Din mana lui nu iesea niciun material necizelat de el, chiar daca erau materiale pe care nu-si punea semnatura. Fata de altii, Vasile Ionescu facea deplasari la beneficiari si avea un birou auster, fara prea multe hartoage pe el, pentru ca era foarte ordonat. A facut un doctorat in cibernetica si statistica economica foarte apreciat la acea vreme pentru rezultatele stralucite obtinute.

IORGULESCU Afrodita este persoana extrem de diferita, cu abordari dintre cele mai neasteptate. A fost GOLAN in Piata Universitatii, se lupta pentru Rosia Montana, a luptat si in problema gazelor de sist. Ceea ce nu-mi place mie este faptul ca nu vine cu solutii care sa duca la prosperitatea oamenilor din zonele pentru care se lupta. Am admirat intotdeauna pe cei care atunci cand critica ceva au solutia de o mie de ori mai buna. Eu nu discut niciodata cu cei care critica fara sa dovedeasca faptul ca sunt in stare de a da solutii. Ceea ce se intampla acum, aceasta imobilitate care se manifesta la noi este datorata unor oameni ca Afrodita care zi un NU raspicat dar care nu vin cu solutii eficiente, adevarate, viabile care sa scoata acele zone din impas si sa le asigure prosperitate. Lasandu-i asa cum sunt, ei vor ramane saraci si vor cere subventii de la buget pentru a ramane tot saraci, tot fara perspectiva. Eu am avut multe conflicte cu Afrodita si cat timp a fost profesoara in catedra de Informatica Economica nu a avut un asistent ale ei, iar disciplina de logica matematica si disciplina de metode numerice au murit lent dar sigur din cauza unui management defectuos al colegei mele cu spirit conflictual desi esenta problemelor ridicate era corecta in cea mai mare proportie. Nu am apreciat cand a elaborat un inscris in care spunea ca cercetarile ei sunt mai valoroase decat cele ale colegilor drept care nu intelegea de ce acestia au obtinut finantari mai mari la proiectele de cercetare. Era apreciata ca avea articole ISI lucru atat de necesar la inceputul ierarhizarii universitatilor.

JECAN Sergiu m-a impresionat prin cultura sa din domeniul informaticii. L-am cunoscut la o conferinta. Prezentasem ceva si el a dorit sa cunoasca niste detalii. Mi-a pus cateva intrebari din care se vedea ca este un om care a citit despre tematica si care stie masura lucrurilor. Ori de cate ori l-am revazut fie in Bucuresti, fie in Cluj, Sergiu este o prezenta de valoare prin ceea ce spune dar si prin profunzimea argumentelor. Viata l-a invatat sa fie concis, la obiect si sa nu infloreasca textele nejustificat. Ceea ce scrie el este de puritatea cristalului de Sevre. Sunt sigur ca va face cariera universitara speciala si intr-un ritm accelerat.

JUGUREANU Radu este un mare pasionat al olimpiadelor de informatica pentru elevi si al produselor de e-Learning tot pentru elevi. L-am vazut la lucru si l-am privit cu admiratie pentru acest meserias de inalta clasa, care are obiective si strategii deosebit de clar definite. El este un tata care trebuie sa fie tare mandru de rezultatele fiicei sale!

MACESANU Marian cat timp a lucrat la Bibilioteca nationala de Programe a ICI am colaborat in scrierea unor articole de care sunt mandru si in ziua de azi. El era un tanar cu idei solide si originale si am scris mult impreuna. Am inceput in vremea lui Ceausescu sa gandim o lucrare despre trecerea de la socialism la capitalism dar ne-am oprit cand am vazut ca erau niste costuri infernale. Atunci nu ne imaginam ca cineva are capacitatea de a suporta asemenea eforturi. Realitatea de dupa 1989 a aratat ca societatea romaneasca este capabila sa aiba pierderi de sute de ori mai mari decat ni le imaginam noi pe vremuri si se vede ca nimic nu s-a prabusit ireversibil si avem o vaga impresie ca avansam. Marian cred ca a fost dezamagit de mine ca am franat acea cercetare. Sunt sigur ca daca o continuam si daca perseveram, gaseam solutii pe care viata de azi le-ar fi confirmat si ne-ar fi bucurat. Eu nu am avut curajul sa merg mai departe crezand ca depasind un prag se atinge colapsul si ceva dispare. Viata a aratat ca trecerea de la socialism la capitalism este o sansa pentru o economie care se comporta ca un urias cu picioare de lut. Si azi am regretul ca nu am mers mai departe cu cercetarea aceea. Acum marian are alte preocupari si ori de cate ori ne vedem discutam diverse si avem nostalgia vremurilor cand eram stalpii informaticii. Glumesc.

MALIN Elena mi-a fost asistenta la Economia Politica a Socialismului si am numai cuvinte de lauda fata de aceasta doamna care stia sa navigheze cu o eleganta fantastica printre valurile ucigatoare ale ideologiei usor staliniste care mai zacea inca in inimile unor tineri desi nu am o explicatie cum acestia se autoindoctrinasera asa de rapid si asa de profund cu ceva care era in stare de putrefactie, caci Stalin murise in 1953 iar noi eram undeva in 1966-1967 ca an universitar. Avea o voce calda si rostea cuvintele foarte clar, iar cand i se puneau intrebari la care raspunsurile ar fi fost invariabil NU stia sa duca astfel discursul incat sa rezulte raspunsul insa prin deductia auditorului si nu in mod direct cum s-ar fi asteptat cel care intreba, pregatit sa mearga la comitetul de partid sa ciripeasca de ceva lu lupta de clasa sau cu element antirevolutionar sau cine mai stie cum. Era asistenat profesorului Nechita, un om special si faptul ca si colegii mei mai mici au facut seminariile tot cu aceasta asistenta universitara, dovedeste ca era foarte buna din punct de vedere profesional dar si uman.

MANESCU Dan este profesor in ASE la catedra de sport. cand l-am cunoscut pe fratele lui am discutat mult. La o admitere l-am vazut si pe Dan. Facea nota discordanta in comparatie cu noi toti. Era tipul culturistului pur. Era inalt, cu mijloc subtire, cu un spate enorm, cu bicepsi foarte bine dezvoltati. Mersul lyui era parca de competitie cand de fapt venea sa-si ia de la comisia de admitere sala unde va fi sef de sala intr-o admitere dintr-o vara torida. Am inceput sa colaborez cu el la scrisul de articole. Mi-a dat si o carte cu autograf. Am discutat foarte multe. El este un tip deschis, cu idei clare, eficient si care munceste cu mult talent pentru a face o teorie coerenta in ceea ce priveste nutritia culturistilor. Cred ca in toamna lui 2015 voi relua colaborarea cu dan pentru ca sunt interesat in aplicarea unor aspecte teoretice si el ma ajuta ca are datele pe care eu oricum nu am de unde sa le iau. Sunt sigur ca el ma va ajuta sa si interpretez rezultatele.

MANESCU Elena mi-a fost colega de sectie la informatica economica de la facultatea de Cibernetica. Era sefa celeilalte grupe. Mult timp am crezut ca este fiica lui Manea Manescu, dar nu era. In timpul facultatii ea era cu bucurestenii ei dar nu se purta urat cu noi cei din provincie. Cand am terminat facultatea ea a fost repartizata in ICI si multi ani stiu ca a lucrat acolo. La intalnirea de zece ani ne-am revazut. Lenus, caci asa i se zicea, era neschimbata. Cand discutam cu ea, avea o vorba: am rupt raul de la radacina. O intelegeam foarte bine pentru ca personalitatea ei era deosebit de puternica si sunt sigur ca era foarte dificila vreo cooperare de la egal la egal cu ea. Cand am mai intalnit colegi ai ei de grupa si-i intrebam de Lenus, toti imi spuneau invariabil ca este asa cum o stim cu totii, neschimbata.

MANOLE Mircea a fost asistentul profesorului Ionescu Constantin si a plecat din invatamant pentru ca nu promova pe lector din motive de dosar, motive care in vremea comunismului nu tineau de performanta profesionala ci de cine fusesera parintii inainte de 23 August 1944. daca erau cu parinti chiaburi, patroni, popi, legionari sau taranisti saqu liberali, nicio sansa de a evolua profesional caci dosarul nu era bun. L-am intalnit peste ani la INS si nu am nicio explicatie la inversunarea cu care m-a atacat pe o chestiune pe care nu am considerat-o nici eu dar nici specialistii de la acel seminar stiintific ca fiind bine pusa. Mai ales daca tin seama ca el a foswt si ministru al turismului imediat dupa revolutie si nu stiu sa fi avut vreo legatura cu metricile software pe care le prezentam eu acolo la INS ca modalitate de a folosi datele statistice si metodele statistice de a masura calitatea software. L-a iertat.

MARCU Ion este omul cu care am lucrat pe cand eram director la informatizare in MEC. Mi-a dovedit ca stie meserie si mai ales ca este un om de mare caracter. Am realizat impreuna lucruri interesante si m-a incurajat sa merg mai departe mereu chiar cand lucrurile credeam ca se impotmolesc. El avea intotdeauna o ideie buna si aplicabila.

MARCULESCU Traian a fost colegul meu de scoala in primele 7 clase elementare, la scoala nr. 6 din Gavana, cum se ziceau in acele vremuri. El era fiul unui domn care avea o motocicleta MZ125 si al unei doamne care tinea un chisc de rechizite scolare. daca vroiai un caiet de 65 de bani, doamna niciodata nu dadea restul la un leu... Traian lua tot timpul premiu. Invata bine. L-am revazut dupa foarte multi ani, cand copilul lui dorea sa dea admitere in ASE si avea nevoie de meditatori. Am amintiri frumoase despre anii petrecuti in scoala pentru ca Traian niciodata nu a cautat sa faca lucruri iesite din comun, in sensul rau al cuvintelor. Stand cu casa foarte aproape de scoala, Traian mergea acasa in recreatii sa-si ia un caiet sau o calimara de cerneala daca le uitase cumva si nu le avea la el sa arate doamnei ca si-a facut temele. Noi, cei care mergeam peste un kilometru pe jos pentru a ajunge la scoala, nu aveam acest privilegiu. Stiu ca intr-un an, taticul lui a avut un accident cu motocicleta si a suferit enorm Traian. A absolvit o facultate din Politehnica.

MARINESCU Ecaterina sau Cati imi era colega de clasa in liceu. cand a aflat ca imi place opera si opereta, mi-a facut o surpriza extraordinara. Mi-a daruit un disc facut la casa Columbia cu marele LEONARD care interpreta aria MY DARLING. Cand am plecat student ai mei nu au avut grija manipularii discurilor mele si acest disc primit in dar era de un material casant, nu un plastic cum erau celelalte si s-a spart. Am suferit foarte mult. Am inteles ca fata care mi-a dat discul a terminat facultatea de chimie. Imi aduc aminte cu mare placere de revederea de 10 ani de la terminarea liceului cand Cati a aparut neschimbata si la fel de distinsa ca atunci cand ca eleva ocupa un loc in banca a intaia pe randul din mijloc.

MATEI Gheorghe caruia ii spuneam MITI, era poetul nostru in liceu. Cu o vasta cultura, Miti cand a fost intrebat de dirigintele clasei intr-a XI-a ce vrea sa se faca a raspuns muncitor intelectual . Am amintiri fantastice cu Miti fie la el acasa la Golesti, fie in Cenaclul Literar de la Palatul Culturii din Pitesti, fie la redactia ziarului Secera si Ciocanul unde el a si publicat. primea bani de la familie si-si cumpara carti, inclusiv editii de lux ale unor autori care reintrau in cicruitul literar dupa un inghet suspect. Am si scris o mica monografie despre Miti si imi propun sa o scanez, caci dupa 50 de ani, parca merita sa o fac cunoscuta.

MATEI Gheorghe fostul meu coleg din scoala generala mi-a aratat ca un om care munceste din greu stie sa evolueze fantastic. Provenea dintr-o familie unde era numai un salariu si in total sase guri de hranit. Toti cei patru copii, adica George si cei trei frati ai sai au facut facultati si a fost o demonstratie de forta sa vad cum dintr-o casuta mica se ridica patru caractere cu totul remarcabile. Pe George l-am intalnit si dupa ce a terminat ASE-ul ca si mine si ne-am bucurat de amintirile cand bateam kilometri sa ajungem la scoala si sa venim de la scoala.

MATEI George este acel tanar pentru care am avut un respect cu totul special. Absolvent de informatica in vremurile cand informatica se facea pe 5 ani, George s-a inscris la doctorat la 50 de ani, cu mare curaj si muncind asa cum il stiam eu pe cand lucra si la ICI, a finalizat stralucitor teza. L-am respectat pe acest om special pentru cine este el, dar mai ales pentru puterea de a merge pe drumul spre marea performanta fara a tine seama ca varsta ar fi un impediment. Mi-a demonstrat ca un profesionist este fara varsta.

