|
Despre acest om voi scrie exact asa cum au stat lucrurile, pentru ca am numai lucruri frumoase de scris. Rar se intampla sa fi marcat de prezenta pozitiva a unei persoane. Rar se intampla sa ai de invatat de la nineva asa cum am avut eu de invatat de la acest om. In Centrul de Calcul au lucrat persoane precum Weisz Gheorghe, Duta Doru Lucian, Fabian Csaba, Catona Ioan, Diaconescu Gabriel, Pencea margareta, Doina Pantu, Ionescu Vasile, Teodor Ion, Marcu Ion, Fusaru Doina, Manole Velicanu, Abaluta Emanuel, Somnea Dan, Satran Iulian, Paiu Octavian, Homescu Radu, Bita Larisa, Ciobanu Gheorghe, Boldur Gheorghe, Carmen Hartulari, Stroie Radu, Visan Dumitru, ca sa nu-i numesc decat pe o mica parte dintre cei cu care ma intersectat zilnic, fie in cadrul unor colaborari, fie pe scari, fie la intrare. Prin anul patru de studentie, faceam programarea calculatoarelor cu profesorul Dragos Vaida, care era si director stiintific in Centrul de Calcul avand un birou in cladirea din Eminescu pe la parter. La seminar venea un domn inalt, slab si usor carunt, numit Stefan Mustatea. Era acolo in acea cladire un calculator Cifa Economist 102. Avea forma unei pianine, cu multe beculete si cu lampi. Lucra in cod masina. La seminarii invatam sa facem scheme logice. Pentru acel calculator, bineinteles. Stefan Mustatea era un foarte bun practician care facuse matematica si avea o logica impecabila. Lucrurile simple nu le complica deloc si explica in cuvinte putine exact ceea ce trebuia facut. Era o mare discrepanta intre el si asistentii din zona economicului care turuiau tot felul de chestii din care nu intelegeai prea mare lucru pentru ca nici n-aveai ce, din moment ce totul era strict legat de politica inteleapta a partidului. Alte explicatii nici nu trebuiau. Se auzea ca impreuna cu alti cercetatori din Centrul de Calcul a fost in Japonia. In Romania s-a organizat o expozitie in care au fost si produse japoneze sau numai japoneze. Comunistii nu erau asa de tampiti cum ii credeau multi din moment ce atunci, inainte de 1965 au facut expozitie despre economia Japoniei intr-un pavilion imens. mai mult, vazand ca au si calculatoare, comunistii cu care se arunca cu noroi din plin, au cumparat un astfel de calculator si au trimis la specializare niste persoane, printre care era si Stefan Mustatea. calculatorul se numea NEAC si lucra cu banda perforata si limbajul sau de programare se numea COPCODER, un limbaj de asamblare cu mult peste codul masina. Mustatea Stefan m-a invatat sa scriu programe in COPCODER si daca stiu ceva programare lui ii datorez mult, pentru ca: - m-a invatat sa simplific lucrurile - am deprins sa gandesc pas cu pas - mi-a aratat ca practica e una si teoria este altceva - rigurozitatea o dau faptele si nu vorbele - nu trebuie sa faci nimic fara a verifica - lucrurile simple au solutii simple, dar lucrurile complicate au solutii si mai simple. El venea la seminarii imbracat cu un halat din material sintetic, alb ca neaua. Explica ce explica dupa care treceam la chestii practice si apoi mergeam la calculator. Abia asteptam sa vedem cu se aprind luminitele, cum operatoarea schimba rolele cu band si cum sunt imprimate rezultatele. Fata de alti asistenti care aveau placerea de a povestii despre ei, despre calatoriile lor, Stefan Mustatea, venea, vorbea despre ceea ce-si propusese sa vorbeasca la seminarii si pleca. Nu de la el am aflat cum se calatorea cu trenul in Japonia, cum se cumpara bilet in 1964-1965 tiparit la computer obtinand ruta optima. Nu de la el am aflat barfe despre comportamentul unor romani din delegatie, adica asa niste glumite, ca saracii trebuiau sa fie extrem de atenti sa nu se afle ce si cum ca nimeni nu stia care este turnatorul din grup. Am terminat anul cinci, am ramas in catedra si am facut un stagiu din decembrie 1970, pana in septembrie 1971 in laboratorul de programare, in biroul care acum este sala 2314. Eram in acel birou cu Doina Fusaru cu care fusesem coleg de grupa in studentie, cu Ana-Maria Bascu, analist-programator cu vechime mai mare decat noi, care apoi a plecat functionar la Banca Mondiala, cu Ioana Soare, matematician, fosta campioana nationala de tir, casatorita cu Claudiu Niculescu de la ICI care in 1972 a plecat la olimpiada de la Munchen si nu s-a mai intors, ca dupa cativa ani si Ioana sa plece in germania sa-si reintregeasca familia. mai era si Dan Somnea, care a devenit dupa Revolutia din 1989 profesor universitar pe la marketing dar despre care am aflat numai si numai ciudatenii de ordin religios. Acolo am invatat sa lucrez la calculatoarele IBM 360 si 370 caci Manea Manescu avea grija sa fim in top cu calculatoarele. Mustatea Stefan era in centrul de Calcul sef de sector, asigurand coordonarea compartimentului de operare, pentru ca in centrul de Calcul erau contracte importante cu constructorii de nave de la galati, cu cei de la agricultura din ISPIF si cu multi, multi alti beneficiari. relatia mea cu acest om a fost intotdeauna de mare respect, acelasi respect pe care-l porti invatatorului ce-ti pune in mana creionul pentru prima data sa faci un bastonas sau o liniuta pe caietul de caligrafie. daca stiu de start si stop, daca am o