11. Personalitati ale IE

11.1 Personalitati ale inceputului

11.2 Un regret

11.3 Profesori de atunci

11.4 Profesori de azi

11.5 Si se va intampla maine

11.1 Personalitati ale inceputului

Exista la teatrele de pretutindeni traditii care constau in:
- Pastrarea afiselor de la spectacole
- Efectuarea de fotografii cu momentele cele mai importante
- Pastrarea costumelor purtate de mari actori
- Conservarea elementelor de recuzita
- Efectuarea de mulaje fie ale mainilor fie ale fetei unor foarte mari artisti
- Colectionarea de obiecte ce au apartinut unor actori sau regizori
- Stocarea si conservarea de caiete de regie si de planse cu decoruri si cu schite de costume
- Realizarea de picture cu chipurile unor actori, dramaturgi sau directori de teatru
- Achizitionarea de busturi sau comandarea de statui ale unor mari personalitati.
Fiecare teatru doreste sa aiba istoria sa si de aceea strange si prelucreaza cu mare grija tot felul de obiecte, fotografii, inregistrari, documente, care sa prezinte intr-o succesiune foarte exacta tot ce s-a intamplat de-a lungul anilor in spectacole, la repetitii dar si in viata cotidiana acolo in cladirea teatrului dar si in afara acestuia.
Nu asa stau lucrurile in universitati, in facultati sau in departamente. Nici Departamentul de Informatica Economica - DICE, nu face exceptie. Adica, nu a existat o preocupare sistematica in a strange documente, fotografii si obiecte strict legate de cum a decurs istoria sa de la infiintare si pana in present. Imi aduc aminte ca profesorul Gigel Sabau ala organizarea salii 22.. ca laborator ERP avea puse acolo niste piese de colectie care erau de fapt niste memorii si un aritmometru, iar mai-marii timpului nu au apreciat conceptual dezvoltat si nu au facut altceva decat sa-l descurajeze pe professor in continuarea demersului sau. Sunt sigur ca daca nu s-ar fid at dovada de delasare, masina imensa de casa din alama lucioasa care trona prin anii ’70 intr-un birou de la compartimentul de contabilitate, ar fi fost o exceptional piesa de muzeu al tehnicii de calcul, cu care ASE avea sa se mandreasca, sunt foarte sigur. Tot asa, daca exista cineva care sa mentina in functiune echipamente electromecanice de calcul, primele calculatoare si primele PC-uri, azi, tinerii ar fi stiut cu si mai multa claritate de unde s-a plecat si unde s-a ajuns. Dar nu s-a intamplat asa. Negura uitarii se astern inevitabil peste tot unde preocuparea pentru un present mic si sters este dominant, in timp ce viitorul este lasat la voia intamplarii, iar trecutul nici nu mai conteaza.
Cand am scris subtitlul destinat personalitatilor inceputului, m-am gandit sa include pe urmatorii profesori:
- Marin A. Lupu, care in calitate de rector al ASE a avut capacitatea de a intelege mersul lucrurilor si a contribuit decisive prin masurile luate la infiintarea nucleului in iarna anului 1965 de informatica economica; sa nu se uite ca actul de nastere s-a produs in mijlocul anului universitar, planul de invatamant s-a construit din mers, cei antrenati in acest process au fost selectati dupa criteria valorice, fie ca a fost vorba de student, fie ca a fost vorba de profesori; cand s-a facut reformarea invatamantului superior economic in 1967, pe pozitia pe care a fost a acceptat si a incurajat infiintarea Facultatii de Calcul Economic si Cibernetica Economica, cu cele trei sectii, de statistica, de cibernetica si de informatica economica, exact asa cum sunt si azi;
- Constantin Danciu, decan al Facultatii de Economie Politica, omul special, pe care l-am cunoscut peste ani, inclusiv si in calitatea sa de Presedinte al Asociatiei Filatelistilor din Romania, se vedea de departe ca apreciaza noul, ca intelege mersul istoriei; in acele vremuri se publicau traduceri din literature sovietica in care cibernetica era vazuta ca stiinta reactionara, deci retrograde, cu efecte negative asupra mersului glorios inainte si asupra victoriilor inflacarate ale popoarelor din lagarul socialist, unde totul trebuia sa fie neaparat roz bombon; economistii nostril si ei publicau carti de economie politica intestate cu citate din Gheorghiu-Dej si din Hrusciov; imi aduc aminte ca era intr-o carte de economie politica in care se descria competitia dintre lagarul socialist sic el capitalist, un exemplu din care rezulta ca productia de tractoare din USA crescuse cu 1%, iar productia de bumbac crescuse cu 15% in Uniunea Sovietica, ceea ce arata ca in acea lupta sistemul socialist iesise invingator; in aceste conditii, profesorul Danciu a pornit la un drum greu, concretizat si prin organizarea unui examen de admitere cu o alta structura decat in tot ASE-ul, cu matematica si fizica; el a trebuit sa accepte un alt mod de a face invatamant, cu laboratoare, cu tehnica de calcul si cu foarte multi specialist din productie care au fost atrasi sa desfasoare activitati didactice in afara orelor de program; discutiile avute cu domnia sa la inceputul anilor ’80 au relevant tenacitatea cu care a urmarit un fir calauzitor spre a obtine o constructive solida, fara a uita sprijinul masiv, din sfere foarte inalte ale politicului;
- Nucleul tinerilor veniti de la studii din Uniunea Sovietica, foarte important ca numar si mai ales ca pozitii ocupate in catedre, avand misiunea clara si mai ales sfanta sa acopere golul ramas in urma plecarii fortate a vechilor profesori, reactionari desigur si elemente dusmanoase cu certitudine, unii in puscarii, altii in delta la taiat de stuf, altii in productie la munca de jos, pentru a se invata minte si pentru a se reconverti la principiile lumii noi, socialiste; cam asa sunau lozincile in acele vremuri, lozinci care dadau sau luau dreptul la libertate si care au dainuit pana prin 1968; acei tineri, invatasera la sovietici, rusi cum le zicem noi acum, sa foloseasca masini de calcul electronomecanice cu sau fata cartel perforate si intelesesera bine ca numai asa era posibila cunoasterea realitatilor itr-o economie supercentralizata; adica toate intreprinderile trebuiau sa raporteze lunar niste date sub forma unor dari de seama; datele se prelucrau rapid si se centralizau la nivel de judet, apoi la nivel de tara sip e baza lor se luau decizii, se construiau planurile cincinale, se faceau corectiile; aici trebuie sa amintesc si profesorii care au venit sa lucreze in domeniul statisticii dar si pe cei care faceau prelucrari electromecanice si mai apoi electronice a datelor; Lenin zisese candva ca statistica joaca un rol essential in dezvoltarea economiei socialiste; profesorul Ion Capanu de la o catedra de specialitate zicea studentilor boboci ca pe lumea aceasta exista aer, apa si statistica; investitii massive s-au facut in tehnica de calcul la nivel central dar si la nivel judetean in sistemul romanesc de statistica; pentru a merge ca uns, nu s-au precupetit eforturi de a realize o statie imensa de prelucrari mecanografice a DCS pe cheiul Dambovitei, iar recensamantul populatiei din 1966 a fost prelucrat folosind cartel perforate, tabulatoare dar si un supercalculator ICL 1904/1905; pornind de la aceasta realitate, tinerii veniti de la studii din Uniunea Sovietica stiau bine meserie, caci acolo ei invatasera carte de la institutele cu character ethnic si au dispus de tot ceea ce era necesar si in ASE pentru a veni sa predea sau sa coordoneze activitatile de laborator; enumar aici pe foarte tinerii ingineri Vasile Bita, grigore Grama si Valeriu Pescaru, dar si pe profesorii din zona statisticii Ion Capanu, Ludovic Tovissi, Constantin Ionescu si Mircea Bulgaru, stransi cu totii in jurul profesorului Manea Manescu, unul dintre puternicii zilei, careia ASE ii datoreaza trei cladiri immense cel putin.
Este foarte important de inteles faptul ca Manea Manescu a avut capacitatea de a se inconjura numai de oameni foarte valorosi. El a lucrat in CSP numai cu oameni deosebiti cand a fost presedintele Comitetului de Stat al Planificarii - CSP. El a restructurat central de calcul de acolo, aducand specialist foarte valorosi di toata tara care se remarcasera in managementul datelor folosind sisteme de gestiune a bazelor de date foarte moderne. Cand a luat fiinta facultatea de Calcul Economic si Cibernetica Economica, este recunoscut faptul ca Manea Manescu este cel care a impus ca la sectiile nou infiintate din tanara facultate sa fie invitati sa predea profesori foarte valorosi, cu mare recunoastere in tara. Numai asa se explica venirea in ASE a profesorilor de renume Mihai Botez, C.V. Negoita, Edmond Nicolau, Nicolae Racoveanu, Alexandru Popovici, Mircea Grumazescu. Tot Manea Manescu este acela care a determinat creiarea de laboratoare cu tehnica de calcul, obtinand transferarea de echipamente; se zice ca multe nu erau noi, dar vorba roamnului, calul de dar, nu este cautat la dinti; asa cum erau masinile de calcul de birou, tabulatoarele ruseti, masinile de perforat si de sortat cartel tot rusesti dar si late masini mai special cum era Programma 101, studentii faceau ceea ce multi nu aveau cum sa desfasoare activitati practice din care sa invete exact cum se lucreaza in productie. Ori de cate ori am avut ocazia, am scris despre Manea Manescu. Nu am cum sa fiu acuzat ca il laud pe acest mare professor, tinand seama ca intr-un moment acesta mi-a facut un mare rau, lucru care nu se uita. Una e una si alta-i alta. A nu arata meritele acestui mare professor este o mare eroare, iar contemporanii mei, au persistat in aceasta eroare, caci bietul de el nu a reusit sa-si vada copilul lui de suflet, caruia i-a dedicate multe din energiile sale, stiut fiind ca a murit si sarac si singur, la o varsta venerabila. Eu imi plec fruntea in fata geniului lui de creator de lume noua, caci nu altfel trebuie numita cibernetica aplicata in economie si societate.