MICAN Daniel reprezinta un exponent al unei generatii care munceste foarte mult si care stie ce vrea, pentru ca urmareste obiective bine delimitate. L-am cunoscut prin intermediul unei aplicatii informatice unde aveam nevoie de o solutie, iar Daniel mi-a furnizat o solutie excelenta pentru ca el experimentase si aplicase multe din cate aveam eu nevoiie. Am fost si in comisia lui de sustinere a tezei de doctorat si cand am analizat solutiile originale de acolo mi-am dat seama ca el este un om puternic, care lucreaza sistematic si care nu lasa sa treaca nimic care sa nu fie cizelat pana la perfectiune.

MIHALACHE Radu ca instructor la Scoala de Soferi din Titan este exemplul viu al profesionistului desavarsit care stie sa puna volanul in mana unui nepriceput ca sa nu zic incepator. Acest barbat adevarat, calm, politicos, pasionat de meseria lui a dat patru carnete, unul mie, unul sotiei mele si doua celor doi copii ai mei, in conditii cu totul remarcabile. Ne-a invatat meserie, sa fim soferi fara excese. El avea un anumit fel de a fi. Eu veneam de la o colaborare nefericita cu un instructor idiot care tipa la mine, care nu stia pe ce lume se afla si care era si ciubucar stupid, adica ordinar. Radu Mihalache pentru traseul de noapte ne-a oferit solutii foarte bune pentru a lucra chiar pe masina de la scoala fara a avea surprize din cauza lucrului cu o masina noua. El stia sa-si intretina masina. Noi toti patru am luat carnetul din prima. Radu Mihalache nu urla la mine, iar cand dadeam noroc, stiam ca omul acesta este calm, binevoitor si acest lucru ma facea sa ma concentrez si sa nu gresesc in traseu.

MIHALACHE Vasile este pictor. Cand lucra la scoala 194 avea un atelier si avea realizari de exceptie. Am acasa cateva tablouri ale lui, pe care le pretuiesc foarte mult. A intrat in politica si a ajuns si primar la sectorul 4. A vazut si el cum sunt oamenii, a vazut mai ales ce inseamna javre, caci acolo la organizatia PSD din sectorul 4 eu am vazut oameni fara scrupule, cu obiective exacte de a solutiona probleme, caci pentru ei a fi la putere nu insemna a fi la butoane, ci a fi la sacul de bani, caci despre binele public ei nu stiau nimic si nici nu aveau chef sa inteleaga vreodata cum sta treaba. Maestrul a ramas acelasi domn pe care l-am cunoscut in 1970, dar in ultimul timp nu am mai discutat cu el. Nu mai stiu daca mai picteaza. candva i-am scris si o dedicatie in versuri de care a fost incantat si astept in fiecare zi sa fiu invitat la vernisajul unei expozitii a lui, caci pe langa calificarea de restaurator, maestrul are un talent urias si pentru portrete si pentru compozitii complexe.

MIHALCA Rodica a fost modelul de om pe care l-am dat tuturor celor care nu vedeau clar menirea in invatamantul superior. Le spuneam ca Rodica Mihalca este sotie, are doi copii si a facut stiinta cat cuprinde, din moment ce avea un doctorat, articole publicate si carti. A pornit de la asistent universitar, a devenit lector, conferentiar si mai apoi profesor universitar. Imi amintesc cu mare placere ca am fost membru in comisia sa de concurs titularizare pe post de profesor si am scris in referatul meu numai lucruri frumoase pentru ca Rodica Mihalca a fost un om exceptional, iar asemenea oameni, uneori nu au noroc decat de colegi care fac puci, desi in multe cazuri ei sunt ce sunt si datorita tactului cu care Rodica Mihalca i-a indrumat, dupa ce i-a selectat. Sa nu uite nimeni ca roata nu se invarteste si ca azi ursul joaca la mine, maine la tine si tot asa.

MIHALYI, Margareta cand a venit in ASE cu un esalon de matematicieni de exceptie adus de marele profesor Ludovic TOVISS, pe atunci prorector care a avut intuitia marilor provocari pe care economia cantitativa avea sa le dezvolte cateva decenii mai tarziu, era o foarte tanara asistenta din catedra de matematica. Am avut ocazia sa stau de vorba cu ea si sa-mi dau seama ca am in fata un om valoros si mai ales intransigent, pentru care munca si valoarea erau pe primul plan. Nu impartaseam aceleasi idei, probabil datorita bazei pe care fiecare dintre noi se situa. Niciodata nu a vorbit despre ascendenta sa transilvana cu totul remarcabila. Niciodata nu a facut valva cu preocuparile sale stiintifice. Stiam ca facuse un doctorat cu marele Solomon Marcus, cel care aparea pe copertile celebrului tratat de ANALIZA MATEMATICA al lui Miron Nicolescu din 1957-vol 1 si 1958-vol 2, impreuna cu Dinculeanu. Cu trecerea timpului am observat ca Margareta MIHALYI a evoluat ca noi toti, mai mult stand pe loc pentru ca posturile de conferentiar si de profesor depindeau de cabinetul 2 care de fiecare data zicea: pardon, mai putin in cazul norei Poliana adusa conferentiar direct in catedra de socialism stiintific. Revolutia a prins-o plina de optimism, dar cum au evoluat lucrurile au desumflat-o si pe ea ca pe noi toti. A venit anul 2011 care a fost mai rau decat epurarile anilor '50 si Margareta MIHALYI a fost pensionata dintr-o data. Si ca in buna traditie damboviteana, nimeni n-a zis nimic, ba cred ca unii au si zis ca un pensionar inseamna niste ore libere pe un stat de functiuni si asa sarac... In mintea mea, MIHALYI, PURCARU COROIU, BURLACU si BADIN Valeriu raman repere acolo sus la etajul 7.

MILITARU Ilie provenea dintr-o familie foarte saraca si copiii din clasa ne purtam urat cu el. Stiu ca odata dirigintele i-a facut observatie ca avea niste bube pe cap. Am vorbit cu tata si a fost de acord sa-l ia pe Ilie si sa-l tunda la zero asa cum ma tundea si pe mine. Intr-o duminica a venit, l-a tuns tata. A dat cu gaz pe masina ca nu cumva sa luam si noi bubele de la Ilie. Si-a dat cu niste alifie si s-a facut bine. Copiii mai avut ii dispretuiau pe cei mai saracti, care nu veneau cu haine luate de la Bucuresti. Nici eu nu am avut vreodata haine cumparate de al Bucuresti. De la terminarea scolii generale nu mai stiu nimic despre el.

MILITARU Octavian avea intotdeauna hainele curate si vorbea frumos. Invata bine si il laudau invatatorii si profesorii. Ii placea mult istoria si se intrecea cu un coleg, vecin cu el. cand il ridicau invatarorii sau profesorii in picioare raspundea scurt si era laudat de acestia. Se aseza in banca dar nu l-am vazut sa ridice mana sa arate ostentativ ca el stie raspunsurile asa cum faceau unii colegi care cand erau pusi sa raspunda dadeau cu oistea-n gard.

MILODIN Daniel , primul doctor in informatica economica s-a specializat in ortogonalitatea a tot ce misca in zona noastra a celor cu software. A avut o aplicatie excelenta cu care gestionam proiectele studentilor la disciplina STRUCTURI DE DATE. Si dupa terminarea doctoratului am continuat colaborarea. El lucreaza si la cursul de Securitate Informatica pe care l-am pastorit pana a ma pensiona. Este un tip care are ce spune studentilor. Si acum lucram la ceva interesant, adica criptografie semantica. Sper sa si reusim. Nu sper ci sunt sigur, ca daniel este un caracter special, perseverent si mai ales eficient.

MINASIAN Eugenia mi-a fost profesoara de matematica. Era sotia marelui profesor de matematica Minasian Eduard de la Liceul Balcescu. Am respectat aceasta profesoara pentru ca daca am inteles ceva despre locurile geometrice ii datorez in totalitate acest fapt. Si trigonometria pe care o stiu tot de la aceasta profesoara o stiu. Si geometria in spatiu i-o datorez acestei profesoare care stia sa explice ca nimeni altcineva cum este cu suprafetele corpurilor si cum se demonstreaza, fara a memora, tot felul de formule din trigonometrie. Si azi daca cineva ma trezeste brusc din somn stiu acele lucruri fundamentale invatate de la profesoara Minasian. Ii sunt recunoscator pentru multele ore pe care le-a petrecut cu elevii ce doreau sa mearga la olimpiada de matematica. De la ea am aflat ca numai copiii tampiti se mediteaza. Erau alte vremuri atunci. Acum cine nu se mediteaza la orice, nu este in trend, mai akles ca acum exista profesori care isi mediteaza elevii proprii si mai se si tiparesc tot felul de materiale, altele decat manualele si elevii trebuie sa rezolve sute de probleme. Nu stiu cum se face dar dupa terminarea scolii elevii nu mai stiu nici cum ii cheama, ceea ce nu se intampla pe vremea mea cand matematica mi-o explica logic, pe inteles doamna Minasian.

MISDOLEA Teodor a dovedit ca este si informatician dar si muzician. Intr-o tara comunista unde cele doua nu se legau, a fost fortat sa aleaga Franta. L-am intalnit peste ani. Tot asa cum il stiam, calm, profund si mai ales respectuos. L-am apreciat pentru nun gest fantastic pe care l-a facut fata de mine cand niste binevoitori au ticluit pun post de concurs in asa fel incat sa am probleme la drularea probelor. Tudorica Misdolea mi-a dat materiale si discutiile cu el au fost salvatoare. Tot timpul ii voi multumi acestui om pentru binele pe care mi l-a facut, iar pe cei rai ii voi injura ori de cate ori imi voi aminti numele lor de javre.

MITRAN Constantin sau Mitu, am fost colegi de camera ani in sir in studentie. Venea din mediul muncitoresc si am admirat la el daruirea cu care muncea pentru a-si depasi conditia initiala. A terminat studiile foarte frumos dar de la sfarsitul facultatii nu l-am mai intalnit niciodata. Stiu ca avea o lucrare dentara cu mult metal si unii dintre colegi erau rautaciosi spunandu-i ca detine o cantitate mai mare decat are Albania pe cap de locuitor. El nu se supara si-si vedea de ale lui. De fiecare data, dupa un examen discutam si el era nemultumit chiar daca luase o nota excelenta, pentru ca isi dadea seama ca daca raspundea altfel nota lui de zece arata altfel decat aceea obtinuta si inscrisa in carnet.

MITREA Cecilia este secretara la Facultatea de Cibernetica si cei care au privilegiul de a colabora cu ea, isi dau seama imediat ca au in fata eficienta in persoana. Este politicoasa, ordonata si stie meserie. Este una dintre putinele persoane nascute pentru a face munca de secretariat. Stie sa vorbeasca frumos cu studentii. Ii respecta pe profesori. Lucreaza sistematic si niciodata nimeni nu pleaca de la ea fara sa aiba problema pentru care a venit, rezolvata. Eram sef de catedra cand Cecilia Mitrea a solicitat sa mearga sa lucreze secretara in facultate. I-am aprobat solicitarea. Dupa un timp a dorit sa revina. Eu stiam cat este de buna si i-am explicat ca face o mare gresala daca revine, caci locul ei este acolo. Mi-a dat dreptate peste ani. Ori de cate ori ne vedem discutam despre nepoti caci si ea are doi in Canada. Respect Cecilia Mitrea!

MIRON Rodica lucra cu doctoranzii si cu conducatorii de doctorat. Stia multe despre concursurile didactice. Nu stiu sa fie cineva care sa nu-i poarte recunostinta pentru sfaturile sale speciale, competente si mai ales care sa scoata din incurcatura pe cel care stia sa inteleaga mesajele. Eu am fost un beneficiar eficient al celor ce doamna Miron mi le-a zis ori de cate ori trebuia sa rezolv cate o problema. Si am rezolvat nenumarate probleme, cu succes datorat doamnei.

MOCANU Cecilia mi-a fost invatatoare. M-a acuzat pe nedrept ca am furat o ascutitoare de la o colega, ascutitoare care era sub banca acelei colege. Invatatoarea m-a scos in fata clasei si m-a palmuit. Am urat-o din tot sufletul meu de copil si o urasc si mai tare si acum la batranete, dar nu pentru ascutitoarea aceea, ci pentru ca l-a batut pe Manel un baiat care a zis ca a intarzaiat ca a fost la spital. Cateva zile mai tarziu, Manel era in cosciug si avea pe fata urmele unghiilor acelui monstru care isi zicea ca este invatatoare. Si in iad sa arda vesnic aceasta Mocanu Cecilia pentru ce a facut lui Manel!

