INFORMATIZAREA INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR

Cuiva i-a venit ideea sa ciuguleasca neste bani.
Cand ies bani din IT?
Cand faci afaceri cu statul.
Asa a aparut programul de informatizare a invatamantului preuniversitar.
Sunt 10.000 de scoli.
daca in fiecare scoala se face un laborator informatizat, clar ca sunt necesare 10.000 de scoli.
Un laborator inseamna 30 de calculatoare, in total sunt 30.000 de calculatoare.
Mai sunt si alte structuri.
dar daca se mai adauga si alte 30.000 de calculatoare pentru elevi si daca se mai adauga si altele pentru secretariate si pentru directori.
Un astfel de program presupune ca la cei 4.000.000 elevi sa existe in scoli cam 2.000.000 calculaqtoare.
Adica 3.000.000 si pentru studiul individual.
Asa ca o minte cu directie a gandit:
- sa se aloce ff multi bani
- sa se faca software educativ
- sa se cumpere calculatoare
- sa se instruiasca proifesorii.
Banii nu sunt. Si banii se cumpara, nu-i asa? Un leasing dragalas si inrobitor este solutia cea mai eficienta, pentru anumite buzunare, nu pentru beneficiar si nici pentru platitor.
S-a inceput.
Si ca la romani unde nu exista moarte fara banuiala si nunta fara paruiala, a inceput nu programul, ci dansul.
Intr-un tarziu s-a inceput derularea.
A existat o rezistenta din partea profesorilor.
Noul sperie la inceput.
Au venit calculatoarele.
Concurenta a derulat procese.
Altii au umblat prin scolo sa-si vanda software educativ, niste caricaturi de produse la nivelul lui'70 din punct de vedere conceptual.
Elevii lucrau la clasa cu chestii precum:
- faceti aia...
- apasati tasta aia....
- introduceti aia....
- reveniti la aia...
Trebuia o alta generatie de software pentru clasa.
Era facut software de lucru individual pentru a se lucra la clasa.
Treaba romaneasca, de hei-rup si poc.
Mai nou, se vor achizitiona milioane de laptopuri cu manivela.
trebuie vazut daca va fi o solutie sau este in profit pentru cineva.
Sau doar este o chestiune de imagine.
Oricum, elevul dand la manivela sau purtand un incarcator sau un acumulator de 100kg este deja o bizarerie.
Dar la 100 USD se merita si o astfel de aventura.
Daca se accepta o comisie formata din specialisti in IT, profesori de invatamant preuniversitar si universitari si se da tema INFORMATIZAREA INVATAMANTULUI clar ca 20 de capete vor veni cu o solutie mult mai buna decat a celui care nu vede decat interesul sau pe care-l imbraca in cerinte ale educatiei moderne, bla-bla-bla.
Pana acum, solutiile au fost ori de la centru, ori din teritoriu.
S-a vazut ca ambele sunt esecuri.
Trebuie facuta o armonie intre ce vrea poporul, jos, la baza si ce trebuie facut din punct de vedere IT, punct definit la centru de catre specialistii IT.
Este necesar sa stim unde ne aflam.
Ce avem? Ce ne trebuie?
Unde vrem sa ajungem.
Trebuie calculatoare?
Da, trebuie.
Cate? De care?
Ce se face cu ele?
Ce software e nece4sar?
Cum arata o lectie cu 30 elevi care au in fata calculator?
Ce eficienta are?
Unde se opreste rolul profesorului?
Se face si catalog electronic?
Se pun intrebari si se dau raspunsuri.
Se fac calcule.
Se stabilesc etape.
Dureaza 10 sau 20 de ani.
Este necesar sa se aduca corectii dar sa nu se ia de la zero de fiecare data cand se schimba un ministru sau puterea.
Acesta este un program al consensului national.
Altfel va fi un fiasco, un drum cu multe, prea multe inceputuri.
Punct.