La adresa web http://www.ionivan.ro am un buton de unde se ajunge catre o serie de prezentari ale unor personalitati care au contribuit decisive la creiarea unui context favorabil dezvoltatii informaticii economice. De acolo am preluat si am introdus in capitolul de fata foarte multe elemente, intervenind foarte putin. Eu nu am facut ceea ce m-a impresionat neplacut, un critic literar doritor de ascensiuni in foruri stiintifice, care dupa ce au murit unii scriitori cu putere de decizie cand erau in viata, a rescris volumul inati din cele trei ale unei lucrari credeam eu, serioasa, nu tavalindu-i in noroi, ci eliminand laudele nejustificate, pentru a le arata adevarata lor valoare sau nonvaloare, de la caz la caz. Mie aceste rasuciri nu mi-au placut niciodata. Daca am zis ceva, acel ceva asa ramane. Daca apar elemente noi imi recunosc transant gresala si fac corectia, dar nou text contine suficiente elemente din care sa se vada cu exactitate ce si cum, pentru ca verticalitatea nu-mi lipseste catusi de putin, zic. Asadar, despre Manea Manescu am scris ceea ce este redat in continuare, desi mai sunt inca multe de scris, insa niste biografi autentici ar face acest lucru cu mult mai multa acribie decat mine.
Despre Manea MANESCU, cine se apuca sa scrie serios, trebuie s-o faca cu mare atentie pentru a nu cadea in pacatele celor cu caractere mici, mici de tot. Manea MANESCU a fost om politic, lucru despre care trebuie scris intr-un anume fel, pentru a ilustra un om intr-o epoca. El provenea dintr-o familie cu vechi traditii in miscarea muncitoreasca. Taticul sau, Constantin MANESCU fusese un militant de frunte in PCR si cand a murit, toata presa romaneasca i-a omagiat meritele si articolele aveau titluri cu litere de-o schiapa, iar numele lui era in chenar negru. Manea MANESCU nu pieredea niciun prilej de a reaminti tuturor despre descendenta sa speciala, care ii dadea drepturi de asemenea, speciale, exact asa cum se intampla in clanurile de descendenti de os domnesc ce conduc la nenumarati regi care se incoroneaza simultan, in acelasi asa-zis regat care nu exista. Unii ziceau ca ar fi avut un frate ce s-ar fi numit Lenin MANESCU. Asta spune multedaca ne amintim ca Andruta a pus la doi baieti numele Nicolae...
Ascensiunea sa politica este rapida si mai ales dupa moartea lui Dej s-a instalat in functii dintre care cea de presedinte al Consiliului Economic Superior era importanta, lucru care s-a vazut mai ales prin efectele avute in ASE, dintre care cele trei cladiri si restructurarea in sensul modernizarii ASE au generat beneficii imense invatamantului superior economic romanesc. Ca membru perpetuu al CC al PCR a avut oarece interventii. Cande intra, cand iesa. Dar dacatovarasa il invita la masa era semn ca iar steaua lui incepea sa straluceasca, lucru ce se vedea cu cooptarea lui intr-o functie deosebit de importanta. Partidul avea nevoie de el. Adica ei aveau nevoie unii de altii caci lucrau ca intr-un sistem inchis. Rareori apareau figuri noi. Erau ca pomul cu vrabii de la Universitate. Vrabiile ramaneau aceleasi. Cand treceau autobuzele, zburau si cand reveneau isi schimbau doar creanga pe care se aseaza. Ramane memorabila ultima sedinta a CPEx in care Ceausescu ar fi zis ca se retrage si pelaca in pribegie, iar Manea MANESCU s-a dus la el, i-ar fi pupat mana implorandu-l sa nu plece. Asta arata o atitudine, zic eu de credinta neconditionata, caci la anii lui chestia cu slugarnicia nu merge. Niciodata un caine nu-si sfasie stapanul care i-a dat zilnic dumicatul. Ii placea sa citeasca cu diferite prilejuri, mai ales la sedinte festive de omagiere ale conducatorului, texte atat de incarcate de tot felul de adjective, caci stau si ma intreb cum de le suporta hartia. Avea o imaginatie speciala in a combina tot felyul de cuvinte pentru a-l face pe ins, cu totul altceva decat era in realitate. M-am mirat cum nu la oprit sa-l apostrofeze si s-o lase mai moale cu zicerile lui. dar pesemne ca si lui Ceausescu ii placeau cuvintele care ii gadilau orgoliul exact la radacina, de-l furnicaia pana in extremitatea tuturor firelor de par buclate, parca facute cu fierul incins ca pe vremuri la frizerii de mahala.
Daca cineva are curiozitatea sa faca biografia lui Manea MANESCU ca om politic, va vedea ca a avut perioade mai bune dar si multe perioade proaste, iar ceea ce i s-a intamplat dupa 1989 pana cand a decedat, se numeste perioada neagra din viata unui om. Dupa 1989 a facut puscarie, a trait in izolare, in uitare si toate incercarile sale d a-i contacta pe vechii colaboratori au fost zadarnice. N-as zice ca l-am iubit, pentru ca am avut o intamplare nefericita in legatura cu acest personaj, dar fie ca am vorbit sau scris frumos despre el, fie ca am avut niste tentative de a-l invita in catedra. Nu am primit acceptul superiorilor mei, unii erau oameni ce-i datorau cariera. Totusi, la editiile din 1999, 2001 ale Conferintei Internationale de Informatica Economica i-a trimis mapa lucrarilor cu o mica scrisorica decenta, cat de cat. Mi s-a spus de catre emisar ca se bucura ca un copil.
Manea MANESCU a fost ctitor de scoala de cibernetica economica, aspect peste care nu se poate trece, indiferent cine ar vorbi despre Academia de Studii Economice sau despre modernizarea invatamantului superior economic. Se zice la Manea MANESCU impreuna cu cativa tineri intorsi de la Moscova, au avut ideea de a constitui un nucleu de cadre didactice care sa arate cum se utilizeaza masinile de calcul in statistica moderna. Asa a aparut un laborator de mecanografie la subsolul ASE acolo unde acum este tipografia. Incet-incet s-a configurat o constructie moderna, care a inclus tineri adusi din diferite locuri, Deva fiind unul dintre ele, pentru ca acolo era un calculator pentru siderurigie si in 1963 s-a infiintat Centrul de Calcul care de fapt erau niste laboratoare, ce au migrat in diferite incaperi ale AASE-ului vechi, apoi prin 1964 cand era gata cladirea din Eminescu laboratoarele s-au mutat la parter, ocupand niste sali care acum gazduiesc catedra d Informatica de Gestiune. In 1965 cand au fost finalizate lucrarile cladirii din Macedonski, Centrul de Calcul a ocupat salile acelei cladiri, extinzandu-se enorm. La parter era sala calculatorului IBM360 si dispeceratul, la etajul intai erau salile de perforare si dispeceratul de primirefoi de programare, la etajul al doilea era unsector, la al treilea era sectorul domnului Vasile Ionescu, de sisteme informatice. Etajul al patrulea era al conducerii, etajul al cincilea era cel al sectorului domnului Altar, pe la etajul al saselea era ceva cu marketingul diswtinsului profesor M C DEMETRESCU, iar la etajul al saptelea era biblioteca de invidiat pentru cartile cu totul speciale de informatica, de cibernetica si mai ales teze de doctorat din Franta si din America dar si printurile unui centru de cercetari din AAHEN. Manea MANESCU era seful suprem ale Centrului de Calcul si multi ani s-a vorbit de postul de director adjunct stiintific ocupat de personalitati importante. Mult mai tarziu au fost inscaunati unii ca directori ai acestui centru dar se vedea de la o posta ca pentru unii era o palarie mult prea mare pentru capetele lor, palarie care le cadea pe ochi si nu mai vedeau nimic.