MORARU Doina era tipul de secretara foarte eficienta. Lucra ordonat si stia meserie pentru ca nu exista o problema pe care sa nu o rezolve daca solicita acele adte de care dispunea. Avea printre trasaturile sale putere de munca, punctualitate, solicitudine si mai ales stia sa respecte pe cei din jur chiar daca unii dintre colegi nu stiau sa i se adreseze, crezand ca Moraru Doina este la dispozitia lor sa le faca sau cafea sau ecau, dupa preferinte. Cand a fost solicitata sa mearga la rectorat ca secretara a preferat sa ramana in catedra si tot timpul a facut dovada ca stie sa mentina o atmosfera de lucru, de respect si de performanta a fiecaruia pentru ceea ce stie sa faca.

MOSCOVICI Emil mi-a fost si cred cu tarie ca imi este si acum prieten desi ne despart mii de kilometri. El este un matematician de un realism exemplar in a aborda problemele. Am lucrat impreuna si am scris articole dar am facut si cercetare adevarata, caci Emil stia de unde sa apuce o problema si cum sa o si gestioneze. Ne vedeam in sala de azi 2320 dupa ce toti cercetatorii din centrul de Calcul plecau si era liniste. Lucram la articole. S-a intamplat sa vin cu un model absolut superb care indeplnea si cele mai dure restrictii privind frumusetea si proprietatile. Eram foarte entuziasmat si probabil acest entuziasm a fost contagiuos, caci Emil l-a considerat foarte bun. Seara, destul de tarziu, aproape simtindu-se vinovat dupa cum i-am simtit vocea, Emil mi-a zis ca acel model are o hiba. Mi-a facut demonstartia, am inteles. Avea perfecta dreptate. Am refacut modelul dar nu mai era nici frumos si nici gustos. Era ceva obisnuit, chiar usor monstruos. Ne faceam vizite si discutam diverse. Am fost si in practici diverse. Am fost si cand a trebui sa-si vand masina dupa ce a primit viza d plecare. Aveam explicatia mai ales ca aparusera Saturnaliile si lucrurile luau vizibil o intorsatura nefavorabila. Eu am interpretat plecarea ca un sacrificiu in favoarea fiului sau daniel care trebuia sa aiba o evolutie ascendenta pe care scoala de aici nu i-o mai asigura pe fundalul unui antisemitism si mai pronuntat desi oarecum invizibil.

MUSTATA Floare era deja asistent universitar cand eu eram in septembrie 1971 in primul an de stagiatura ca asistent universitar.Pana la revolutia din Decembrie 1989 colega mea era un om deosebit. Eu n-am stiut niciodata cat a suferit ea din cauza comunismului. In zilele acelea fierbinti am vazut o alta Floare, foarte vehementa, care isi arata acele trasaturi ascunse ani in sir. Eu stiu ca la un moment dart cand se punea problema sa plece din invatam,ant ca su-si facuse doctoratul, am sustinut sa i sa scada din stagiu doi ani, cat reprezenta sarcinile cu cei doi copii. Ea a scapat in acest fel. Am fost aratat cu degetul ca am beneficiat de ceea ce chipurile MM ar fi dat in dreapta si in stanga, desi cred ca nu uitase ce-mi facuse mie individul cu pricina. Cand s-a pus problema continuitatii am sustinut sa nu.

MUSTATEA Stefan este omul de la care am invatat programarea calculatoarelor chiar daca lucram in cod masina sau pseudocod, pentru ca avea o logica mai clara decat cristalul. daca stiu ceva cu adevarat din programare, lui ii datorez totul. Sun foarte mandru ca amavut un asemenea profesor, daca fac comparatie cu studentii de azi care sunt obligati de profesorii lor din primiiani de facultate sa memoreze sute de linii sursa si sa tasteze programe mai ceva decat marele pianist Arthur Rubinstein cand interpreta Concertul nr. 5 de Beethoven.

NASTASE Floarea este modelul de profesor care daca incepe un lucru il termina in mod exemplar. A scris carti bune, conduce cu talent doctorate si este un exemplude daruire si de modestie. Pe cand eram sef de catedra am colaborat in conditii exceptionale la definitivarea unor proiecte extrem de dificile si Floarea NASTASE s-a dovedit a fi un manager si executant de inalta calitate.

NEAGU Valentin a fost colegul meu grupa in studentie si am stat in aceeasi banca vreo patru ani. Daca am sa spun cuvinte de lauda despre un tanar, Vali este cel care le merita pentru ca avea o aplecare speciala spre a intelege lucrurile in profunzime, in a avea explicatii la tot ceea ce era mai complicat si mai dificil. Ne-am intalnit dupa terminarea facultatii o singura data. Stiu ca lucra in armata si statea cu casa prin Berceni. El nu vorbea mult, avea cuvintele bine alese si daca avea o opinie o prezenta clar si fara brizbrzuri, sa se inteleaga ca nu este nimic de glumit.

NICOLAESCU Ioan este unul dintre absolventii de Informatica Economica de dupa 1990 cu care ma mandresc foarte mult. Era la a doua facultate si i-am coordonat lucrarea de licenta, ceva cu metode de evaluare, caci atunci era febra privatizarilor MEBO sau altfel si chestiunile de evaluare erau de mare actualitate. La sustinere el a zis ca apar situatii in care un activ sa nu fie solicitat si sa ajunga sa se vanda mai pe nimic. Asa s-a intamplat mult mai tarziu cand intreprinderi intregi au fost date pe 1 leu. Un membru al comisiei a sarit ca ars si nu a acceptat ca un lucru sa se vanda sub valoarea contabila. Degeaba i-am aratat noi si Ion Nicolaescu in mod special ca se ajunge ca o masina de scris sa se vand mai bine decat un tractor, argumentand ca la carte, ca omul acela tot nu a inteles si i-a scazut nota stralucitului meu absolvent, spre rusinea lui ca profesor si ca membru intr-o comisie de licenta, fara vreun merit special. S-a dovedit tot timpul ca Ioan Nicolaescu este un barbat de succes, caci prin tot ceea ce a facut, doctorat, cercetare, avansare pe linie didactica devenind profesor, a aratat ca poseda calitati remarcabile si de om de stiinta dar si de dascal. Ultima data cand l-am intalnit era decan la facultatea de profil de la Academia tehnica Militara.

NICULESCU Ilie pe cand era asistent a fost in Algeria la munca, iar dupa revenire si-a facut doctoratul si a urcat rand pe rand toate treptele meseriei de universitar. El vorbea adesea de talentul pedagogic si am cautat sa inteleg ce vrea sa spuna cu acest concept. Era cu adevarat posesorul unei asemenea zestre caci nu este usor sa fi inteles si sa fi iubit de studenti asa cu era cu el, pentru ceea ce le spunea si cum reusea el sa-i mobilizeze sa invete si sa faca proiectele de statistica aplicata in economimie la nivel micro. I se zicea fie nea Iliuta, fie Iliuta, fie mustata, pentru ac intotdeauna a avut o mustata stufoasa care il deosebea de toti ceilalti barbati din catedra. Mi-a placut ca la revolutie a fost foarte echilibrat, pentru ca intelesese care era mersul lucrurilor si a avut un anume mod de a se impune in fata unor scelerati. Nu mi-a placut modalitatea brutala prin care Ilie Niculescu a plecat prin pensionare si mai ales atitudinea celor din jur, unii foarte hrapareti in a tine ore si ore si ore, adica nenumarate norme. La romani cultura primitiva propagata chiar de fostul prezident cum ca pensionarii sunt asistati sociali l-a afectat mult pe acest om, care s-a comportat exemplar cu toti. In realitate un om care a facut 65 de ani ar trebui sa mai face ceva pentru societatea. Ori la Romania, cine face 65 de ani este exclus. Pentru exemplificare iau actorii care toata lumea stie ca acestia cand mor, mor pe scena. ori, dinmasuri administrative care depasesc vulgaritatea, artistii au fost pensionati fortat si nu stiu daca chiar maine voi vedea o tinerica jucand rolul titular din MAMOURET, jucat candva de Lucia Sturdza Bulanda pe cand era trecuta de 80 de ani, pentru ca comunistii, asa comunisti cum erau ei ii respectau pe artisti, ii rasplateau si mai ales ii lasau sa joace. In democratia noastra originala, crocanta si volatila cand autostrazile se masoara la centimetrul a fi pensionar este deja un defect ca sa nu zic ceva penal in sine. Mi-am propus sa-l sun si sa discutam despre vremurile de demult, chiar la o cafea sau la un ceai, daca el dispune de timp dupa ce ma intorc la toamna din America.

NICULESCU Octav in calitatea sa de secretar general al ASE a dat fata de mine dovada unui adevarat om. La repartizarea mea in invatamantul superior, prin telex a reusit sa temporizeze lucrurile la Cluj pana cand eu am primit confirmarea de ca CUB ca am dreptul sa raman asistent universitar stagiar in Bucuresti si sotia mea sa ma urmeze. Absolventii de la Fizica erau repartizati centralizat la Cluj. L-am cunoscut si cu alte prilejuri si tot un om exceptional s-a dovedit a fi. In 1975 s-au intamplat in ASE niste chestii nasoale rau de tot, dar Octav a iesit nesifonat din ele pentru ca avea dovezile care sa fara sa se intample exact cum isi dorea. Cand ma gandesc la nefericitii din ziua de azi care fac parnaie ca fraierii pentru ca nu au dovezile care sa-i scoata basma curata imi vine sa plang pentru ca fum fara foc nu exista si cinbe are documente care ii sunt favorabile are si victorie asigurata in orice razboi.

NISIPEANU Livia era o doamna asa cum este perceput acest cuvant pentru toti cei care admira o persoana care difera de celelalte prin distinctie, prin vorba si mai ales prin comportament. Stia calculatoare ca nimeni altul si avea acea rigurozitate pe care numai oamenii care inteleg problemele la perfectie o au. Stiu cat de mult muncea si ce frumos le vorbea la studenti. Era de o corectitudine maxima si nu tolera sa treaca examene cei care nu invatau. Niste critici nedrepte au facut-o sa plece, caci acolo unde se doreste promovabilitate 101% deja este o mare porcarie, iar prorectorul brutal care dorea sa devina rector se considera subminat ori de cate ori indicele de promovabilitate scadea sub 80%, caci era chemat la CUB sa dea socoteala. Cam toata echipa de informatica din Catedra de Cibernetica a tercut si a ramas foarte sifonata prin cabinetul acelui prorector. Unii care aveau unde sa plece au facut-o, iar noi ceilalti am ramas. Ori de acte ori discutat si aflam cate ceva despre Livia ma bucuram ca-i merge bine acolo unde ajunsese sa traiasca si sa se bucure de viata.

NITCHI Stefan este sinonim cu informatica economica de la Universitatea Babes Bolyai d la Cluj. Un om de mare deschidere, cu tact care tot timpul a construit, fiind un fauritor de scoala adevarata. A creat un colectiv absolut special, care are rezultate remarcabile. Am fost la multe concursuri de promovare si la multe sustineri publice de teze de doctorat invitat de profesorul Stefan Nitchi. M-am simtit onorat sa fiu in preajma unui titan. Imi pare rau ca mult timp a fost cuprins de tristete.

NITULESCU Iulian mi-a fost coleg in liceu. venea dintr-un sat de pe ruta Pitesti - Rm. Vilcea, parca Dedulesti Varzaru. Imi placea la el cum pronunta denumirea locului facand o pauza intre cele doua cuvinte. Era un pic mai mare decat noi si de aceea stia si mai multe despre viata si de la el invatat lucruri nestiute intre noi baietii, caci nu este ca acum cand se iau de pe Internet toate informatiile pana la cele mai mici detalii. Am inteles ca a facut facultatea de metalurgie si ca dupa revolutie are deja afacerea lui prospera. Merita acest baiat tot ceea ce este mai bun pe lume pentru ca avea un suflet bun si niciodata nu l-am auzind injurand si nici nu l-am vazut imbrancindu-se cu alti colegi. El era respectuos cu profesorii si spunea mereu adevarul si despre teme si despre caiete si despre ceea ce a facut la teze. Erau multi care spuneau ca n-au scris nimic la teza dar luau 9 sau 10. El daca spunea 8 apoi 8 era, nici mai mult, nici mai putin.

