Cand zici Traian MITRAN, zici DOMN, pentru ca omul stia:
- sa se poarte
- sa vorbeasca
- sa respecte
- sa fie dascal adevarat
- sa faca bine oricui
- sa fie modest
- sa asculte
- sa fie drept.
Pacat ca a murit prea tanar.
L-am cunoascut in trei momente si anume:
eram tanaqr, chiar foarte tanar asistent stagiar venit in catedra; aveam o verigheta lata in degetul inelar
de pe stanga; m-a privit si mi-a zis: inca un magar la turma noastra... am ras si chiar ca nu era departe de adevar in legatura cu
statutul sotilor
cand s-a casatorit Nelutu Teodor, profesorul Mitran si sotia au fost nasii lui de cununie; cand am ajuns noi la casa mirilor, de fapt niste tineri neimportanti,
profesorul si doamna lui ne-au intampinat cu cupe de sampanie, lucru care m-a impresionat definitiv si am impus finilor mei sa
serveasca si ei sampanie si noi ca nasi sa ne intampinam oaspetii cum se cuvine
eram in practica la nazarcea si singurul cu grad didactic superior era profesorul Traian Mitran; restul erau parliti de lectori, asistenti si tot asa; numai ca politrucul de Gavrila Ilie
avea un diferend de conceptii si in public a incercat sa-l puna la punct pe profesor; numai ca a fost atat de ridicol ca nu i-a iesit si a plecat cu coada intre picioare; el se credea ca la armata, precum ca
gradul bate functia sau nu mai stiu cum era la ei, ca de cand le-a micsorat drastic pensiile nu mai se intelege nimic; oricum ar fi Mitran era acolo la Nazarcea respectat pentru caracterul lui special, iar ceilalti isi
inghiteau micimea odata cu marile lor ofuri si frustrari.
Am aflat ca a murit in drum cand cara niste mobila. Avea probleme cu inima. L-am regretat profund cum rar mi se intampla si am zis: Dumnezeu sa-l ierte, cum foarte rar zic. Am aflat ca atunci cand l-au scos din capela, doamna
lui a strigat sfasietor: Traianeee!!!
Avea si de ce, avea si dupa cine.
|