Lui Manea MANESCU i se datoreaza aparitia facultatii de Calcul Economic si Cibernetica Economica. Lui Manea MANESCU i se datoreaza infiintarea inca din 1964 a sectiei de Macanizare si automatizare a calculului economic, sectie pe care cu mandrie am absolvit-o si eu. Lui Manea MANESCU i se datoreaza aparitia in 1967 a sectiei de Cibernetica Economica, ai carei studentii erau de departe crema-cremelor. Am avut seminarii la o grupa cu astfel des tudenti si nu terminai problema sa o enunti ca aveai cam de la 80% dintre studenti solutii absolut remarcabile. Lui Manea MANESCU i se datoreaza cooptarea unor profesori de exceptie care sa predea studentilor din facultate, rupand traditia profesorilor facuti pe puncte sau parasutati de la Moscova, cu studii de prea scurta durata. Profesorii Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Mihai BOTEZ, C.V. NEGOITA, Dragos VAIDA, GRUMAZESCU, sunt numai cativa dintre cei care au dat un impuls cu totul remarcabil noii scoli de informatica si de cibernetica din ASE. calitatea absolventilor a impus noile specializari in care informaticianul sau ciberneticianul formati in ASE, posedau si solide cunostinte economice. Acum dupa atatea ani, nu s-a mai intamplat ceva ca initiativa din interior. Trecerea la invatamantul de 5 ani de dupa Revolutie s-a facut pentru a relua o traditie a anilor 1965 - 1970, ce amintea de Manea MANESCU. Trecerea de la 5 ani la 4 ani prin 1993 s-a facut ca asa a vrut Ministerul. Trecerea la trei ani s-a facut ca asa a decis programul Bologna. Si tot asa. O chestie d substanta care sa nasca ceva revolutionar nu s-a produs si se asteapta producerea cu nerabdare, pentru ca societaeta merge inainte. Ba nu, am uitat ca s-a produs marea revolutie, aceea ca studentii recita programe la sectia de informatica, pentru ca asa sunt invatati. Sa recite. Frumos, nu?
Manea MANESCU a fost si om de stiinta, dar pentru acest aspect trebuie discutat cu cei care au lucrat pentru el. In Centrul de Calcul al ASE exista un sector de modelare, ce includea cercetatori valorosi care lucrau la contracte importante, dar care scriau si pentru Manea MANESCU. Imi amintesc de o discutie de la secretariat unde venise un sef de colectiv, cerea sa i se faca legatura cu tovarasul pentru a merge acolo cu un capitol al cartii Cibernetica Economica. Fluxul era cam urmatorul:
- ideea de baza o avea Manea MANESCU
- dezvoltarea se facea in colectiv
- Manea MANESCU o aproba sau o amenda
- se dezvolta pana sa devina un drapt destul de complet
- Manea MANESCU amenda sau aproba draftul
- se inchega lucrarea
- Manea MANESCU devenea autor unic.
Daca ne gandim ca circula legende cum invataceii pictau metri patrati cu ingerasi si venea maestrul dadea un pic cu pensula si semna, fara sa se scandalizeze nimeni, zic si eu ca daca el avea ideea, daca el venea sa slefuuiasca, insemna ca munca bruta au facut-o altii. Nu semneaza o scultura in broz si cei care au topit materialul si l-au turnat, ci numai cel care a facut modelul in lut. daca ei au acceptat sa lucreze ca pe o mosie, avand totusi o serie de avantaje, asta este. N-am sa inteleg de ce s-au dezis unii de pulpana pe langa au stat zeci de ani si de pe urma careia au evoluat in profesie excelent. sa nu uitam ca cercetatorii din centrul de Calcul tineau cursurile de cibernetica de la sectia de Cibernetica din facultatea CSIE, iar cei din catedra era in exclusivitate asistenti marginalizati, desi erau si ei tot matematicieni sau unii aveau doua facultati si chiar doctorate.
Manea MANESCU a fost manager, dar se pare ca nu a fost asa de bun. Cine are o pozitie inalta, nu mai trebuie sa se bage si la treburi de executie. Manea MANESCU era in varful piramidei statului. Ce-i mai trebuia lui sa sugereze ca e seful suprem al catedrei de Cibernetica Economica? De acolo de sus, ce-i mai trebuia lui sa se ocupe de viata celor din Centrul de Calcul. S-au nascut nenumarate structuri neclare si mai ales neeficiente. Tot timpul a existat un om de legatura adica un ins care avea acces la Manea MANESCU. El era omul care primea mesaje din popor sa i le transmita lui Manea MANESCU dar tot el:
transmitea mesaje catre de la Manea MANESCU. daca respectivul nu era un cetatean de buna credinta: - deforma mesajul ce pornea de la mase
- transmitea trunchiat ceea ce zicea Manea MANESCU
- nu transmitea nici de la mase si nici de la Manea MANESCU
- inventa el ceva ce ar fi zis Manea MANESCU
- inventa el o zicere a unuia spre Manea MANESCU.
Cand era in disgratiile lui Ceausescu, avea timp ceva mai mult si venea si la sedintele de catedra nespeciale si se scalda in tot felul de generalitati. Imi aduc aminte ca a folosit extresia sa fim etansi pe cursuri si seminarii, expresie pe care n-am inteles-o nici pana in ziua de azi. cand se auzea ca vine in centrul de Calcul, Manea MANESCU era asteptat la lift la etajul al patrulea de anumiti indivizi care se grabeau sa-i sopteasca fiecare ce avea ca interes de rezolvat si credeau ei ca Manea MANESCU e dispus sa-i ajute. Ca manager, acesta nu a promovat pe nimeni din catedra sau din Centrul de Calcul. cand a fost numit presedinte la CSP a luat niste specialisti din centru si a consolidat centrul de calcul de acolo, dar asta nu era promovare. ma refeream sa puna si el un ministru, sa faca un consilier, un ambasador. Sa se zica cu advarat: Manea MANESCU v-a ridicat, v-a facut oameni. La Revolutie s-a zis ca profesorii din Catedra de Cibernetica Economica au fost profitori dar realitatea cruda era cu totul alta. Acestia au suportat umilinte, dintre care unele erau foarte dure, pentru ca nimeni nu avea curajul sa mearga la Manea MANESCU pentru a-i explica ca o anumita masura luata este aiurea. Si lucrurile mergeau prost pentru noi, adica nu promovari, nu plata cu ora si multe altele, neplacute la gramada.
Manea MANESCU a fost conducator de doctorat, fara sa aiba acest titlu. In toate biografiile citite d mine nu am gasit anul in care el sa-si fi sustinut teza si sa fi obtinut tuitlul. A coordonat teze ale unor persoane agreate de el sau care ocupau functii importante. Imi amintesc ca avea un doctorand, unul N care a indraznit sa trimiuta un referat si sa motiveze ca el nu poate veni ca are treburi importantre. Seful de actedra, sluga perfecta a acelor vremuri, agrease ideea sustinerii referatului si in lipsa conducatorului si in lipsa doctorandului. Colega mea Iorgulescu a zis ca la Universitatea Bucuresti asa ceva nu s-a pomenit. Staful catedrei s-a speriat. Au zbarnait telefoanele si in cateva minute a afla Manea MANESCU despre ce s-a intamplat, l-a trimis val-vartej pe N si acesta spasit a veni t si si-a prezentat referatul care era ceva, mai putin lucrare stiintifica facuta de un singur autor. El era director si o echipa facuse ceva pentru DCS si acel ceva era referat. mai bine si asta decat de loc, cum s-a intamplat in acteva randuri, in care doctoranzii veneau cu niste petece de hartie, vorbeau vreo cinci minute si subalternii lor vorbeau cate o jumatate de ora aratand ce ar fi grut sa zica autorul referatului cand a oftat. Dupa 1990 unii dintre fostii sai doctoranzi au incercat sa-l improste cu noroi. Le-am reamintit ca exista un principiu de drept in virtutea caruia daca cineva a obtinut ceva fara sa aiba un fundament, au toate sansele sa piarda ceea ce au obtinut. I-am intrebat daca MM are titlul de doctor si daca ei considera normal ca cineva fara doctorat sa fie conducator stiintific al unui doctorand. S-au speriat si au amutit.
Manea MANESCU a coordonat numeroase volume de lucrari stiintifice de anvergura. Folclorul zice ca toate editurile aveau in planurile lor lucrari de statistica de toate felurile, incat daca un profesor de statistica din ASE mergea si el cu o lucrare i se zicea ca nu mai are loc intrucat tovarasul adica Manea MANESCU este asteptat sa vina cu o lucrare cam pe aceeasi tema. Inseamna ca aceasta este explicatia putinatatii lucrarilor de statistica aparute in tara noastra pana in 1989. Si editura ASE era bantuita de frica atingerii cuiva de domeniul ciberneticii economice. Imi amintesc cum profesorul T. un om de exceptie impreuna cu cativa colegi scrisasera un studiu de caz, pe cibernetica. Nu se multiploca acel material numai pentru ca avea in titlul sau cuvantul cibernetica. Drept care intr-un context mai distractiv i-am sugerat profesorului T sa-i schimbe titlul si asa a aparut lucrarea. N-as prea crede ca explicit a zis el sa se intample astfel, dar cum romanul este fricos si prevazator, lua masuri de precautie sa nu se incrunte tovarasul daca afla ca altcineva i-a luat-o inainte. Omul nici nu a publicat atat de mult incat sa se confirme zicerea folclorica, dar efectekle ei s-au vazut.