NOSCA Gheorghe mi-a fost doctorand dar inainte a fost studentul meu la a doua lui facultate. Un om cu cultura temeinica si cu mult respect de la mamica lui din copilarie, adica avea cei 7 ani de acasa. Am colaborat la realizarea de articole si am scris si carti impreuna. Ne vedem des si discutam fie stiinta, fie de-ale vietii. este o placere sa stai de vorba cu un asemenea om, de larga intelegere a lucrurilor. El a iesit la pensie cand altii abia au inceput sa se afle in puterea faptei, adica la maturitate. Acum ne zbuciumam sa scriem ceva despre d-Avutia Nationala. Il admir si il inteleg cum se preocupa de nepotelul lui cel scolar si destept ca bunica-su.

ODAGESCU Ioan mi-a fost coleg de catedra din 1972 si pana in anul 2012 cand eu am iesit la pensie. Cateva incidente generate de acesta au determinat o ruptura ireversibila si de aceea imi reprim sa continui elaborarea textului, care cu siguranta ar contine chestii pe care hartia nu le suporta...

ONEA Emil este un cetatean al unui oras de provincie cu care am intrat in dialog pentru a-i propune sa defineasca un proiect pentru educatie care sa fie cu o finantare generoasa. Nu am reusit. In schimb, acesta mi-a telefonat in noaptea de Revelion la cumpana lui 2005 cu 2006 sa ma autodenunt in legatura cu niste calculatoare care nu aveau CD-playere, ceva in valoare de 1,5milioane USD pe care zicea el ca mi i-am insusit. Si focurile Gheenei nu sunt suficiente pentru acest gunoi care a unplut retelele de socializare cu chestii foarte urate la adresa mea. Este printre putinele persoane pe care le-am detestat din tot sufletul nu pentru ce mi-a facut mie, ci pentru caracterul sau, gata sa vand oricui pe oricine in numele unor principii care aveau in spate ambitii ascunse de om de provincie nerealizat. La el era o foarte mare diferenta intre realitate a ceea ce era si proiectia din mintea sa asupra sinelui insusi.

OPREA Calin era prorector cand am mers in audienta si dupa o ora de asteptare fiind el in birou cu niste prieteni care-si spuneau glume caci radeau de se cutremurau peretii ASE, a zis ca nu m-a primit cand secretara i-a zis de Ivan, crezand ca sunt profesorul Ivan de la sport. Iata cum acesta isi desconsidera colegii si am inteles ca la o iteratie nu a mai obtinut votul colegilor de a iesi din catedra spre alte functii eligibile.

PAIU Octavian a avut doua momente nefaste in relatia cu mine. Primul a fost cande i-am cerut o documentatie de I100 si mi-a raspuns clefetind un mar: negative! . A doua situatie a fost cand m-a amanat el si alti niste gascari sase luni in a sustine teza de doctorat pe motiv ca nu au citit ei acea taza, desi recomandarea lor viza daca eu am profil moral sau nu si nicidecum sa analizeze ei ce era acolo. Din gasca infecta a facut parte Bilciu Constantin si Dumitrescu Vladimir pe care i-am detestat si ii detest si acum cu toata puterea mea.

PANTELICA Ion era colegul mei de grupa si lucrase in contabilitate inainte de a veni la facultate. Imi zicea ca un batran din biroul lui l-a sfatuit sa tina hartii multe pe birou sa vada sefii si sa creada ca el are mult de lucru. Colegul meu avea o lucrare, se concentra o rezolva si biroul lui nu era niciodata intesat de vrafuri de hartii. Mi-a zis ca nu s-a conformat ca nu-i placea dezordinea. Am stat cativa ani in camin in aceeasi camera si am vazut cum l-a convins pe varul Gigi, un oltean ciudat, sa se vopseasca sa devina brunet sa semene cu Alain Delon. Cateva zile mai tarziu s-a produs evenimentul si toti se mirau si-si dadeau coate caci varul devenise brunet. Ii mai lipsea sa aiba ochii albastri si sa stea pe plaja cu un caine lup, in pantalon scurti. Intr-un an ne-am intalnit intamplator pe o plaja la Neptun si am depanat cu veselie amintiri din vremurile de demult cand amandoi eram cu mult mai tineri.

PASCU Doru trebuia sa fie colegul meu de catedra, caci din anul nostru d studii noi doi fuseseram selectati spre a lucra in invatamantul superior. El si-a dorit sa lucreze in cercetare, iar mai tarziu a plecat sa lucreze in armata. Am incercat regretul de a nu fi colaborat intr-un stagiu doctoral. Doream ca Doru sa fie doctorandul meu pentru ca eram sigur ca el finalizeaza o teza de exceptie. Probabil s-a jenat ca eu fostul sau coleg sa-i fiu indrumator de doctorat. Am tinut legatura si m-am bucurat ori de cate ori am aflat vesti frumoase despre el, caci si dupa pensionarea lui ca tanar, caci in armata pensionarea se face cand omul este in putere, el a continuat sa lucreze si stiind meserie ca lumea, mediul civil l-a folosit la greu caci eficient cum il stiu nu avea cum sa fie altfel si acolo. Imi aduc aminte cu placere ca Doru stia sa mearga in maini si cand stateam la caminul C3 din Agronomie ne luptam cu rotile unui vagonet care erau pe o peluza a terenului de fotbal de acolo. Ce vremuri!

PATRAU Ion sau Conu cum imi placea mie sa-i zic era unul dintre colegii mai in varsta de grupa. Am stat ani in sir in camin in aceeasi camera. Daca este sa vorbesc despre un caracter cu totul iesit din comun, despre caracterul lui Conu ar trebui sa scriu. Era un om echilibrat, stia sa vorbeasca si sufletul lui era imens. Nu-mi amintesc sa fi auzit pe cineva care sa aiba de rezolvat o problema si daca el avea cum sa o solutioneze, facea tot ce trebuie sa dea exact solutia ce trebuia. Dupa terminarea facultatii am tinut legatura ca era un om special. Ori de acte ori ma intorceam de la mare cu familia ii dadeam un telefon, ne vedeam, depanam amintiri si apoi plecam spre Bucuresti. Cand am aflat ca nu mai este m-am urcat in ARO si amplecat la Constanta. Am ajuns la cimitie si m-am intristat sa vad ca el nu mai este. Ori de cate ori imi vine in minte chipul lui, vad cum batea step ca un mare dansator si imi aduc aminte ca avea o verigheta foarte groasa pe care erau gravate niste stelute. Cu ginerele lui am tinut legatura multi ani.

PATRICIU Victor Valeriu, este profesor la Academia Tehnica Militara si cel mai mare specialist in chestiuni de securitate informatica, recunoscut de toti, prin ceea ce el a realizat. L-am cunoscut pe vremea cand amandoi eram doan niste tineri cu dorinta de afirmare. Viata a aratat ca cine munceste are si rezultate, iar Victor Patriciu, a muncit din greu si rezultatele nu au incetat sa apara. Am colaborat ani in sir si colaboram si acum dupa cel putin 35 de ani de cand ne cunoastem. Dar pentru a avea o astfel de atomsfera, omul trebuie sa fie om si Victor Patriciu a dovedit acest lucru, cu prisosinta. Il apreciez enorm, pentru ca este temeinic, echilibrat si are multa initiativa. Ori de cate ori am avut nevoie m-a sprijinit. Cu cursuri la Giurgiu la masterul romano-bulgaro-german BRIE, la masterul de securitate informatica din ASE si tot asa, dar si ca membru in comisii de doctorat. El este un nume mare de specialist si oricine se mandreste sa-l aiba alaturi. Nu am cuvinte pentru a remarca toate calitatile acestui om special. Il apreciez si il respect enorm pentru caracterul sau, pentru performanta sa si mai ales pentru modul direct si calm cu care abordeaza orice problema. Te felicit, profesore!

PAUNESCU Radu sau altfel spus Radu Paunescu era docxtorul colonel la Spitalul Militar, unul dintre cei mai buni diagnosticieni. Avusese si o sectie la Spitalul Fundeni dar niste invidiosi pe rezultatele lui au facut ei ce au facut si au desfiintat-o. Veneam de multe ori la el sa beau o cafea exceptionala, caci doctorul o si descanta. Am discutat multe, politica arta si mai ales chestiuni despre viata de zi cu zi. Doctorul Paunescu avea multa informatie si cand am vrut sa cumpar o casa mi-a vorbit despre riscul de a o pierde caci cumparatorul isi depusese actele sa emigreze si legea confisca o astfel de achizitie daca era intr-o perioada mai scurta de un an de la depunerea actelor. Acel cumparator a fost socat cand i s-a spus despre marsevie. I-am facut multe vizite la Sinaia la vilisoara pe care o avea acolo pe Aosta. Doctorul Paunescu a fost pensionat abuziv desi era o capacitate, un talent si o personalitate in domeniu.

PAUNESCU Raducu era fiul doctorului Radu Paunescu. A fost elevul sotiei mele si in final a terminat chimia. Imi placea la Raducu faptul ca era vizionar si eu l-am perceput ca pe un luptator. Baiat educat si eficient acesta tanar mi s-a parut si s-a dovedit a fi real ca acolo unde ii place sa lucreze, face numai lucruri minunate.

PECICAN Eugen , profesorul Eugen Pecican de la catedra de statistica este o prezenta discreta dar foarte temeinica. L-am cunoscut personal. Niciodata nu a vorbit mult sau fara masura. El a scris carti valoroase si una dintre ele este o carte de econometrie. Am mare respect pentru toti cei care sunt in stare pe 200-300 de pagini sa abordeze subiecte complexe si sa le duca la bun sfarsit. cartea aceea oferita de profesorul Pecican cu dedicatie, m-a dus cu gandul tot la o carte de econometrie oferita de conducatporul meu de doctorat profesorul Tovissi, carte care m-a scos din incurcatura cand faceam doctoratul. Tot asa era o carte cu prima editie din 1964 a lui John Johnston, care m-a lamurit grozav de bine. Avand in mana cartea profesorului Pecican mi-am dat seama cat de valoros este acest om si cum trece neobservata o valoare in vartejul atat de postrevolutionar care ne-a coplesit pe de-a-ntregul.

PELMUS Iosif sau Viorel este, a fost si ramane un exemplu de ce inseamna un mecanic auto de inalta clasa. L-am cunoscut pe vremea cand aveam un ARO 244D si mi-am dat seama ca ca am in fata un om serios, care stie meserie si care o practica si cu talent si cu pasiune si cu inteligenta. daca se apropie de o masina el are o patura pe care o pune pe capota si niciodata nu pune scule direct pe tabla masinii. El stie cum se deschide o capota, cum se tine o cheie in mana si nu l-am vazut niciodata sa-i cada sculele sau piesele din mana. Il respectau toti colegii chiar daca unii dintre ei erau mai in varsta. Am fost foarte mandru ca el ma considera unul dintre prieteni sai. Eu am avut putini prieteni dar Viorel era unul dintre ei pentru ca are caracter si este calm si mai ales stie meserie, caci si tatal meu, cismar fiind, stia meserie, adica sa faca un pantof de la A la Z. Si Viorel daca demonta o masina stia sa o faca la loc. Respect, Viorele!

PENCEA Victor a fost colegul meu de banca in liceu. El mi-a zis baroane fara sa stiu de unde mi se tragea aceasta calificare. Stia istorie si era foarte apreciat de profesorul Mircea Adamesteanu, tatal scriitoarei Gabriela, cea cu romanul Dimineata pierduta. De fiecare data cand ajungeam in Pitesti cu ARO 244D imi dadea o burta de motorina. La intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, Doamne, cate amintiri frumoase am depanat, mai ales ca lui ii placea fotbalul si petrecea mult timp pe strand sa-l vada pe Gascanul jucand.

PESCARU Valeriu mi-a fost profesor si in doua momente fundamentale ale vietiimele el a luat decizii care mi-au fost favorabile, caci asa trebuiau sa fie si numai un om de mare caracter facea acest lucru, caci restul de sefi era inzestrati cu rautate si nu vedeau solutiile corecte. L-am apreciat foarte mult si l-am respectat, asa cum am facut-o cu toti cei care mi-au fost profesori. Valeriu Pescaru stia sa fie om si prin 1971 de Sfantul Ion a venit in biroul nostru unde Ioana Soare si eu ca tot Ion eram ne serveam colegii cu mamaliga, ciorba de fasole dintr-un castron la comun, ceapa si sunca, toate puse pe un ziar. Pescau era directorul Centrului de Claclul si dupa ce ne-a felicitat s-a infruptat din bunatati, lucru care ne-a bucurat, mai ales ca i-a placut ideia.