gandire clara cand vine cineva sa rezolv o problema, toate acestea i le datorez acestui om, inalt, slab si tuns foarte scurt. Am lucrat si la contracte impreuna, referindu-ma la contractul cu CCTLPP - o centrala de transport si prelucrare produse petroliese, unde director era nimeni altul decat fratele directorului Centrului de Calcul, sa nu zica nimeni ca totul a inceput dupa Revolutie. Nu, se purta si pe atunci relatia lui X cu Y, numai ca nu aveai cum sa furi foarte mult ca te luau cu legea 18 si intrai intr-o astfel de mocirla incat chiar nu te spala nicio apa. Acum, s-au schimbat vremurile, legea 18 nu mai exista, si intrebarea cu provenienta primului milion se potriveste rau de tot la noi. Adica sa nu intrebi pe nimeni de provenienta primului milion. Exista acte doar pentru urmatoarele... Eu aveam birou in centrul de calcul la actuala sala 2320, nulti ani si lucram desi eram in catedra cu colegii din centtru la contracte ca si cum eram salariat acolo. Aveam in centru multi prieteni si pana in 1989 nu credeam ca ceva se va intampla, dar nu a fost asa. Imediat dupa Revolutie: - au demolat tot ce se putea demola - a fost cumparat un calculator IBM second hand cu un pret astronomic care nu a fost folosit dar care a adus un oarece profit unei jigodii care s-a si carat in USA nu dupa mult timpdupa 1989 - au disparut sectoarele de cercetare, multi dintre cei buni dand concursuri si plecand in catedre din ASe ca profesori - incet-incet s-a ales praful de Centrul de calcul, ramanand numai un mic nucleu care deservea ASE-ul prin programe de adminitratie ceva cu burse, mijloace fixe si un timp ceva cu admiterea, dar totul la nivel foarte redus. Despre Stefan Mustatea am aflat de la mai vechii care lucrasera in centrul de Calcul si care povesteau ca este plecat si sta cand la o fata in canada, cand la cealalta in Elvetia. Prin 2010 sau 2011 l-am revazut pe acest om intr-un birou, venise si discuta cu fosti colegi care lucreaza acum in catedra. Era neschimbat. Am discutat despre una sau despre alta si a ramas sa ne scriem pe e-mail. Atat. Acum ca mi-am propus sa scriu despre inceputurile mele in ASE, nu puteam sa nu scriu despre acest om care pentru mine a fost un exemplu, mai mult si prin faptul ca a avut curajul intr-un anumit moment sa spuna unui sef mare ca lucrurile nu stau chiar asa cum credea acela. Nu a avut prea mult succes ca erau prea multi catelusi care se gudurau pe langa respectivul sef si sprijinit de acestia, respectivul sef a facut un gest mizerabil despre care voi scrie, ca m-a afectat si pe mine dar si pe marele matematician Stefan Cruceanu. Cu cat au trecut anii, cu atat mi-am dat seaa ca oameni ca Stefan Mustatea sunt din ce in ce mai rar. Au aparut cei care virbesc aiurea, adica vorbeste gura fiecaruia fara el sau turuie chestii pe care nu le-a inteles,sau mai rau plagiaza si se da drept autor original. Oare atat de rau sa se fi ajuns? Stefan Mustatea era un altfel de profesor de seminar. La el in sector lucra cu multe femei tinere, care erau operatoare si care munceau in conditii grele, masinile de perforat cartele fiind zgomotoase si le solicitau foarte mult. dar ori de cate ori trebuia sa solutioneze ceva in regim de urgenta, Stefan Mustatea gasea cea mai buna solutie. cand eram in fata examenului de licenta, trebuia sa am perforate multe cartele. O cutie. Pentru un student era foarte mult. El a fost acela care atunci si nu numai mi-a creat facilitatea de a ma incadra in termene. Erau fete tinere care sareau in ajutorul nostru, al studentilor din anul terminal, pentru ca le respectam, nu eram cu nasul pe sus in fata unor tinere care erau operatoare, avand liceul, eu nefiind dintre cei care sa zica despre ele ca aveau doar liceul. Pentru mine omul trebuie sa fie om, indiferent cate clase are. Am vazut oameni cu patru clase cu o educatie de exceptie, cum am vazut doctori in stiinte mai tampiti decat o oaie, fie-mi iertata jignirea oilor prin asemanarea cu acele specimene... Stefan Mustatea, om de caracter a stiut sa tina un excelent echilibru in colectivul pe care il coordona si sa asigure o relatie foarte buna cu oricine ii era in preajma. cand ti se adresa, folosea cuvantul ,i>tovule ca forma de respect, pentru a nu folosi numele de familie care insemna distanta dar nici prenumele pentru ca era o diferenta de varsta intre el si noi studentii. Pentru colegii sai folosea prenumele, fiind foarte familiarizat cu atmosfera destinsa din sector. Nu spunea glumite ca Homescu, nu spunea bancuri ca fabian. Era serios si atat. zambea rar pentru ca a avut o viata grea, foarte tanar fiind spunea de o plecare in timpul foametei iar amintirile lui erau triste si se ferea sa discute de vremurile grele pe care le traversase cu ani in urma. Stau acum si ma gandesc cat de mult a insemnat acest om pentru mine. Slab, inalt si cu tinuta ferma, stia sa-ti vorbeasca direct, sa-ti transmita ori ca, ori ca, fara sa te lase suspendat, fara solutie. Asa era el. Tacea si facea. Dupa Revolutie lucrurile s-au schimbat, in rau in centrul de Calcul si anii au trecut. Iata ca acum au venit randul aducerilor aminte. A lucrurilor frumoase. Si acestea poarta numele Stefan Mustatea. In lucru acum |