Manea MANESCU a a vrut sa fie perceput ca o personalitate de mare anvergura stiintifica ar zice unii sau ar fi zis chiar el. In acest sens a organizat Congresul Mondial de Cibernetica de la Bucuresti in 1975. El avea o relatie speciala cu profesorul J. ROSE. Acesta chiar a venit in tara noastra de mai multe ori si i-a inmanat cu un anumit priles medalia Norbert WIENER lui Manea MANESCU in 1975. Pozitiile sale foarte inalte in ierarhia de partid si de stat i-au permis contacte cu mari personalitati stiintifice ceea ce a condus la un bun transfer de notorietate. El avea si persoane de incredere, apte sa organizeze manifestari stiintifice importante sau sa coordoneze volume cu lucrari ale unor congrese stiintifice, el fiind bineanteles coordonator si aparand pe coperta bine-merci, ca tatic spiritual. Si ca tot omul, a fost primit in Academia RSR, in 1986 cand a implinit 70 de ani avea acest titlul. In acele vremuri cine nu vroia din conducerea PCR, nu era membru plin al acelei Academii, intrucat meritele se fabrica si erau extrem de multi care sa jure ca realitatea chiar asa a si fost. daca Manea MANESCU trebuie respectat, trebuie facut acest lucru pentru altele. Ii placea sa fie inconjurat de lume multa, sa stranga maini nu in ideea bailor de multime. Avea o fata imobila si niciodata nimeni nu putea citi ceva pe chipul sau. De aceea i se zicea si sfinxul. In Aula magna, in sala Palatului in Academia RSR sau oriunde altundeva, Manea MANESCU avea cuvantari structurate dupa un tipic ce-i asigura succesul. Punea la greu documente de partid, intesa discursul cu laude la adrela Ceausestilor si a realizarilor epocii, incat totul era previzibil. Asa a trait el. Probabil a facut toate acestea din convingere si din dorinta de a facee ceea ce si-a propus. Cert este faptul ca in perioadele sale triste, norii grei se abateau asupra facdultatii de Cibernetica si distrugerea acestei facultatii prin 1978 s-a datorat unei lupte de putere in care Manea MANESCU nu avea cum sa fie castigator, nefiind in tara in acel moment.
El a avut interventii extrem de curtenitoare si aducatoare de mari avantaje, ca pozitii in stat. Despre marele professor Ednomnd Nicolau, am scris tot acolo pe site www.ionivan.ro lucruri pe care le-am considerat necesare pentru a avea o imagine cat mai clara despre profesorul dar si despre omul Edmond Nicolau. Daca au existat in viata mea modele, unul dintre ele a fost cu siguranta marele profesor Edmond NICOLAU si aceasta, pentru ca:
- era cunoascator de mai multe limbi straine
- citea foarte mult
- desfasura activitati cu o mare dezinvoltura
- dovedea respect total studentilor
- se ocupa de lucruri esentiale
- termina tot ce incepea
- unde era prezent se vedea prin rezultate
- avea cursuri extrem de bine documentate
- era o adevarata prezenta in sala de curs
- dadea dovada de o exceptionala eleganta in gesturi
- avea verb si construia propozitii foarte clare
- vorbea liber
- scria cu usurinta
- lucrarile elaborate erau si originale si foarte bine construite
- avea nenumarati colaboratori, de inalta clasa ca domnia sa
- stia sa picteze formule dintre cele mai complexe
- capta atentia auditorului prin subiect de maxim interes.
Am audiat cursul de Cibernetica Economica un curs foarte dens, in care profesorul Edmond NICOLAU facea asocieri dintre cele mai novatoare a elementelor de ultima ora din electronica spre economie. Nu am cum sa uit placerea sa de a vorbi despre:
- ecuatiile telegrafistilor
- dezvoltarile in serie Fourier
- curba lui Dirac
- principiul de maxim al lui Pontryagin
- conditia de maximizare a entropiei.
Avea o pozitie absolut verticala a corpului, mergea degajat si in geanta sa se gaseasu tot timpul lucrari in cel putin cinci limbi straine, din care ne citea la cursuri, traducand bineinteles ceea ce ne spunea. Era dovada vie a unei vaste culturi si a unui mod de viata unic. M-au impresionat cravatele sale, distinctia cu care se purta, vorba sa calma si faptul ca nu l;-am auzit niciodata sa ridice tonul. Marele profesor Edmond Nicolau a fost in comisia mea de promovare de la asistent stagiar la asistent titular. Aveam emotii mari, numai ca prin modul in care domnia sa dar si alti profesori care formau grupa mea de studenti unde simulam un seminar, au vazut ca sunt pierdut datorita emotiilor si s-au purtat cu mine in asa fel incat n-am uitat niciodata. Acesta este motivul din care nici eu nu caut in concursuri sa fiu dur, sa arat cine sunt eu. ma gandesc cum eram eu atunci si mi se face mila in primul rand de mine, cel din 1973 sau 1974 sau 1975, caci acum de emotie, gandindu-ma la felul in care mi s-a adresat profesorul Nicolau, punandu-mi o intrebare, dupa ce a facut o introducere foarte frumoasa, nu mai stiu cand m-am titularizat. Toata lumea vorbea despre vasta sa cultura si despre usurinta cu care scria. Numai asa se explica marea diversiatte a subiectelor abordate. A scris despre ingineria cunoasterii, a scris despre cibernetica sistemelor continue, despre cibernetica si despre multe, multe altele, reusind sa construiasca echipe formate din specialisti de inalta clasa. Profesorul Edmond Nicolau este autorul a numeroase lucrari stiintifice de valoare exteptionala, publicate ritmic si apreciate de toata tumea. cand peste ani am ajuns la Namur, acolo mi-am adus aminte de o prezentare facuta de profesor la sala 2220 despre participarea sa la Congresul mondial de cibernetica. Ce vremuri!
Nu am scris inca despre profesorul Nicolae Racoveanu, cel care a fost un adevarat model, prin cultura, prin lejeritatea de a aborda subiecte si mai ales prin capacitatea de a promova tineri valorosi. Nu am facut acest lucru in primul rand ca mult timp am considerat ca este o uriasa personalitate si pentru a face o prezentare corecta, lucrurile trebuie sa se mai aseze. Acum consider ca acum a venit timpul sa scriu despre domnia sa.
Am avut marea sansa sa-mi fie profesor atat in anul al IV-lea cat si in anul al V-lea de facultate la disciplina de Calculatoare electronice si la disciplina de Sisteme de operare. Am fost impresionat de economia de cuvinte folosita in fiecare prelegere. Prin contrast cu profesorul Nicolau care era o revarsare de eruditie, profesorul Nicolae Racoveanu spunea exact ceea c trebuia spus. Nu complica nimic, nu exagera nimic si nici nu venea cu detalii enervante. A scris o carte de calculatoare, de mici dimensiuni. Numai ca acolo am gasit exact ceea ce ma interesa, intr-o forma extrem de concentrata dar foarte clar expusa, ma refer aici la a gasi inversa unei matrice efectuand numai si numai inmultiri. Dupa atatea ani, imi revin in minte pasii algoritmului care includeau genearrea unei matrice folosind o rutina de generare a numerelor pseudoaleatoare uniform distribuite, pe intervalul [0; 1]. Dupa aceea trebuiau facute niste inmultiri, apoi o diferenta si din aproape in aproape se gasea printr-o metoda de calcul aproximativ inversa unei matrice. Am inteles foarte usor, pentru ca profesorul Racoveanu avea darul de a spune foarte clar despre lucruri care aparent sunt foarte complicate. Si in cazul minimizarii functiilor booleene, in comparatie cu asistentul sau care banuiesc ca nu intelesese prea multe dar avea placerea sa se creada atoatestiutor, profesorul Racoveanu, in cartea sa a pus cateva desene si a aratat pe niste scheme cu sageti si cu niste incercuiri, cum se face minimizarea. De cum am citit acea carte parca m-am luminat si chestiuni confuze imi deveneau foarte clare. N-am sa uit cat de clar a aratat profesorul cum este cu bistabilele in timp ce la seminarii ne-am innodat cu totii urechile pentru ca asistentul sau ne-a bagat in ceata. Sa nu mai vorbesc de chestia cu zecimalul impachetat si zecimalul despachetat, pe care dintr-o trasatura de condei a clarificat-o facand cu creta pe tabla un desen extrem de simplu incat oricare dintre noi stia sa transforme dintr-o forma in alta oricare dintre numere.