PETREANU Mircea mi-a fost coleg de facultate si l-am considerat suflet de artist, fara sa stiu ca el facuse balet in copilarie. Discutam despre despre teattru si despre film. El era la curent cam cu tot ce misca in Bucurestiul cultural dintre 1966-1970. Avusese o suferinta in adolescenta si purta semnul adanc al acesteia, iar peste ani am aflat ca durerea ceea a revenit si de acolo totul s-a terminat. I-am pastrat o vie amintire acestui bun coleg care citea mult, care dorea sa fie un bun informatician si care isi dorea sa fie un barbat complet. Era plin de viata si avea un optimism mai mult decat molipsitor pentru ca venea cu argumente care sa te faca sa intelegi ca viata este frumoasa si viitorul iti apartine pentru ca nimeni nu depinde de nimeni si fiecare traieste asa cum isi doreste.

PETRESCU Mariana era colega mea de clasa in liceu si statea in banca cu sora ei Petrescu Persida. Invata foarte bine si se lupta sa fie in plutonul fruntas la fetelor, caci elevene dadeau nenumarate clase baietilor. Stiu ca a terminat facultate si ca este profesoara in Pitesti.

PETRESCU Persida a fost colega mea de clasa, parca un pic mai mica decat sora ei Mariana. Sotia mea a tinut legatura cu Persida si discutau despre intalnirea de 50 de ani de la terminarea liceului. Imi amintesc ca purta codite si se lupta sa tina pasul cu sora ei la invatatura. I-am admirat pe parintii surorilor Petrescu pentru efortul lor imens de a tine doua fete in liceu, ele nefiind de fel din Pitesti, ceea ce insemna bani cu cazarea si cu masa, iar vremurile erau grele atunci.

PETRESCU Paloma a fost secretar de stat in vremea cand eu eram director in MEC si am cuvinte de lauda pentru omul dinamic, cu idei clare si care tinea la calitatea educatiei. daca licentele Microsoft au plecat din MEC peste 90% este meritul acestei doamne speciale care a inteles ca acele licnte sunt ca fumul, se risipesc oricum si utilizate si neutilizate. Numai ca neutilizandu-le lucrurile incep sa miroase urat. Tin minte ca niste persoane absolut bizare au produs o lucrare aiurea cu niste subiecte si doamna a trebuit sa plece, desi buboiul era in cu totul alta parte. Dar la noi, unde dai si unde crapa. Oricum la liceul din Constanta profesoara Paloma Petrescu era cineva si nu a contat ca a revenit la catedra, pentru ca a revenit glorioasa.

PETRESCU Viorel mi-a fost sef la partid candva si am numai cuvinte de lauda pentru sfaturile mai mult decat prietenesti pe care le-am primit. Dupa revolutie a fost ani in sir prorector si ori de cate ori l-am cautat sa solutionez vreo problema de serviciu am primit solutia cea mai potrivita, cu calm, fara a mi se sugera vreodata ca mi se face o favoare sau ca efortul sau este foarte mare. Viorel petrescu, pentru ca asa se vorbea despre profesor, avea intotdeauna vorba calda si masurata, stiind ce se potriveste fiecarui om pe care il are in fata.

PETRICA Xenia este secretara de rector care intruchipeaza perfectiunea acestei meserii. Nu am vazut in viata mea o persoana care sa-si masoare cuvintele ca ea si care sa stie sa dea fiecaruia solutia care i se potriveste, pentru ca rectorul decide exact asa cum i se prezinta cazul. Am vazut acasta doamna la lucru, caci era si o dactilografa de inalta clasa, care batea cu metoda oarba, talentul ei fiind arhirecunoscut de toata lumea. Un timp, un rector nu a dorit colaborarea cu acesta persoana de un profesionalism proverbial. Nu a rezistat mult si a trebuit sa o aduca, pentru ca precedenta doar incurca lucrurile. In meseria de secretara de rector trebuie cap, mult cap si tact, mult tact.

PETRUSEL Razvan , tanarul Razvan mi-a facut o demonstratie de management de inalta clasa. L-am rugat sa fie de acord sa coordoneze un numar al revistei Informatica Economica in 2014 la numarul 1 pe tema Business Process Management. A dat niste rezultate fabuloase. El este un cercetattor foarte talentat si cu rezultate foarte valoroase. El va face scoala. Ca manager de numar a fost fenomenal. Numarul a iesi foarte bine ceea ce inseamna ca tematica propusa de el este de mare actualitate. Cine sta de vorba cu Razvan este impresionat de vocea sa calda, de profunzimea ideilor si se vede de la un kilometru ca munceste foarte serios si urmareste cu exigenta calitatea solutiilor originale cu care iese in public.

POCATILU Paul este profesorul de azi, cel care are abilitare in informatica economica si care a urcat pas cu pas treptele carierei universitare. A publicat foarte mult, a citit foarte mult si iata ca acum cand nu a implinit 40 de ani a realizat tot ce era de realizat in cariera universitara. Are doi copii minunati, pe Dani si pe Vladut, de care se preocupa cu mare atentie. Am apreciat la el seriozitatea, caracterul si puterea de munca, dar si orientarea spre noutati asa incat sunt sigur ca si in viitor va face lucruri speciale.

PUIU Alexandru in vremea cand era prorector a pus un afis la intrarea in ASE in care figurau patru cadre didactice printre care ma numaram si eu si eram urecheati ca nu aveam un coeficient de promovabilitate bun. La noi erau undeva sub 25%. A avut loc o intalnire cu noi cei impricinati, decanul, seful de catedra si secretarul de partid. Limbajul deloc academic al prorectorului m-a facut ca tot restul vietii mele sa nu mai am niciun respect fata de acest personaj. Numai interventia energica la rector a unui renumit profesor de contabilitate a facut sa dispara acel panou infam. Adevarul era ca nenumarati colegi ne felicitau pentru curajul de a face evaluari corecte. La disciplina de programarea calculatoarelor nu se invata numai in sesiune si studentii nu intelesesera acest lucru. In anii urmatori lucrurile s-au remediat caci studentii au inteles ca lucrand tot timpul nu se vor gasi in situatia de a fi restantieri, asa ca nu personajul a generat remediul ci exigenta exprimata prin procent si perseverenta noastra, caci eram foarte tineri. Am asistat la scena cand victima isi decoreaza calaul, undeva prin 2010.

PURCARU Ion sau Jean, profesorul de la catedra de matematica, este omul pe care l-am cunoscut in 1970, cand proaspat absolvent de Matematica de la Universitatea Bucuresti, venea ca asistent in catedra de matematica. Era dorinta lui Manea Manescu de a rula in productie, in centrul de Calcul pe toti cei care veneau in facultatea de cibernetica pe pozitie de asistent stagiar. Cu trecerea timpului ori de cate ori ne vedeam discutam tot felul de chestii. Jean este un tip care stie bancuri si are talent de a le spune. A facut un doctorat exceptional in facultatea de matematica, nu ca alti matematicieni care s-au dus cu arme si bagaje acolo unde doctoratul se facea ceva mai lejer. A scris carti valoroase si cand a venit momentul de a iesi la pensie, cine stiu eu, l-a scos urgent, asa cum a facut si cu mine. Numaoi ca cel de Sus nu iarta nevolniciile si le pedepseste. Pentru plata exista si rasplata divina.. Acum pe facebook sau pe e-mail ne conversam, ceea ce este mare lucru, mai ales ca au trecut peste 45 de ani. Am scris impreuna un articol la Revista de Statistica in coordonarea profesorului Tovissi. A fost o colaborare de exceptie. Sunt mandru sa fiu in compania acestor doi oameni speciali!

RADULESCU Ana a fost secretara sefa la Cibernetica multi ani. Era o doamna cu vocea calma si cu idei in a solutiona perfect orice problema. Stiu ca avea pe cineva in Germania Federala si odata mi-a aratat un catalog cu inghetate dintr-o cofetarie sateasca de acolo si am ramas cu gura cascata. Dupa un timp, am aflat ca a plecat la sora ei. Aici toata lumea se sufoca in tristete si daca avea unde sa plece trebuia sa o faca. Si acum cam tot asa este, adica ceva apasator, rautacios si cam vulgar desi i se zice pompos democratie originala, dacica.

SABINA Florica a fost acea profesoara de chimie careia ii datorez toata chimia pe care am stiut-o vreodata. In rest am intalnit foarte multi profesori tocilari de chimie. Sabina Florica traia chimia pentru ca era desteapta, o intelesese si mai ales stia sa o explice. Daca imi aduc aminte cu placere de vreun profesor de-am meu, de Sabina Florica imi face placere sa-mi aduc aminte, sa rememorez cum decurgeau orele in care acea foarte tanara profesoara stia sa ne struneasca pe noi care eram si inventivi si plini de viata, in primul an de liceu.

SANDI Ana Maria se numea Bascu inainte de a se marita. Matematician la origini, Ana Maria a facut dovada unei educatii absolut speciale. Era fiica de pictor si ne descria cu lux de amanunte verile petrecute impreuna cu familia in satele unde tatal ei picta biserici. Am apreciat franchetea cu care dezvolta problemele si mai ales calitatea punctelor sale de vedere. Ea nu menaja pe nimeni si tocmai de aceea era foarte apreciata. Eu fiind la inceput de cariera, am avut multe de invatat de la Ana Maria. Sotul ei era un domn distins si respectat acolo unde muncea, iar Ana Maria a fost una dintre putinele femei pe care am auzit-o vorbind foarte frumos despre barbatul ei, caci mai toate ii ponegresc, saracii de ei. Dupa multi ani am inteles ca lucra la Banca Mondiala.

SATRAN Iulian este simbolul adevaratului specialist in IT. Stiutor de limbi straine si cu o putere fenomenala de munca i-a surclasat prin cunostinte teoretice si prin practica pe calculator pe toti cei care credeau multe despre ei insisi fara a-si da seama ca au in fata un munte. Au fost cateva dati in care am cerut sprijinul acestui om si cu dezinvoltura si cu multa claritate m-a ajutat sa ies din incurcaturile de incepator in 1970 in ale programarii pe colosul numit IBM 360. Am regretat plecarea sa in Izrael si n-am mai intalnit de la el incoace niciun specialist de talia marelui Iulian Satran. Respect!

SILAGHI Gheorghe este acel tanar valoros a carui cariera o stiu in cele mai mici detalii pentru ca am fost prezent in toate momentele cheie ale evolutiei sale. Cand a sustinut teza de doctorat am fost in comisie. Tot in comisii am fost si la avansarea lui pe lector, conferentiar si profesor universitar. Ghita, caci asa imi place sa-i zic, este omul cu rezultate recunoscute in lumea stiintifica. El are un nivel de exigenta de care se tem destul de multii. Spune lucrurilor pe nume si stie ce se intampla la cele mai inalte niveluri de cerceatre ale informaticii aplicate in economie. Ghita este de ieri 14 ianuarie 2016 sef de departament, la al doilea mandat, ceea ce ma bucura enorm. este primul care si-a facut abilitarea asa cum scrie la carte in Ro, cu comisie care a inclus, pe bune, profesori din strainatate si nu mascote asa cum se intampla azi, cand este gasit vreun ratacit d roman pe la vreo universitate obscura din vest si este folosit asa de moft... Ori de cate ori il intalnesc am o mare placere sa discut cu Ghita despre ce preocupari avem fiecare si mai ales de directiile pe care el le vede pentru ceea ce inseamna dezvoltarea informaticii economice. Prezenta lui la o comisie de doctorat este garantia ca teza despre care el zice ca este buna, este chiar buna. El nu se formalizeaza si nu face nimic de complezenta. Intr-un invatamant universitar unde elementele mediocre sunt inca numeroase, Ghita contribuie cu succesl la eradicarea mediocritatii. Trebuie ca si sistemul sa vrea.

SIRBU Alexandru a fost prietenul meu din copilarie. Mergeam cu el la gradinita si ma ocrotea caci era mai mare cu un an decat mine. Nu stiu de ce dar l-am considerat cel mai bun prieten din viata mea desi eram doar un pusti de maximum cinci ani si aceia neimpliniti. Avea el ceva special care ma facea sa deslusesc ce inseamna disciplina la gradinita si mai ales joaca cu copiii straini, unii mai mari si mai rautaciosi. El ma scotea din incurcaturi. Imi zicea Nutu si ma ajuta sa deschid ghiozdanelul acela de tabla al copiilor de dupa razboi in care comunismul navalise victorios si dur. O boala necrutatoare l-a invins si l-am vazut pe Sandu in cosciugul acela mititel stand nemiscat cu lumanari aprinse la cap. Nu stiam ce s-a intamplat dar de cate ori imi revine in minte acea imagine care nu s-a sters nici acum, sunt atat detrist incat oftez si ca niciodata imi vine sa plang, caci in copilarie n-am stiut s-o fac. N-am mai lasat pe nimeni in afara de sotie sa-mi mai zica Nutu si chiar daca este dureros, in afara de sandu eu nu am mai avut un prieten adevarat niciodata.

