|
Era in anul 1970, in primavara. Se vorbea despre absolvire, se spuneau tot felul de lucruri. Nu se stiau prea multe si toti tinerii doreau lamuriri. Eu eram secretar de an. Si oficial am organizat o intalnire intre profesori, specialisti si studenti, pentru a ne lamuri: - ce meserie urma sa exercitam - care erau locurile noastre de munca - ce sarcini urma sa primim. Erau framantari firesti ale unor tineri care vara plecau in necunoscut. Printre noi erau si barbati si femei cu mult mai mari ca vrsta, proveniti din productie, membri PCR, cu o gandire cu adevarat partinica, proletara, care vedea in jurul lor conspiratii. Printre ei era si o jigodie, care statea chiar cu mine in camera la camin si daca aveam o bucata de paine sau o gutuie, ii dedeam si lui din ele. Acesta mi-a facut-o. A dat un semnal cum ca eu impreuna cu altii uneltim impotriva oranduirii de stat. Asa a inceput totul. A venit un ofiter de securitate. Ne-a luat la intrebari pe mine, pe V.I. si pe Doru si probabil pe altii dar nu-i stiu eu acum. M-au dus intr-un cotlon al ASE-ului si nu stiam ca aceasta cladire are si asa ceva. Am discutat indelung. Am raspuns la multe intrebari. Am explicat ca eram secretar de an ASC, ca discutasem cu organizatorul PCR din an, ca vorbisem si la decanat, ca toata lumea stia despre: - intalnirea studentilor - invitatii din centrele mari de calcul - profesorii de informatica invitati. Am fost chemat de doua ori. Aceleasi intrebari dar si altele. Au durat ceva timp. Sa spun ca mi-a fost teama? Nu. Pentru ca ofiterul era civilizat, nu a ridicat tonul, nu m-a amenintat. Era calm, vroia sa afle detalii foarte mari despre: - comportamentul meu - familia mea - preocuparile mele Revenea obsesiv la acea intalnire si cauta sa gaseasca acele elemente care sa o faca subversiva, de uneltire impotriva statului, mai ales ca nu trecuse mult timp de cand studentii pornisera pe 6 Martie un protest de la un banal colind, protest care fusese infierat cu mandrie absolut proletara in toate sedintele de partid. Aceste intalniri se incheiau bineanteles cu o strangere de mana si nu de putine ori ma gandeam cam ce va urma. Si a fost si urmarea. o intalnire la decanul de atunci, profesorul Nicolae Racoveanu, in cladirea de azi a Comertului de pe strada Eminescu. Era un birou luminos. Acolo era decanul, ofiterul si noi trei, Doru, Ion si eu, tot un Ion infelul meu. Decanul care era un foarte mare si distins profesor a incepu sec: - Colonele, au tinerii acestia figuri de persoane care submineaza oranduirea? E o intamplare ca ei sunt primii 3-4 din seria lor? Ai in fata pe seful de promotie, pe al treilea si pe al patrulea, ca a doua este o femeie. Eu cred ca este altceva. Nu s-a mai discutat cu noi. Am fost invitati sa plecam. Ei au mai ramas. Imi faceam probleme pentru ca trebuia sa primesc avizul CUB pentru a ramane in invatamant. Timpul trecea si intrebarile ramaneau. Intalnirea cu specialistii nu a mai avut loc. Gandesc ca le era teama sa nu degenereze in altceva. dar nu degenera. La repartitie am trait clipe dramatice. Avizul ce trebuia sa apara, intarzaia. Sotia trebuia sa se repartizeze la Cluj si acolo se blocase procesul din cauza mea. Pe la 11 am primit avizul favorabil, s-a produs si repartizarea mea, s-a repartizat si sotia. Sa-i multumesc pe veci secretarului sef de atunci al ASE, Octav Niculescu pentru omenia de care a dat dovada in ceea ce priveste comunicarea cu centru de repartitie de la Cluj. Dupa ani si ani, un betiv s-a scapat zicand cine a fost turnatorul. Cand si-a dat seama de marea gafa, si-a muscat sau si-a inghitit limba. Niste nenorociti. Desi am avut ezitari in a-mi citi dosarul de urmarit la CNSAS, zilele trecute, am facut demersul, dintr-un masochism visceral, pentru ca fiecare om trebuie sa retraiasca si momentele bizare ale vietii lui, pentru a sti cine este el dar in principal sa stie cine sunt sau au fost cei din jurul lor, adica chipurile, nu mastile. In lucru acum |