Cand Nicolae Ceausescu s-a intalnit cu intelectualii, primii au fost cei din mediul academic si profesorul Racoveanu a stat destul de aproape de cel ce avea sa cada in decembrie in ziua de Craciu a anului 1989 sub o rafala de gloante. Numai ca atunci in vremurile de inceput ale luarii puterii, Nicolae Ceausescu mai avea urechi sa asculte si ce zic intelectualii adevarati, nu slugile lui de la curte. Spunea profesorul ca dupa aceasta discutie se vor lua masuri speciale de dezvoltare a tehnicii de calcul si a specializarilor legate de informatica si de computere. Si asa a si fost. Cursul tinut de profesorul Nicolae Racoveanu era ca o predica a unui preot cult. Avea o structura bine conturata. Totul curgea logic, de la simplu, la complex si nu ramanea niciodata ceva care va fi dezvoltat data viitoare. Caracterul viu al cursului era dat si de faptul ca profesorul se adresa studentilor, punea intrebari si uneori facea glume sau admitea sa primeasca vorbe de spirit de la studenti. Totul se desfasura intr-o atmosfera cu totul speciala. Noi eram cam 50 de studenti si salile nu erau supradimensionate, asa incat relationarea se facea rapid si cum orele de curs erau de 50 de minute si era pauza intre ele, exista si posibilitatea de a continua discutia in pauza. Am admirat costumele beumarin, impecabile, camasile intotdeauna albe si cravatele speciale. Tinuta sa arata distinctie, eleganta si foarte mult bun gust. Avea multe plecari in strainatate si cand spunea ca a fost pana la Geneva si de aceea a trimis la curs pe colaboratorul sau doctorul inginer Ioan Dumitrescu, cel care a fost mare profesor si rector la Institutul de Petrol si gaze de la Ploiesti, aveam senzatia ca ne spune ca a fost pana la Obor sa cumpere niste ceapa si cativa cartofi. Totul era la el natural. Cand a venit in ASE pe pozitia de decan, a adus o serie de tineri colaboratori printre acre amintesc pe Ioan Dumitrescu, pe Gheorghe Dodescu si pe Somnea Dan. Daca ma uit in urma, toti cei cu care profesorul Racoveanu a lucrat, au crescut si au devenit profesori universitari, unii dintre ei fiind si veritabile personalitati. Am invatat la disciplinele predate de profesorul Racoveanu si am luat rezultate bune.
Nu voi uita cel putin trei momente din viata mea cand am vorbit cu profesorul Nicolae Racoveanu si acestea se refera la:
- Discutia legata de ramanerea mea in invatamantul superior, lucru care s-a produs cand eram in semestrul al doilea al anului al V-lea; profesorul m-a chemat in cabinetul sau, m-a invitat sa iau loc si mi-a spus direct despre ce este vorba; la inceput cred ca a dorit sa-i dau raspunsul intr-o alta zi, dar a abandonat vazand ca eu am fost foarte hotarat si am spus un da hotarat; visasem la acea zi si chiar in ziua in care s-a produs evenimentul, nu avea niciun rost sa mai aman si sa fac asa cum fac multi tineri in ziua de azi, pentru a parea mai interesanti, spun un nu de parca ei chiar cred ca universul sta in loc fara ei; faptul ca s-a gandit la mine era un lucru extraordinar; nu ma remarcasem in niciun fel la cursurile sale; cred ca a contat foarte mult notele de la examenele sustinute in fara sa, media mea generala si cred ca si ceea ce au spus colegii mei daca au fost intrebati sau c au spus alti profesori cu care lucrasem la seminarii; nu stiu daca l-am impresionat sau nu, stiu insa ca la intalnirea de la 10 ani de la terminarea facultatii, cand am vorbit cu profesorul Racoveanu, mi-a reamintit acest eveniment si m-a impresionat in mod special ca a facut o descriere exact a felului in care stateam in fata sa si afelului in care eram imbracat; fiind sfarsit de primavara, umblam mai sportiv si pentru ca ma luptam cu niste roti de vagonet pe terenul de fotbal de la Agronomie unde aveam caminele, ma dezvoltasem destul de bine, iar tunsoarea era foarte scurta, fiind mai mult o atitudine de boxer decat de tocilar cum s-ar fi asteptat multa lume;
- Pozitia sa in legatura cu nun eveniment neplacut din viata mea si anume o ancheta la securitate; nestiindu-se clar care este profesia noastra si ce vom face dupa terminarea facultatii, s-a incercat organizarea unei intalniri cu factorii de raspundere din ASE, cu specialisti din produscie, cu profesori care si predau dar care si lucrau in mari centre de calcul; totul era cunoscut la comitetul de partid al ASE si totul se desfasura sub indrumarea Asociatiei Studentilor Comunisti - ASC din ASE; nu era nimic subversiv, clandestin si obscur; totul era la lumina zilei si avea girul partidului, cum se zicea pe atunci; numai ca in anul nostru erau colegi care isi doreau sa ramana in invatamantul superior, lucru care se realiza prin eliminarea primilor 3-5 studenti care apareau in liste in ordinea mediilor; erau vizati colegii mei Ion Valsan, Doru Pascu si cu mine; cel care ne-a turnat la securitate si despre care am aflat undeva dupa douazeci de ani, a fost numai un paravan; au inceput anchetele; nu am banuit ce cotloane are cladirea veche a ASE, caci in acele locuri dosnice m-am intalnit cu un civil, cu care am avut lungi discutii; era un om echilibrat care nu avea nicio legatura cu ceea ce se vede in filme azi; nu mi-a pus lumini puternice in fata; nu m-a mluat la pumbi si daca n-a facut acest lucru, nici nu m-a stropit cu apa, pentru ca nebatut fiind, nu am lesinat; vroia sa vada numai cum au stat lucrurile si ce s-a dorit, cum s-a procdat si daca a fost totul sau nu a fost uneltire impotriva oranduirii de partid si de stat; probabil ca asa cum am discutat l-am convins; eu nu stiu sa lingusesc, nu prea ma sperii cu una cu doua si nici nu-mi place sa spun bazaconii; cred ca si-a dat repede seama ca eu n-am mutra de contrarevolutionar sau de anarhist si dupa cateva intalniri m-a lasat in pace; imi faceam griji daca dupa aceasta mica aventura voi mai ramane in invatamantul superior; intr-o zi, am fost chemat la decanat; erau acolo si colegii mei si decanul si un necunoscut; necunoscutul ne-a adresat cateva cuvinte; noi nu am spus nimic; stiu numai ca profesorul Nicolae Racoveanu i s-a adresat necunoscutului: colonele, crezi ca baietii acestia, care sunt si primii trei din seria lor, in afara de a invata si de a face lucruri foarte bune, ar face ceva impotriva orinduirii de stat? Nu a mai zis nimeni nimic; colenelul s-a ridicat si a plecat; am plecat si noi fara sa zicem vreo vorba; in ziua repartitiei, am asteptat mult, dar pe la ora 10 a venit confirmarea ca eu sa obtin repartitie guvernamentala pentru invatamantul superior, ceea ce arata ca undeva, cineva clarificase corect o turnatorie abjecta, iar daca acest lucru nu s-ar fi intamplat destinul meu ar fi fost influentat in rau, caci imi dorisem mult sa lucrez in ASE;
- Modul constant si temeinic de instruire pe care profesorul Racoveanu il incetatenise in randul colaboratorilor sai; Institutul de petrol si gaze, inainte de a fi mutat la Ploiesti, avea sediul pe Magheru, iar intrarea era pe o starada laterala; la subsol era un cabinet unde se organiza un seminar de dezbateri stiintifice; aparuse in 1970 la Editura tehnica lucrarea lui Zadeh si Polak de Teoria sistemelor si acolo in acel cabinet a fost analizata capitol de capitol toata cartea; profesorul insista asupra celor mai mici detalii intrucat dorea ca sa inteleaga pana in cele mai mici detalii tot ce este scris in acrte; el facea legaturi si cu alte preocupari ale altor mari autori pe problemele legate de sisteme, de unde vedeam nivelul de profunzime al abordarii; nu vroia sa-i scape nimic si mergea cu dezvoltarea ideilor spre zone noi; sunt sigur ca daca ar fi existat tineri care sa faca niste doctorate splendide, acolo era si locul si timpul sa inceapa defrisarea acelor zone aducatoare de idei si solutii originale; sa fi profesor universitar, conducator de doctorate, sa ai o cariera stralucita, sa ai notorietate la un nivel deosebit de ridicat, adica sa ai tot ce ti-ai dorit si sa ai capacitatea de a porni pe drumuri noi dar frumoase si grele, este o caracteristica destul de rar intalnita printre universitarii care in nenumarate cazuri sunt bantuiti de orgoliu si de suficienta; sa stai in banca sa discuti, sa spui ca formula cutare trebuie explicata inca o data, sa iesi la tabla si sa analizezi, adica sa inveti cot la cot cu tinerii niste lucruri pe care unii le vad nefolositoare tie, mi s-a parut un lucru exceptional; numqi un om puternic, un mare caracter avea dorinta de a urca un munte abrupt si presarat cu nenumarate riscuri; am invatat de la profesorul Nicolae Racoveanu sa am capacitatea de a invata dar si aceea de a asculta; daca vreau ca un tanar sa ma invete ceva, trebuie sa accept acest lucru pentru ca tanarul stie mult mai multe intr-un domeniu in comparatie cu mine care nu am preocupari in acea zona; singurul lucru care l-am adaugat eu fata de ceea ce am deprins de la profesor a fost legat de rugamintea adresata tanarului ca inainte sa ma invete pe mine ceva, sa caute sa simplifice explicatiile, punandu-le pe pasi, astfel incat eu sa notez si dupa o demonstratie facuta de tanar, eu sa fiu in stare sa rezolv problemele mele cu ceea ce tanarul m-a invatat; am castigat enorm procedand astfel si am pentru ce-i multumi marelui profesor Nicolae Racoveanu.
Cand am devenit sef de actedra, am infiintat seminarul stiintific al catedrei si numele acestui seminar este Nicolae Racoveanu, in memoria mareul meu profesor, pentru care un seminar stiintific era ceva sfant, singurul loc unde se dezbat cu adevarat probleme si unde are loc dezvolatrea oricarui tanar care doreste sa devina un cercetator stiintific autentic.