SMEUREANU Ion este omul cu care am colaborat ani in sir intr-un mod cu totul exemplar. Am fost impresionat de profesionalismul sau, de capacitatea de a vedea foarte clar lucrurile. daca am intalnit oameni cu caracter, Smeureanu este un mare caracter si oricine a lucrat cu el, va avea exact aceeasi apreciere. Ii place muyica populara roamneasca si Dumitru FARCAS dar si alti rapsozi autentici. CD-rile primite de la el arata rafinament si distinctie. Are pentru toata lumea solutii dintre cele mai bune. Asa se explica faptul ca el a fost cel care a spart gheata in decanatul de la Cibernetica, fiind primul decan de la informatica. Tot timpul decani au fost de la celelalte sectii desi sectia de succes a facultatii a fost si ramane sectia de informatica economica.

SOARE Ioana este exemplu d om care stie sa poarte cu modestie aura omului realizat. A fost campioana nationala la tir. Lucram impreuna in centrul de Calcul in sala 2314 de azi si trebuie sa spun ca matematiciana fiind Ioana Soare m-a invatat multe lucruri de analiza de sistem. Viata a fost destul de dura cu ea caci sotul ei a fugit in germania de la Olimpiada de laMunchen si numai dupa multi ani a reusit sa o aduca si pe ea si pe copilasi acolo. Tin minte ca in preziua plecarii i-am facut o vizita si mi-a oferit un clasor cu timbre extrem de valoroase pe care l-am refuzat tocmai ca erau prea valoroase. Erau acolo pagini intregi cu timbre cu supratiparul PRO PATRIA care erau foarte bine cotate. Stiu ca niste lucruri oferite mie dar refuzate tocmai ca erau speciale, le-am vazut in diferite vitrine pe la cunoscuti. Acestia se laudau ca erau lucruri de familie, adica erau ale lor si doreau sa se arate ca au vita nobila in ascententa. Fals pentru ca eu stiam adevarul. De cand a plecat n-am mai aflat nimic despre Ioana dar stiu sigur ca i-a fost bine caci sotul ei nu era oricine si el era de vita nobila nu cei la care au ajuns niste lucrusoare de-ale lor.

SOCOL Irina este boss-ul lui SIVECO si am acut posibilitatea sa asist la negocierile din anul 2005 legate de un megaproiect destinat informatizarii invatamantului preuniversitar. La negocierile la care am participat doamna Irina Socol stapanea foarte bine datele proiectului si se vedea ca era un mod de abordare, altfel decat este cel definit de projectr managementul cunoscut in lumea intreaga. In tara noastra organul creaza functia si numai asa se explica polarizarea de forte care pentru un scop nobil fac sa graviteze nenumarate interese si frumusetea proiectului SEI a fost incetosata de abordari care in final desi au generat o crestere cu 30% a ceea ce trebuia oferit, tot a fost lasat loc la interpretari. Ceea ce a ramas au fost nenumaratele laboratore, zecile de mii de calculatoare duse in scoli din toata tara, inclusiv din sate foarte sarace. S-a incercat ceva, s-a reusit foarte mult si Irina Socol a fost inima acestui proiect. Sa nu uitam ca autostrazi nu sunt, ca industrie tot asa si ca banii se rostogolesc generand numai imporesia ca este bine, foarte bine, penibil de bine. Irina Socol cu SIVECO al ei au reusit sa patrunda pe piete dintre cele mai diverse si au aratat ca au performanta. Acum sunt momente dificile pentru toti de acolo dar vad ca se merge mai departe si imi aduc aminte de o poezie proletcultista:cazu comunistul/ dar atii in loc, stindardul l-au dus mai departe. Sunt sigur ca vor veni vremuri mult mai bune in zona managementului de proiecte si se va intelege cine are banii, cine face oferta de proiect si cine implementeaza. ca la fotbal, nu unul le face pe toate. Dar in 2004 confuzia era asa de mare inainte de a pierde PSD-ul prezidentialele incat pe acea ultima suta de metri inca mai era ceva de parjolit. Potopul a venit in 2005 si 2006.

STOICA Gheorghe mi-a fost coleg in vechea catedra de Cibernetica Economica. Fostul nostru sef ne-a exilat in Centrul de Calcul sa facem o asa-zisa practica. Seful vroia sa vada ca si noi ne sculam si ajungem la 7,00 la servici. S-a ofticat tot timpul cand vedea ca noi intram pe usa Centrului la 6,50. Nu-i venea sa creada in micimea lui ca noi venim,muncim si nu ne preocupa socanelele cum zicea el ca tinerii de acolo fac. Public a recunoscut care i-a fost intentia si mai ales a recunoscut ca a fost invins de Gigi si de mine. Gigi era un mare caracter si isi iubea profesia. Sunt sigur ca daca ar fi fost asistentul altcuiva ar fi fost autor al unor lucrari importante. Cel care ii era profesor nu i-a dat voie nici o culegere de probleme de statistica agrara sa scrie. L-am apreciat pentru caracter si pentru cultura dar mai ales pentru ca era un mare specialist, cu cunostinte solide atat teoretice cat si practice Gigi Stoica.

STOICA Marian este exemplul viu a ceea ce inseamna determinare, eficienta si buna crestere. Mi-a dovedit cu numeroase prilejuri ca este un om de mare caracter si ca stie sa defineasca un obiectiv si stie sa realizeye acel obiectiv. A lucrat in numeroase proiecte si stiu cu precizie ca a facut o disciplina prabusita sa devina o disciplina de mare succes, acum ravnita de foarte multa lume. la un moment dat era cel mai tanar profesor universitar din catedra. Bravo lui!

SUIUGAN Ioan mi-a fost coleg de liceu in clasa a VIII-a la Scoala Medie Internat CU Practica in Productie Dimitrie Cantemir, facuta dupa model rusesc. Era un baiat blond si provenea de la casa de copii din Sighetul Marmatiei. Avea trasaturi ferme si era un om foarte hotarat in tot ceea ce facea. Profesorul de limba romana Alexandru COSTAS, mare iubitor de Eminescu, l-a pus o data sa recite o strofa dintr-o poezie, asa cum facea el cu toti elevii sa-i verifice ca au memorat poezia. Ioan s-a remarcat prin timbru, prin intonatie. Am ramas toti in admiratie cand recita el si profesorul nu l-a intrerupt. Cand am dat o serbare la Caminul Cultural din Breaza, Ioan Suiugan a recitat o poezie patriotica atat de frumos incat sala l-a ovationat. Nu erau numai colegi din licei, erau si oameni din oras. si cand te gandesti ca cu cateva luni inainte urcase pe acea scena George Vraca in Fantana Blanduziei si culesese ropote de aplauze! Cand s-a desfiinta scoala eu am plecat spre Pitesti iar stralucitul recitator Ioan Suiugan a ramas sa continue cu liceul militar, caci scoala mea si-a revenit la statutul vechi de liceu militar. Eram buni amici si ne-am mai scris de vreo cateva ori. Dupa aceea n-am mai stiut nimic despre acest mare talent.

TAMAS Ilie este monumentul de mandrie si de corectitudine. L-a costat plecarea din catedra pe asistentyul Tamas care a indraznit intr-o ora de curs sa-si infrunte profesorul care-si cara asistentii cu el cand preda si-i umilea in fel si chip. Ei bine, Tamas l-a refuzat cand acel profesor, un gunoi dealtfel, l-a pus sa-i stearga tabla. Fata de ceilalti slugarnici, Tamas l-a umilit public si respectivul n-a uitat ca era foarte razbunator. Ilie a trebuit sa plece. Acolo unde a plecat, a urcat pe toate treptele didactice ajungand profesor. A fost si sef de catedra la Informatica de Gerstiune. L-am admirat pe Ilie pentru tot ce a facut celui care nici nu se ostenea sa ne stie numele, prin refuzul sau celebru.

TCACIUC Sebastian este acel absolvent de facultate care stie exact care este valoarea sa si care munceste pentru a realiza obiectivele pe care si le-a stabilit. Am vazut cum acest tanar stie sa faca o documentare de inalta calitate, cum stie sa programeze la cele mai inalte standarde dar stie si sa lucreze in banca foarte bine. Am avut ocazia sa aud numai cuvinte de lauda referitor la modul in care si-a derulat un stagiu de practica la Universitatea Erasmus din Rotterdam cand era in ultimul an de facultate.

TEODOR Ion este pentru mine o mare enigma. Un om absolut exceptional ca pregatire in zona sistemelor informatice, care a publicat, care a condus seminarii, a fost extrem de retinut in a face un doctorat si in a veni in catedra cadrul didactic. I-a placut sa fie analist in centrul de Calcul. Sunt sigur ca daca vremurile nu i-ar fi fost potrivnice, alta ar fi fost evolutia sa. Este o chestiune de trenuri care stau in halta un minut si daca nu te urci in el, al doilea nu mai soseste sau este accelerat si nu opreste acolo. Cand discutam despre doctorat, nelutu mi-a zis ca va da admitere in anul urmator. S-a intamplat ca de atunci admiterea sa fie o data la cinci ani, ca asa se dorea de la cabinetul 2. Multi ani nelutu a lucrat pentru dezvoltarea cu succes a sistemului informatic al ASE, lucru care confirma valoarea sa speciala.

THIES Mihai un meserias special, care cu migala si atentie arata ca a lucra in zona calculatoarelor nu este foarte greu daca ai maini de aur.

THIES Rusa merita tot respectul pentru ceea ce este domnia sa pur si simplu, la care eu adaug si ceea ce face pentru tripletii unor vecini tineri, baieti care o pretuiesc in mod deosebit. Respect!

TIHAUAN Traian a fost unul dintre studentii mei foarte buni in programare. Ne-am cunoscut pe vremea cand el era un proaspat boboc venit in Cibernetica si in acele vremuri, inceputul studentiei se producea printr-o baie de foc de munca in agricultura, caci taranii chefuiau la nunti si studentii le culegeau recoltele. Acum taranii zac intr-o saracie lucie de cand si-au luat pamanturile inapoi si ara cu plugul tras de boi, caci bani de tractoare n-au iar tractoarele pe bucatele mici de teren sunt o pacoste economica. Traian muncea si mi-a placut ca era foarte serios. Ca student Traian a mers foarte frumos si lucrarea lui de diploma avea multa programare, el dand masura talentului sau. Multi ani de la terminarea facultatii am stiut ce face, unde lucreaza. Mai discutam pe facebook.

TIGANESCU Eugen a fost decan inainte de 1989, prorector dupa 1990 si sef de catedraani in sir. Ca autor al unor lucrari fundamentale de BLR si de cibernetica, profesorul Tiganescu este un nume in stiinta economica. L-am respectat pentru tot ce a facut pentru mine, incepand cu a acepta sa fie membru in comisia mea de doctorat la sustinerea publica din 3 februarie 1978. Este un exemplu de echilibru si putere de munca. A inteles cum stau lucrurile si l-am vazut cum s-a bucurat sincer cand Mircea Dinescu a vorbit la Televiziunea Romana Libera. Cred ca nu stia de sfatul: Mircea fa-te ca faci si tu ceva. Cat de trist, pentru acele momente sacre din partea unui actoras!

TITAN Emilia este profesor universitar la Departamentul de Statistica si Econometrie dar este si fosta mea studenta de acum ceva mai multi ani. Are un caracter cu totul special si stie sa vorbeasca cu oamenii. Tocmai de aceea este apreciata. Are un calm al ei si vorba este este potrivita oricarui moment. Prezenta Emiliei la diferite manifestari arata pretuirea organizatorilor pentru persoana si profesoara Titan. O apreciez pentru cartile scrise care arata ca stie despre ceea ce scrie si trudeste fiecare formula, fiecare paragraf, pentru a fi exact ceea ce doreste ea sa fie. Nu lasa nimic necizelat, neslefuit. O apreciez pentru caracterul sau deschis si pentru ca o data ce spune o vorba, vorba aceea este vorba si nu se schimba de la o secunda la alta.

TODOROI Dumitru de fapt profesorul Todoroi, de la Academia de Studii din Chisinau este exemplul de profesor care stie sa coaguleze in jurul lui tot ceea ce este valoare autentica, fie ca este vorba despre cadre didactice, fie ca este vorba de studenti. Eu il consider marele prieten al catedrei de Informatica Economica din ASE. Ori d cate ori au fost organizate conferinte sau scoli de vara, profesorul Todoroi a venit in Romania cu echipe puternice si ne-a aratat ca este un bun roman. Cand a implinit 75 de ani i-am transmis gandul meu cel mai frumos si am regretat ca nu am fost sa-i strang mana si sa-l felicit dar era plecat la Brussels. Respect profesor!

