|
Apa este izvor de teama pentru multa lume. Cei care se tem de apa fie ca au avut un incident nefericit, fie ca le-a fost insuflata de cei din jur. Asa ca este greu sa-si invinga aceasta teama, lucru ce devine imposibil atunci cand sunt maturi. sansa pe care am avut-o a fost aceea de a fi la sub un kilometru departe de raul Arges si de a avea libertatea sa merg sa ma scald, caci asa se zicea in acele vremuri, la rau. Asa ca de micut am mers cu parintii sau cu prietenii mai mari sau de varsta mea la scaldat. Alegeam apa ceva mai mica, apoi cu varsta, alegeam apa mai mare si mai mare si foloseam si gropile facute de excavatoarele care luau pietris din Arges. sariturile, intrecerile, erau la ordinea zilei. Mersul la mare a venit tarziu, pe la 16 - 17 ani, la Mamaia, unde primavara fiind, am inotat totusi. Dupa aceea, in studentie, pe la 22 de ani la Costinesti a fost urmatoarea intalnire cu valurile marii si dupa 6 ani, in familie cu copiii tot la Mamaia unde ii invatam pe cei doi copii sa inoate ajutati de tot felul de colacei de plastic, lucru care le placea la ne bunie. Nu poti cere cuiva sa faca ceea ce tu nu esti in stare sa faci! Inseamna ca un parinte care nu stie sa inoate si care fie se straduieste sa-si invete odrasla sa inoate, fie o apostrofeaza ca nu face progrese in ale inotului, trebuie mai intai sa se judece pe sine si numai dupa aceea sa se dea in barci... |