Cand in 1970 in iarna dupa terminarea armatei am revenit in ASE, profesorul Nicolae Racoveanu nu mai era decan al facultatii, locul sau fiind luat de profesorul Geo Vasilescu. N-am aflat niciodata ce s-a intamplat. Banuiesc ca in citadela economistilor, este foarte greu sa se accepte ca un inginera sa tina in maini fraiele unei facultati. De regula, cand un lucru este pus pe picioare si merge bine, se doreste schimbarea conducerii din varii motive, constructive in niciun caz. Spre norocul nostru, profesorul Geo Vasilescu a avut calitatile sa asigure cresterea facultatii pe perioada mandatelor sale. Despre profesorul Racoveanu imi veneau vesti de la prietenii mei care lucrau in Politehnica si cu care ma intalneam fie la conferinte, fie la sesiuni nationale ale cercurilor stiintifice studentesti. Si ei ca si mine vorbeam cu respect fata de domnia sa pentru ca recunosteam ca era fauritor de scoala prin modul in care stia sa lucreze cu oamenii, mai ales am remarcat tactul cu care iti arata ca solutia pe care o propui fie este cunoscuta, fie exista altele mai bune, fie pur si simplu este gresita datorita ipotezelor, structurii modelelor sau a calculelor. Pentru a nu descuraja un tanar trebuie mult talent, multa diplomatie si mult tact. De la profesorul Racoveanu am deprins multe din tainele dialogului cu nun tanar doctorand, pentru ca l-am vazut de multe ori cum discuta cu doctoranzii sai, cu calm, cu intelegere si mai ales lasand sa se inteleaga ca nu este o tragedie daca ceva trebuie imbunatatit sau daca o metoda trebuie luata de la capat. Nu-mi amintesc sa vad oameni care vorbeau nepotrivit fata de profesor, caci le starnise mania sa erau nedreptatiti. Sunt sigur ca daca profesorul mai era in facultate si cand eu mi-am exprimat dorinta de a face un doctorat cu profesorul Tovisii, nu as mai fi traversat calvarul de sase ani, pana am sustinut teza, in conditiile in care alaturi de mine a fost conducatorul ales dar si multi prieteni, chiar daca exista un context ostil, ca sa nu spun bizar.
Despre profesorul doctor docent Constantin Ionescu voi scrie in mod special, nu pentru ca era informatician, preocuparile sale fiind in principal in domeniul statisticii economice aplicata in industrie, ci pentru ca a facut enorm pentru informatica economica, mai ales daca ma gandesc la conducerile de doctorate ale unor tineri precum Ion Lungu, Gheorghe Sabau.... dar si pentru coordonarea grupului de lucru care a elaborat celebra macheta de analiza si proiectare a sistemelor informationale, in 1982.
Toata lumea vorbea ca:
- Ionescu Constantin era singurul profesor doctor docent
- Ionescu Constantin era insurat cu o rusoaica
- Ionescu Constantin era ceva in CC al PCR
- Ionescu Constantin era secretar stiintific al Academiei de Inalte studii Social Politice Stefan Gheorghiu
- Ionescu Constantin era inabordabil
- Ionescu Constantin era persoana careia i te adresai prin intermediar; adica erai tu, el si un alt profesor; tu ii spuneai ceva profesorului, profesorul vorbea cu Ionescu Constantin, Ionescu zicea ceva si zicerile lui ti le relata profesorul
- Ionescu Constantin era cel care deschidea cursul de statistica si dupa aceea veneau tot felul de profesori surogat si continuau, el venind doar la incheiere
- Ionescu Constantin era director general la Directia Centrala de Statistica si nici musca nu tercea pe holul unde el avea biroulbr - Ionescu Constantin era un personaj rigid
- Ionescu Constantin era prea sobru
- Ionescu Constantin era politruc
- Ionescu Constantin era singurul om care discuta direct cu Manea Manescu
- Ionescu Constantin era cel care blocase toate pozitiile cu carti de statistica din toate editurile din tara noastra
- Ionescu Constantin era cel care facea si desfacea totul in catedra de Cibernetica Economica in locul marelui sef care se zicea ca este Manea Manescu.
Toate erau minciuni gogonate, izvorate din invidie si neputina. Cine nu ajunge la inaltimea cuiva nu are altceva de facut, decat sa arunce cu norooi. E sport national. Imaginea era destul de intunecata si oricine se astepta la tot ceea ce este mai rau atunci cand avea sa se intersecteze cu Ionescu Constantin in perioada sa cea mai glorioasa.
S-au intamplat urmatoarele fapte:
- seful de colectiv Vasile Bita a venit in sedinta de colectiv de informatica si ne-a tinut o predica cum ca nu trebuie sa acceptam pile la examene
- eu, baiat ascultator, cand a venit Stefan F. cu o pila pentru studenta Carmen S....k, isi imagineaza toata lumea ce s-a intamplat; numai ca acea pila venea exact din directia ce nu trebuia refuzata si profesorul Ion Gheorghe a incurajat pozitia mea; seful de colectiv a luat foc
- profesorul Tudor Baron m-a trimis cu 100 de studenti in practica la Cluj-Napoca, printre studenti fiind si Seretcu Laur, al carui nume mi-a placut foarte mult drept care si fiul meu are acest nume
- toata lumea din catedra stia ca sunt plecat in practica la Cluj-Napoca
- Manea Manescu a facut o sedinta de catedra in Aula Magna si avea pretentia sa aiba sala plina si in primele randuri sa aiba pe cei mai tineri din catedra, adica si pe mine, un parlit de asistent stagiar
- la intrebarea daca lipseste cineva, seful meu de colectiv m-a nomonalizat din prea multa iubire ca-l infruntasem lasand restantiera pila lui
- anea Manescu, nestiind ca sunt plecat in interes de serviciu a zis sa fiu dat afara
- cand dupa terminare s-a aflat ca nu lipseam de capul meu, baietii fricosi si stupizi in loc sa-i zica lui manea Manescu ca a fost o eroare, au lasat lucrurile sa curga aiurea
- cand m-am intors de la Cluj eram ca si dat afara din invatamant
- Bita Vasile, in cardasie cu cineva pe atunci ceva la ICI mi-a propus sa sa plec si ma trimite un an in Franta la specializare
- prorectorul Mircea Bulgaru, ridica neputincios din umeri, asa cum facea mereu pentru a nu se implica in ceva, ca daca tovarasul a zis, asta asa ramane...
- numai profesorul Vasilescu Gheorghe, decan la acea vreme nu se impaca deloc cu situatia si cauta solutie. Chiar i-a relatat lui manea manescu si acesta a zis ca cine a gresit tot acela sa si repare
- baietii nu aveau curajul sa recunoasca.
Prima mea intalnire cu marele profesor doctor docent Ionescu Constantin a fost cand intr- zi s-a facut o sedinta in sala actuala 2016, numita atunci sala de Consiliu a Centrului de Clacul. Am fost si eu invitat acolo. Erau prezenti: Vasile Bita - seful meu de colectiv, Valeriu Pescaru - directorul centrului de Calcul, profesorul Mircea Bulgaru - prorector in ASE, profesorul Gheorghe Vasilescu - decan si profesorul Ionescu Constantin. Au vorbit destul de multi mitraliindu-ma din toate partile. Soarta mea a fost pecetluita, credeam atunci. Ionescu Constantin ii asculta. Nu zicea nimic. Aproape se terminase totul si sentinta era ca si data. Trebuia sa plec. Numai ca profesorul Ionescu Constantin li se adreseaza celor prezenti ca este timpul sa afle ce am si eu de zis ca s-a saturat sa asculte numai prostii.
Atunci am explicat ca:
- am plecat cu 100 de studenti la Cluj timis de conducerea facultatii
- am derulat practica de productie cu acei studenti
- nu am avut incidente
- profesorul Ion Sacuiu a venit si a finalizat notele de practica si totul a fost bine
- practica s-a incheiat la farsitul lunii iulie, parca
- am absentat motivat si ca profesorul Tudor Baron este cel care m-a trimis acolo.
Decanul a spus ca tot ce am relatat este adevarat.
Profesorul Ionescu Constantin a zis numai un simplu DA si a sters cu buretele tot ceea ce niste marsavi construisera ca pe o conspiratie impotriva unui parlit de asisten universitar stagiar. Se pare ca si Manea, Manescu a inteles , numai ca eu nu i-a iertat niciodata raul pe care mi l-a facut numai pentru faptul ca s-a inconjurat de idioti si de lingai, care cu prima ocazie cand a fost i-au dat la cap ca ultimului ins neimportant ce a si devenit dupa 1989. Asa am avut prinma intalnire cu profesorul Ionescu Constantin.