TOMAI Nicolae , profesorul Nicolae Tomai, caci despre el scriu, este ardeleanul temeinic din mainile caruia ies numai lucruri maiastre, fundamentate solid. El este parintele adevaratului lucru bine facut si marturie sta cartea de securitate a aplicatiilor mobile, exemplu de lucru in echipa la cele mai inalte standarde. Am fost onorat sa colaborez cu acest mare profesor, in fata caruia oricine ia pozitie de drepti ca in fata unui general de armata. Marele profesor TOMAI de la UBB Cluj, este omul care de la o posta inspira respect prin vorba dar mai aoles prin fapte. Ori de cate ori am avut posibilitatea sa-l intalnesc, profesorul Tomai avea o vorba buna dar si un banc. Stie sa spuna bancuri, chiar daca profesional este de o profunzime cu totul speciala. L-am solicitat in calitatea mea de director de master de securitate Informatica sa tina cursuri si a facut-o exemplar. Mi-a dat o carte scrisa de el in colaborare cu niste colegi foarte valorosi si dupa ce am citi-o am concluzionat ca profesorul TOMAI este number one si am nenumarate motive sau mai corect, argumente sa sustin acest calificativ. Cel mai mult mi-a placut cand am fost la el acasa la Tg. Lapus si am avut posibilitatea sa discut pe indelete despre lucruri importante pentru mine si sa vad ca ceea ce spune este exact ceea ce ma asteptam, pentru ca stiam multe despre verticalitatea acestui ardelean pur-sange.

TOMESCU Viorel a fost coleg de clasa cu mine intr-a VIII-a si-mi aduc aminte ca era din Buzau, statea pe o strada cu nume de poet al proletariatului, la numarul 12. Invata bine si era foarte ambitios. Cand se ridica in picioare atunci cand dadea raspunsuri la intrebarile profesorilor statea drept si avea numai cuvinte alese, ceea ce arata ca provenea dintr-o familie buna. Nu se amesteca cu noi ceilalti si statea ce va mai retras. Cand un coleg a fost descoperit ca hotul clasei si taticul lui a venit sa ne vorbeasca noua, incercand sa ne imbrobodeasca, imi amintesc ca Viorel a fost necrutator cu fiul dar mai ales cu tatal si bietul tata a plecat cu coada intre picioare, dar cred ca nu a invatat nimic. Eu cred ca ala era hot patentat si avea state vechi sub obladuirea unui tata nebun. Colegul meu hot furase din cufarul unui coleg o carte cu poeziile lui Eminescu, chiar Editia Maiorescu, pe care i-o prezentase la o ora de Limba Romana profesorului AlexandrU Costas, care si el imediat a scos din geanta exact o carte ca aceea, meciul fiind 0 - 0. Colegul meu chiar se credea invingator prin neprezentare. De atunci l-am respectat si mai mult pe Viorel care intotdeauna era tuns scurt si i se vedea sfarleaza.

TOVISSI Ludovic este profesorul despre care am atatea de scris incat as umple cateva sute de pagini. Mi-a fost conducator de doctorat si pentru acest lucru ma inclin in fata memoriei sale. Am invatat de la profesorul Ludovic Tovissi ca nu trebuie sa plagiey, ca trebuie sa fiu original si mai ales ca trebuie sa muncesc din greu daca vreau performanta. El era exemplul viu. rar mi s-a intamplat ca un profesor sa-mi aduca o carte. El a facut-o si nu numai o data. M-a ajutat sa ies din nenumarate clinciuri generate in mod artificial de cei din jurul meu. Sunt sigur ca nu exista cineva dintre cei cu care a lucrat sa nu aiba o vorba buna despre marele profesor Ludovic Tovissi. A stiut sa-si aleaga colaboratorii. A fost acela care a avut ideia de a aduce in ASE o garnitura de tineri de exceptie dintre absolventii Facultatii de Matematica in anul 1969, ceea ce a dat un spor important de valoare ciberneticii. nenumarati dintre doctoranzii sai au devenit profesori universitari si au ocupat functii importante in conducerea ASE si nu numai. Respect adanc si recunostinta vesnica pentru profesorul Tovissi!

TREBICI Vladimir cel care dupa revolutie a devenit academician, era unul dintre marii demografi ai romaniei. Avea o cultura fenomenala si un caracter deosebit. Cand am scris cartea PROGRAMAREA STANDARD am mers impreuna la o editura, parca ceva cu enciclopedica unde mi s-a zis de la obraz ca trebuie sa las acolo 30% din castig. Asa ca ce se intampla acum cu cei 10% de pe la ministerele blondei cu genti scumpe si parnaiase, este parfum. Nu dupa mult timp, a fost obligat sa se pensioneze desi era un om viguros si nu avea varsta, caci atunci se statea in ASE pana la 70 de ani fara probleme. In folclor se zicea ca profesorul Trebici impreuna cu un profesor de la geografie faceau o copca in lacul Herastrau si iarna se balaceau in apa rece si lumea ii admira pentru curaj, vointa si mai ales pentru ceea ce aratau ei ca sunt in stare sa faca.

TROIE Liviu mi-a fost coleg de catedra la Cibernetica inainte de Revolutie de cand am venit eu acolo in 1970. Era un om asezat, cu vorbe putine dar foarte analitic. Provenea din mediu muncitoresc si stia ce inseamna valaoarea si munca si respectul. Preda discipline de statistica industriala. Cat timp a fost sef de catedra un despot toti din zona aceea nu au avut cum sa se dezvolte. Cand sef nu a mai fost acela, a venit Revolutia si statistica industriala specifica economiei supercentralizate nu mai mergea. Noi ne-am despartit si ori de cate ori ii vedeam pe cei de la statistica deci si pe profesorul Troie Liviu, discutam despre vremurile de odinioara, cu bunele dar si cu relele lor. Dupa pensionare nu stiu ce a mai facut profesorul Troie dar stiu ca simplitatea face casa buna cu dreptatea si cu modestia, insotite de performanta reala asa cum s-a dovedit a fi in cazul sau.

TUDOR Mihail este studentul cu care in 1977 prin februarie am facut un film de desen animat pe 16mm cu depanarea unui program ASSIRIS. L-am cunoscut ca foarte bun programator si i-am propus sa facem un film de desen animat. El a acceptat si vreo cateva zile am lucrat fara oprire la acel film. Eu am zis cam ce vreau sa fac. El, om foarte bun ca programator a inteles. Si-a pus imaginatia in functiune si impreuna am scos un film zic eu pe cinste, folosind aparatul meu de filmat QUARTZ si un trepied profesional pe care l-am cumparat de la rusi in 1975. Am facut si montaj impreuna , am developat filmul si l-am si proiectat. Nu a avut succesul scontat pentru ca lumea nu prea apreciaza ce fac ceilalti atat timp cat ei nu au facut acel lucru. Si acum peste ani ma mandresc ca am facut asa ceva si ma mandresc ca am avut sansa sa-l intalnesc pe Mihai, om cu totul remarcabil care a inteles ce inseamna animatie in zona programarii. Ani de zile am tinut la acel film. cand am mers la Socobeanu, cel care se ocupa de materialele didactice, m-a trimis la laboratorul foto unde un idiot de meserias mi-a zis ca pentru a face filme didactice trebuie ca eu sa scot banutul din buzunar, de parca le-as fi afcut pentru mama. M-am enervat si de suparare am abandonat ideia, am vandut trepiedul, masa de montaj si tot ce insemna efort de a face ceva special. M-am imbogatit dar analizand la rece, daca as fi continuat sa lucrez cu Mihai as fi ajuns la niste performante cu totul deosebite. N-a fost sa fie. Am lucrat si la diploma cu Mihail Teodor si cativa ani am tinut legatura. Dupa aceea vremurile vitrege au facut sa nu mai stiu de acest tanar absolut remarcabil. Cred, banu, sunt sigur ca el a evoluat intr-un mod exceptional. Am digitizat niste resturi de filme de 16mm si doar cateva cadre amintesc de ceea ce a fost filmul meu didactic. Totul este numai o poveste frumoasa dar nu pentru adormit copiii ci pentru a vedea ca daca vrei faci si mai ales daca ai cu cine.

USCATU Cristian este conferentiar in DICE si am admirat la el capacitatea de a detalia lucrurile si de a intelege si aplica cele mai noi chestiuni din sfera sa de activitate. Este un om care vorbeste putin si face foarte mult.

UTA Ana era colega mea din generala. Invata bine dar era foarte trista. Pentru prima data am auzit cuvintele mama vitrega, cuvinte pe care nu le-am inteles decat foarte tarziu. ea avea hainute curate, avea caiete curate, statea destul de retrasa in comparatie cu celelalte fetite, colege ale noastre care alergau prin clasa printre banci si erau foarte zgomotoase. cand ridica doua degete si o punea invatatoarea sa raspunda, toti o ascultam caci spunea lucruri interesante, legate intre ele. Tatal ei era un om mai in varsta si avea bicicleta. Si tata avea bicicleta si nu stiu daca Anisoara invatase sa mearga cu bicicleta, desi eu stiam sa merg ca tatal meu imi dadea bicicleta ori de cate ori i-o ceream. Asa judecam eu cu mintea de atunci pe copiii pe care ii stiam. De cand am terminat scoala generala nu am mai vazut-o pe Anisoara. ori de cate ori trec cu masina spre autostrada si trec prin zona unde era casa lor parca acum sunt tot felul de depozite si magazine improvizate si mai am vazut un sens giratoriu care ma incurca pe mine ca trebuie sa schimb banda. Dar din ceea ce a fost drumul spre scoala cand 7 ani am trecut zi de zi prin fata portii ei, parca a ramas numai un gol imens, ceva extras din copilaria mea ca un film din care s-a pierdut o rola si nu se mai intelege nimic din ce se proiecteaza in continuare.

VADUVA Ilie mi-a fost rector cativa ani, dar l-am apreciat ca informatician. Avea aplicare spre lucruri temeinice. Stia sa vorbeasca cu tinerii si se comporta exemplar. Intr-un an cand noi in Cibernetica nu am avut ore, ne-a invitat si am tinut seminarii de informatica la facultatea de Contabilitate. Avea vorba calma si era extrem de ordonat. L-am intalnit imediat dupa Revolutie si numai faptul ca l-am salutat mi-au atras nenumarate apostrofari din partea unor colegi obtuzi. Viata a fost nedreapta cu un om care si-a daruti toata viata institutiei unde s-a format si a facut din facultatea sa un exemplu care si acum se vede ce inseamna informatica de gestiune, gratie muncii lui si mai ales puterii de a face dotare cu tehnica de clacul in vremuri incetosate de restriste.

VALSAN Calin mi-a fost profesor de Socialism stiintific si in acei ani era aproape imposibil de a discuta pe concret ce si cum cu Internationala a III-a mai ales si despre ce si cum a fost cu 23 August 1944 cand PCR avea doar 1000 de membri. L-am admirat pe acest om pentru claritatea mesajului sau, insa isi permitea sa aiba lejeritate in exprimare caci era number one in ierarhia de partid din ASE la un moment dat. L-am cunoscut nu numai ca profesor dar si in calitate de coleg si m-am convins ca era un nobil.

VALSAN Ion era frate cu Calin si mi-a fost coleg. Ii datorez totul pentru ca el m-a propus sa intru in partid si numai ca eram membru de partid am avut sansa sa vin in invatamantul superior, altfel nici nu se discuta o astfel de problema. In plus, am avut tot la propunerea lui, el fiind seful nostru de promotie, bursa G.G. Dej, adica o suma imensa, egala cu un salariu din economie, numai pentru ca invatam bine. De la terminarea facultatii l-am mai intalnit dupa 10 ani. Am discutat odata la telefon dar el credea ca il sun dintr-un interes la sotia sa care era directoare la IDMS si de ea depindea programarile pentru a obtine o masina. Eu il sunasem doar sa-l intreb ce mai face caci eyu deja eram imparat cu un ARO 244D si nu stateam de vorba cu nimeni. De atunci nu mai stiu nimic. Chiar si asa ii voi purta respectul meu cat voi trai, caci daca am fost si eu un oarecine, i-o datorez lui Ion Valsan, 100%.

VASILESCU Geo mi-a fost decan si mare sfatuitor. L-am admirat pentru curaj, pentru intelepciune si pentru caracterul sau vizionar. El a cladit o facultate, a renascut o facultate si a fost si a ramas acel barbat de isprava pentru care toti cu care a lucrat trebuie sa-i poarte vesica recunostinta. Ori de cate ori am avut nevoie de un sfat l-am primit de la profesor si ceea ce mi-a spus nici cu mintea nu gandeam ca solutie, niciodata nu mi s-a intamplat ca nota atribuita acelor idei sa fie mai mica de 10. Imi aduc aminte ca pe la etajul al treilea era o chicineta unde el impreuna cu alti colegi jucau sah pentru a-si inneca amarul unor vremuri anchilozate unde nu aveai cum sa faci ceva fara a zice vorbe de proslavire la adresa lui Ceausescu. Lui Geo Vasilescu nu-i statea in fire sa aiba asemenea ziceri si de aceea tacerile lui era insotite de mutarea de piese pe tabla de sah. Studentii aveau numai vorbe frumoase despre cursurile pe care le tinea in fata lor marele GEO.

VELEA Adrian sau ZEPPE cum isi zice el, este un meserias adevarat in ceea ce face si face bine. Este si artist pentru ca lucrarile lui sunt speciale. L-am cunoscut si modul sau de lucru este unic, plin de curaj si lucreaza in mediu absolut steril, ceea ce determina obtinerea de rezultate spectaculoase chiar acolo unde asa-zisi maestri au ezitari nepermise. Cand vorbesc, stiu despre ce este vorba.

VINEA Alexandru era cercetatorul foarte tanar de la sala 2320 de azi care m-a impresionat cu un program in FORTRAN format din cateva cartele cu care facea derivare simbolica pentru orice functie. Si acum ma minunez cand ma gandesc la acel tanar special. Dupa cateva luni am inteles ca a emigrat si profesorul Fabian mi-a zis ca este stabilit la Viena.

VISINOIU Nicolae , conferentiarul Visinoiu a fost primul dar si singurul care l-a infruntat pe temutul sef de catedra, ins in gratiile lui MM tocmai cand acest sef era la apogeul puterii. Seful a ramas fara cuvinte si cei din jur l-au determinat sa repare raul facut acelui coleg pentru care conferentiarul Visinescu a fost vehement. L-am mai vazut si in alte momente si referatul facut atunci cand s-a pus problema promovarii mele pe un post didactic superior arata ca aveam in fata un om cu coloana vertebrala dreapta, neincovoiata de lipsa principiilor.

VOICA Marcel este sinonim cu omul de cuvant, omul care munceste cu abnegatie si stie sa faca numai lucruri temeinice. Este punctual, cinstit, competent si mai ales un desavarsit coleg. In toate imprejurarile a dovedit ca stie meserie, ca stie sa aleaga cea mai buna solutie, ca stie sa faca lucrurile foarte bine, oricare ar fi acestea. El are cuvant si atunci cand zice o vorba, apoi vorba aceea este vorba si daca a promis ceva, deja acel ceva devine intr-o clipa realitate ca in basmele noastre. Am numai vorbe frumoase pentru acest barbat de isprava, care este un dar venit de undeva pentru toti cei din DICE.

VOICU Elena era colega mea de liceu si de clasa si imi placea cand se recomanda ca este din comuna Visina. Dupa ce a terminat liceul n-am mai aflat nimic despre ea.

VOICU Felicia era sora lui Elena, iar ea nu se lauda cu provenienta din comuna Visina. Ii placea sa invete si-si facea lectiile cu constiinciozitate. Nici despre felicia nu am mai aflat noutati de la terminarea liceului.

VOICULESCU Sanda este persoana pentru care am avut toata admiratia datorita faptului ca stia meserie. M-a invatat cum se face un dosar de concurs fara cusur si am impresionat pe unii de la Universitate cand dintr-o suta de dosare a trecut unul singur si acela era facut din invataturile primite de la doamna Voiculescu. Ea stia cum se scriu bibliografiile pentru a fi exact pe placul comisiilor. Ea stia ce piese trebuie sa aiba un dosar d concurs pentru a fi mai mult ca perfect. Eu am ascultat sfaturile acestei doamne si am avut intotdeauna succes total.

VREJBA Ileana este un caracter special si un profesionist desavarsit. Am apreciat la ea concizia exprimarii si claritatea textelor scrise. Cat timp am fost colegi in subcolectivul de informatica economica din catedra de cibernetica economica am vazut preocuparea sa de a lucra cat mai bine cu studntii, de a tine seminarii frumoase, de a lucra cu studentii ei pe calculatoarele din Centrul de Calcul al ASE. Ori de cate ori a revenit in tara din canada mi-a facut mare placere sa stam de vorba. cand intalnesti o persoana speciala si pentru care ai respect pentru calitatile sale profesionale, nu ai cum sa nu inveti cat mai multe lucruri.

WAGNER Florica era colega mea de catedra si sefa mea pe linie de partid. Caracterul sau special mi-a fost scos in evidenta in nenumarate situatii pe care eu le consideram dificile dar pe care Florica Wagner le vedea cu totul altfel si pe care le trata cu un calm iesit din comun pana trecereau de la sine. Imi aduc aminte cum am iesit basma curata din intamplari in care trebuia sa discutam in sedinte de partid situatii familiare mai ales in cazul unor persoane ale caror casnicii se destramasera doar in 3-4 zile de la nunta. Tot interesanta era si temporizarea unora care isi doreau sa devina membri PCR si stiind ca la 100 de muncitori intra in partid un inteelctual, trebuiau gasite explicatii credibile. Ea le gasea. Asa s-a facut ca niste colege si-au vazut visul cu ochii de a intra in PCR in noiembrie 1989, adica la spartul targului. Viata a facut ca Florica Wagner sa plece din ASE la o alta universitate, dar stiu ca am colaborat cu o mare doamna, un caracter de nota 100 pe o scala de la 1 la 10.

ZAHARIA Octavian mergea cu noi in practica si facea adevarate demonstratii de artist in a prepara vanat. Un fazan preparat de Tavi era ca o elegie scrisa de un poet genial. Eu am amintiri frumoase despre acest tanar, pentru ca el era sef pe la ASCR si cand am ramas in invatamant si s-a discutat despre persoana mea acolo, am aflat ca Tavi a vorbit frumos despre mine. Sunt proverbiale aniversarile din sesiunile de admitere cand venea el cu prajituri pentru ca numara anii de cand se intamplase miracolul cu promovarea unei persoane dragi lui la STRUCTURI DE DATE in reexaminare. Numai ca din dulcurile acelea se infruptau altii, nu eu care fusesem actor in rol principal.

ZAMFIR Gabriel mi-a fost student si am apreciat la el aplicatia spre detalii si constiinciozitatea cu care abordeaza orice problema. N-am sa uit niciodata cum a solutionat o problema in care niste smecheri doreau sa introduca in tara mii de computere pe didactic, fara sa platesca TVA si alte taxe, iar Gabi a reusit sa faca diferenta, scutind de taxe fix numai cele 30 de calculatoare ce erau pentru proiectul TEMPUS pe care il gestionam noi in ASE. Smecherii care pana atunci erau numai zambete, cand au vazut ca Gabi nu tolereaza ceea ce doreau ei s-au schimbat schimonosindu-se dar pierzand tot ceea ce credeau ei ca le-ar fi favorabil. Stiam ca Gabie este cinstea in persoana si tocmai de aceea l-am rugat pe el sa ma ajute atunci. Tot asa l-am vazut si cu toate prilejurile in care lucra cu banii INFOREC. Profesional este martet.

ZAMFIROIU Alin este tanarul asistent in ASE si cercetator in ICI cu care am lucrat la doctorat si despre care am numai cuvinte de lauda pentru ca lucreaya mult si bine dar face si sport, lucru pe care il apreciez foarte mult. Este un tanar cu preocupari de perfectionare si are ambitia de a munci foarte bine si de a face lucruri temeinice. Este punctual, serios si mai ales eficient. Am apreciat la el corectitudinea si puterea de munca, iar cand face ceva asigura un nivel de calitate foarte bun.



ZARNESCU Coctstantin era un mare actor al teatrului Alexandru davila din Pitesti si un mare dascal in a-i invata pe elevii de liceu cum sa joace intr-o brigada artistica. L-am cunoscut si apreciat pe acest mare actor pe care il vazusem in multe piese la teatru dar si la caminul cultural din Gavana si nutream pentru el un respect deosebit intrucat era un talent adevarat si arata si foarte bine ca barbat si avea gesturi distinse atunci cand ne explica noua cum trebuie sa rostim un monolog. Brigada noastra s-a prezentat pe scena teatrului davila si a avut un succes important si eram foarte mandru ca jucam si eu acolo, sa zicem ca aveam un rolisor de carat tava, dar orice ucenicie cu asta incepe.

ZARNESCU Ileana era actita la teatrul Davila din pitesti si sotia lui Constantin. Am avut ocazia sa joc in piesa NOTA ZERO LA PURTTARE, eu fiind acolo Mos Griguta. Jucam alaturi de colegi foarte talentati, iar colegul nostru Dumitru care il juca pe domnul Vucea a ridicat sala in picioare. Imi amintesc ca rolul Danei era jucat de colega mea de clasa Stanescu Viorica. Ce vremuri frumoase si cata aplecare a avut doamna Zarnescu sa ne struneasca pentru a scoate din noi acele personaje pe care si la teatrul radiofonic mi se pareau ca nu erau ceea ce ajunseseram noi sa facem. Cred ca am exagerat si atunci dar si acum, insa nu m-a mai interesat sa ascult piesa jucata de actorii profesionisti cand stiu cat succes a ajut productia noastra sub bagheta acestei mari actrite si profesoare de actorie, Ileana Zarnescu.

ZBIRNEA Tiberiu a fost unul dintre studentii caracterizati prin seriozitate maxima. Am ramas intr-o buna relatie si dupa terminarea facultatii. S-a dovedit in munca lui ca fiind extrem de apreciat. Are o educatie aleasa lucru pe care l-a transmis si fiului sau. Ori de cate ori gasim un prilej de a discuta o facem cu mare placere. Cand voi reveni acum din california, in augusr 2015 vreau sa-l intalnesc pe acest om de mare isprava, caracter special si expresie a unei vointe exceptionale.

ZELCH Otto este exemplul de programator de mare clasa pentru care respectul meu nu are limite. L-am vazut lucrand si m-a impresionat prin simplitatea si eficienta solutiilor. El este omul care tace si face, lucru remarcat de mine in anul 2005 si care abia in 2014 si-a gasit o reflectare destul de palida in politica, iar anul 2015 mi-a aratat ca umbra sa e foarte palida si nesemnificativa, desi Otto are o evolutie stralucitoare.

ZURBAGIU Dumitru a fost studentul meu la limbaje de programare cu foarte multi ani in urma. Am retinut numele acestui tanar pentru faptul ca la o lucrare de seminar a obtinut o nota foarte buna, dand dovada de calitati de programator de exceptie. Identificase niste detalii de mare finete. L-am intalnit peste ani si m-am bucurat sa aflu ca evolutia sa profesionala a fost una de exceptie. Fiul sau mi-a fost student insa a dovedit ca nu se ridica la inaltimea calitatilor lui Mitica. Mi-a ajuns la ureche cum ca a emanat zicerea cine mai este si ivan asta? Special am scris cu litera mica numele meu, pentru ca nu m-a mirat abordarea. Eu stiu cate parale fac, stiu si cate parale face el si asa ca nu m-a apucat nicio suferinta. Cata diferenta intre un tata de nota zece si un fiu de nota minus infinit daca m-as lua dupa cum da note la WowBizz Iulia Albu. Imi aduc aminte de o discutie care ar fi avut loc intre savantul Nicolae Iorga si un politician care il apostrofa despre fiii sai care nu erau geniali ca ilustrul lor tata si raspunsul istoricului a fost de-a dreptul fulminant.







SUCIU Marta Christina

TOMESCU Gheorghe

TOMESCU Ioan

TOMAI Nicolae

BUCHMANN Robert

Ramona LACUREZEANU

Loredana MOCEAN

Dan Andrei SITAR-TAUT

Ana Maria GHIRAN

Mircea MOCA

Silviu Claudiu POPA

STAICU Filofteia

STAICU Viorica

STAICU Ilie

SUBA Ionel

DUMITRU Mioara

MANEA Nicolae

GRASUNE Gheorghe

GRASUNE Elena

BARBULESCU Elena

MINCA Elena

ANGHEL Ion

IONERSCU Constantin profesorul doctor docent

MARCULESCU Traian

RADULESCU Pavel

SANDI Ana Maria

DINESCU Constantin

VISINOIU Nicolae

MUSTATA Floare era deja asistent universitar cand eu eram in septembrie 1971 in primul an de stagiatura ca asistent universitar.









PREDUT Mircea

BAGHINA Dan

GIRLESTEANU Dan

VULCAN Irina

BOCARNEA Cornelia

MANUCHIAN Gabriel

BURCEA Valentin





DUTESCU Silvian

APOSTOL Constantin

ODAGESCU Ioan





BICA Ion



TUDOR Dorina



OANCEA Alina



















COROIU Rodica

COROIU Mihai

BADIN Valeriu





























































*************************************************