A doua intalnire a fost la mare, undeva prin 1980. Eram la Neptun si incercan sa-i supraveghez pe copiii mei cum sa se joace la apa. Atunci a aparut profesorul Ionescu Constanti, pe care l-am salutat. Am inceput sa discutam. El a inceput sa se joace cu copiii mei. Mi-a povestit inclusiv despre cum a mers cu un prieten la consignatie a cumparat o rama si apoi prietenul l-a tarat prin tot felul de expozitii sa gaseasca un tablou care sa se potriveasca la acea rama veche, de colectie. Desi eu eram o persoana nesemnificativa, caci la acea vreme profesorul avea o functie extrem de importanta, discutia de pe plaja si mai ales fell in care s-a comportat cu copiii mei, arata ca aveam in fata o mare personalitatedar si un si mai mare caracter.
A treia intalnire a fost cand am mers sa iau o pompa de var pentru secretara noastra de la catedra. ne-am urcat in ARO al meu si am mers la el acasa. Mi-a dat pompa lui din atelier si eu i-am adus-o lui Florence, cum ii placea profesorului Ionescu Constantin sa-i zica.
A patra intamplare a fost un Consiliu Profesorral de dupa Revolutie, cand se punea problema sa nu i se continue acordarea titlului de profesor consultant. Ionescu Constantin a facut pe multi indivizi din facultate oameni si a condus doctoratele la foarte multi. Si tocmai ei erau cei care ii contestau calitatile. M-am ridicat eu, s-a ridicat profesorul Smeureanu si ca finalul sa fie apoteotic s-a ridicat profesorul Sabau si am intors hotararea acelui Consiliu. Zilele acestea vorbeam cu profesorul Gigel Sabau, despre modul hotarat cu care a pus problema si cu tonalitatea lui necunoscuta mie pana atunci. Oricand vorbesc despre profesorul Ionescu Constantin o fac cu respect si cu mare placere ca vorbesc despre un domn.
Ori de cate ori il vad pe profesorul Ion Lungu il intreb ce mai face domnul profesor Ionescu Constantin.
El avea peste 80 de ani si traia destul de retras. Si fiul sau Alex. care mi-a fost student cred ca are o anumita varsta. se vedea de la o posta ca este un copil educat, fara fite desi taticul sau era un personaj important. Erau altii cu tatici directori pe colo si pe colo si nu-si mai incapeau in piele. In schimb Alex. isi vedea de treaba lui, modest, asezat si cu mult-mult bun simt, lucru mai rar intalnit la copiii de demnitari. Cat priveste doctoranzii sai, profesorul Constantin Ionescu a coordonat multi-multi doctoranzi si i-a facut oameni. Foarte multi dintre ei sunt acum mari-mari de tot si unii ii poarta respectul, iar altii se fac ca ploua, din lipsa de caractere, probabil. Constantin Ionescu a stiut sa faca un colectiv puternic de analiza si proiectare de sisteme informationale si de sisteme informatice. Erau acolo tineri valorosi, oameni care au adus contributii importante in domeniul acesta si care s-au vazut coautori ai unei lucrari litografiate in ASE si care multi ani s-a dovedit a fi un curs universitar de referinta pe acest domeniu. Avea un fel al lui specific de a-i face pe oameni sa se simta bine, sa-si vada locul lor, sa se stie apreciati la adevarata lor valoare. ii reunea ori de cate ori era nevoie si cu exigenta speciala ii indruma pe calea cea buna, fara sa-i jigneasca si fara sa-i supere. Avea argumente puternice, logice si mai ales decente sa nu zic stiintifice.
Profesorul doctor docent Constantin Ionescu si-a dovedit inalta clasa si tocmai de accea toti cei din jurul lui care au stiut ca doi si cu doi fac patru i-au pastrat respectul. Ceilalti i-au cautat nod in papura, plasand in spatele lui toate nereusitele lor caci, ce este mai usor decat a invinovati pe un altul pentru esecurile proprii. Da bine la imagine si mai ales creaza o stare de confort interior, fara a folosi o saltea RELAXA sau un PAMPERS pentru a ramane, placut-uscat...
In rest, faptul ca profesorul Constantin Ionescu mi-a dat un crampei de ziar cu fotografia sa cu o dedicatie, spune multe si ma onoreaza teribil de mult. Profesorul stia sa spuna bancuri si avea si un talent special in a le grada incat in final scotea in evidenta in mod exceptional poanta si radea lumea de se prapadea nu alta. RESPECT si ADMIRATIE!
Inceputurile au fost crancene pentru ca s-a dus lupta dintre foarte vechile metehne ale unui invatamant superior economic preluat din mers dupa tiparele sovietice si dorinta de a face un invatamant universitar modern, care sa respunda celei de a doua revolutii industriale in care se lucra automatizat si se vorbea de robotizare prin Japonia, al carui vand incepuse sa bata cu foarte mare putere. O tratare simplista conduce la intrebari revoltator de nefiresti, care sa minimalizeze eforturile uriase ale inaintasilor, pentru ca numai scazand meritele predecesorilor sunt creiate premise de a scoate in evidenta o grandilocventa de carton, care se prabuseste la o analiza mai atenta. Luciditatea este esentiala si acum la aniversarea unui semicentenar de informatica economica sunt validate toate ideile celor care au crezut in 1965 ca pornesc pe un drum bun si ca ceea ce faceau atunci avea sa fie un demers de succes, iar viitorimea le va recunoaste meritele. Ei au facut totul in mod natural, caci asa vedeau atunci mersul istoriei si isi pretuiau la randul lor pe cei care le fusesera lor profesori, personalitati despre care se vorbeste din ce in ce mai putin sau deloc. Tot timpul eu i-am omagiat pe marii mei profesori, dovada sunt articolele de prin jurnale dar si cele cateva randuri din lucrarea Marii mei profesori, in cartea Pagini de istorie, aparuta la Editura ASE, Bucuresti 2004, de la paginile 124 - 129, avand ISBN 973-594-470-7. Spun doar atat: RESPECT!

revenire

11.2 Un regret

Port marele regret ca desi sunt mai bine de zece ani de cand se fac fotografii digitale si deci nu mai exista restrictiile date de procesele de developare, dar sunt aproape 200 de ani de cand este official recunoscut momentul inventarii in 1839 de catre Daguerre a fotografiei si nu exista o strategie de a face si de a conserva imagini privind istoria ASE in derulare, astfel incat annual sa fie tiparita sau postata pe site-ul oficial o lucrare in care sa se vada cu exactitate:
- Lista si fotografiile profesorilor care predau
- Marcarea evenimentelor specifice precum cursuri sesiuni stiintifice
- Acordarile de titluri si diploma specifice ASE
- Prezentarea de monografii online ale ASE dar si ale facultatilor
- Stabilirea unui process coherent de e-Arhivare si de regasire
- Stadii de realizare a lucrarilor de constructii
- Coperti de carti publicate
- Deschideri ale anilor universitari
- Prezenta unor mari personalitati in Aula Magna
- Spectacole special in Amfiteatrul I
- Vernisaje de expozitii
- Deschideri de conferinte
- Confruntari in alegerile rectorilor ASE
- Care au fost profesorii din strainatate invitati in ASE
- Momente in care au fost parafate documente
- Elemente din istoria mai veche
- Participarea profesorilor si studentilor la competitii sportive
- Inaugurari de laboratoare
- Componente ale unui muzeu al economiei
- Carti valoroase din biblioteca ASE
- Documente de infiintare a ASE dar si a facultatilor
- Tablouri valoroase aflate in patrimonial ASE
- Imagini din spaectacole artistice
- Acordari de titluri de Doctor Honoris Causa.
Desi ASE are persoane care se ocupa de fotografiat si de filmat evenimente, desi exista tone de fotografii, la ora actuala putine dintre materialele existente in arhive sunt folosite, in sensul de a fi expuse, pentru a fi cunoscute, iar materialele care se produc acum, nefiind incarcate, cu siguranta cresc volumul celor deja existente in arhiva. Uneori este trist cand ma gandesc ca nu exista obligativitatea ca la angajare dar si periodic, sa zicem la 5 ani sau la 10 ani, toate cadrele didactice sa fie obligate sa vina la laboratorul foto al ASE pentru a li se face fotografii oficiale, fotografii care sa figureze pe CV-uri sau ori de cate ori apare necesitatea. Sa nu uitam ca sunt moment cand pentru a marca un eveniment ne dam seama ca nu dispunem de o fotografie, desi fara un effort considerabil, constituirea unui set de fotografii era o chestiune exclusive de a decide ca asa ceva trebuie sa existe sis a se demareze derularea unui proiect simplu, care nu angreneaza costuri insurmontabile.
Tot pe aceiasi linie se inscribe si inexistenta unei machete de CV pe care toata suflarea din ASE sa-l completeze, fie ca este professor, fie ca este contabil, fie ca este student, fie ca este personal de serviciu. Acest CV trebuie sa fie obligatoriu sis a contina strict elemente care sa permita o prezentare de calitate a fiecarei persoane, iar informatiile continute sa satisfaca cerintele unor categorii largi de utilizatori de Internet care vor sa faca alegeri bine fundamentate. Incercarile soldate cu esecuri in gasirea de informatii despre profesori active acum in ASE nu sunt un semn bun, mai ales ca acum regasirile de informatii se efectueaza si cu folosirea de informatii incomplete. Nu este normal de a gasi ceva despre conducatorul de doctorat, exclusive prin bibliografia doctoranzilor pe care i-a coordonat si care din dragalasenie si respect, include in bibliografie lucrari de-ale conducatorului, ca asa este bine.
Acest regret m-a urmarit cand am scris despre profesorul meu Dragos Vaida la implinirea varstei de 80 de ani si despre acre am scris cu mare respect. Privilegiul de a fi studentul profesorului Dragos VAIDA mi-a fost oferit de apartenenta mea la seria de studenti de la Sectia de Mecanizare, din Facultatea de Cibernetica, a doua promotie, 1965-1970.
Despre profesorul Dragos VAIDA voi vorbi cu un respect profund pentru modul special in care a fost prezent cativa ani in mijocul celei de a doua serii de la Sectia de Informatica Economica a Facultatii de Cibernetica din ASE. Profesorul Dragos VAIDA a predat cursurile de Analiza numerica si Limbaje de programare in anii 3, 4, si 5. Modul in care se prezenta in fata noastra demonstra marea sa clasa, cunostintele sale speciale si capacitatea de a incepe un curs si de a-l termina in cele mai bune conditiuni. Profesorul Dragos VAIDA construia din aproape in aproape demonstratiile, in mod logic curgeau toate formulele, incat nu era nevoie sa inveti nimic pe dinafara, asa cum se procedeaza atunci cand studentul nu intelege ceea ce trebuie sa prezinte cand trage biletul la examen. Lucrurile extrem de dificile erau prezentate pe inteles, pentru ca programarea in ALGOL '68 nu era un lucru simplu, din moment ce recursivitatea o luase cu mult inaintea implementarilor, iar domeniile de definire ale variabilelor abia limbajul C daca le-a implementat cat de cat in anumite nuante, din moment ce avea definiri de blocuri.
Fiecare curs era bine structurat, clar prezentat si maniera de expunere punea in evidenta calitatile exceptionale ale unui profesor adevarat, desi tanar in acele vremuri.
Cand am ales in primavara anului 1970, pentru lucrarea de diploma RUTINE INTERPRETATIVE SI RUTINE COMPILATIVE am avut marea onoare de a-l avea pe domnul profesor Dragos VAIDA coordonator. Il stiam pe profesorul care preda. Il stiam pe cercetatorul stiintific cu biroul de la etajul al patrulea din centrul de Calcul al ASE. Conducatorul lucrarii de diploma profesorul Dragos VAIDA mi-a dezvaluit o alta fateta, aceea a unei puternice personalitati, autor al unor lucrari de pionierat in domeniul construirii compilatoarelor, prin abordari de inalt nivel teoretic. Domnia sa mi-a oferit spre documentare o serie de carti in mare voga in acei ani dar mi-a oferit fara rezerve manuscrisul lucrarii ALGORITMI DE COMPILARE, ce avea sa apara in anul 1971 la Editura Didactica si Pedagogica. Am fost surprins de gestul domniei sale si am cautat prin tot ceea ce am construit in lucrarea mea de diploma sa fac lucruri care sa fie corecte si bine documentate. Discutiile pe capitole au fost insotite de sfaturi si de sugestii, astfel incat consider ca pe parcursul intregii colaborari am avut foarte multe lucruri de invatat. Profesorul Dragos VAIDA publica in reviste importante si participa la conferinte internationale, noi ca studenti aflam despre acestea cand veneau sa tina cursuri alte persoane si de fioecare data se vedea diferenta, rugandu-l la intoarcerea de la conferinte sa reia multe dintre problemele predate ce ceilalti, problemele fiind dificile pentru respectivii... M-a impresionat la profesor faptul ca venea la costum, cravata si avea o batista care ii dadea o anumita distinctie. De cate ori il intalneam pe profesor la Coloane la Romana, domnia sa venind catre cabinetul de la etajul al patrulea din Centrul de Calcul si il salutam, scotea palaria in fata noastra si ne minunam de acest gest de politete al unui om deosebit, fata de noi care eram numai niste studenti. Azi, cum stau lucrurile?... In anul 2001 am avut onoarea ca in calitatea mea de sef al Catedrei de Informatica Economica sa fiu la masa prezidiului celei de a V-a editii a Conferintei Internationale de Informatica Economica, prilej cu care profesorului Dragoș VAIDA i-a fost decernat Premiul Grigore MOISIL pe anul 2000. In Revista Informatica Economica, vol. 5, nr. 1, 2001 au fost prezentate argumentele care au stat la baza nominalizarii domnului profesor Dragos VAIDA. Acum la ceas aniversar, ma alatur celor care i-au fost studenti si ii urez Domnului Profesor Dragos VAIDA un calduros
LA MULTI ANI! Si mai dificila a fost situatia in care m-am gasit cand am dorit sa scriu despre profesorul Dumitru Marin, putinatatea informatiilor de pe site-ul ASE fiind zguduitoare. Ceea ce am scris a fost numai si numai ceea ce eu am reconstituit din ceea ce mi-am adus aminte.
A scrie despre Dumitru MARIN, adica prescurtat D.MARIN, nu este un lucru deloc usor, pentru ca:
- l-am cunoscut de la inceputul carierei sale de asistent universitar, eu fiind student in anul al V-lea
- de la venirea mea in catedra am urmarit pas cu pas evolutia sa profesionala
- am fost in nenumarate baze de practica, baza de la Zimnicea fiind cea mai renumita
- am vazut ce a scris si publicat an de an
- mi-a oferit extrem de multe oportiunitati in calitatea sa de decan
- de cate ori i-am adresat rugamintea sa ma ajute cu articolela revista Informatica economica, a raspuns solicitarilor cu promtitudine
- nu am ce sa-i reprosez
- ne-am bucurat sincer in toamna lui 2011 si in iarna lui 2012.
In anul universitar 1969-1970 a aparut in ASE la facultatea de Cibernetica o echipa de tineri si valorosi matematicieni, adusi la solicitarea profesorului Ludovic TOVISSI, cu acordul dat de Manea Manescu, pentru a schimba fata invatamantului economic de cinernetica si informatica, imprimandu-i un suflu nou, sa zicem mai mult decat revolutionar. Din echipa faceau parte Vasile NICA, Gheorghe OPRESCU, Afrodita IORGULESCU, Dumitru MARIN, ei venind in Catedra de Cibernetica Economica, impreuna cu tinerii care au mers in Catedra de Matematica Emil MOSCOVICI, Oana FIRICA si inca alti cativa.
Colegii de la grupa cealalta a sectiei De Mecanizare si Automatizare a calculului Economic, vorbeau despre D. MARIN ca fiind:
- unu mic, slab si rau
- toba de carte
- foarte echilibrat
- politicos
- clar in expunere
- cu mult tact
- cu gesturi retinute si fara ton ridicat
- curajos, din moment ce a venit in fata unor studenti din an foarte mare
- sistematic si cu viziune de ansamblu
- cel ce nu lasa loc de intors.
La grupa mea se perindau tot felul de corifei ai ciberneticii, fara a avea un asisten unic, de la care sa invatam ceva, lucru care s-a vazut in timp, drept pentru care nu le-am multumit respectivilor niciodata, caci la seminarii, fie ca erau aroganti, fie ca vorbeau despre Margareta Paslaru. Colegii mei diun grupa cealalta abordau chestiuni foarte punctuale, bazate pe un aparat matematic riguros, asistentul lor, D. MARIN remarcandu-se rapid si impunandu-se in fata studentilor de anul al V-lea, desi era un proaspat absolvent de Facultate de matematica, varsta nefiindu-i un avantaj in fata unor cu un an sau doi ani mai mici decat el.
In timp, a absolvit cursurile Facultatii de Cibernetica, unii dintre colegi fiindu-i in acelasi timp profesori. A finalizat si o teza de doctorat in domeniul economic, specializarea Cibernetica Economica.
In facultate, disciplina de Cibernetica Economica, avea un statut special, seful acestei discipline, fiind insusi Manea Manescu si prin cercetatorul stiintific de atunci Altar Moise erau transmise toate mesajele. Au fost probleme legate de promovarea pe posturi de predare la aceasta disciplina si numai dupa anul 1989 s-au clarificat multe lucruri, iar faptul ca cercetatorul Moise Altar nu si-a gasit un loc in noua catedra de Cibernetica Economica, fiind obligat de viata sa migreze spre Catedra de Finante, unde a avut rezultate de exceptie, arata cu claritate ca in zona ciberneticii economice s-a intamplat ceva, adica ceva urat sau neplacut sau bizar, iar decontul a fost evident. O intamplare clara de la cursul postuniversitar de Sisteme Informatice Economice unde eram secretar stiintific, mi-a demonstrat clar prin 1987, ca problemele de a domina in lupta dintre doua tabere, a existat si s-a manifestat. O tabara era la putere inainte de revolutie, formata din cercetatorii din centrul de calcul, iar cealalta tabara era a tinerilor Emil Scarlat, Dumitru Marin, Gheorghe Oprescu, Anca Andrei, Ion Dobre, din catedra. Aceasta din urma nu avea castig de cauza datorita tinereteidar si datorita jocului ambiguu jucat de conducerile facultatii de CIbernetica, oricare au fost acestea, neavand cum sa opuna rezistenta sau sa sugereze ceva Sfinxului, asa cum i se zicealui manea Manbescu, datorita imobilismului pozitiei si a impietririi mimicii fetei spre un punct fix, tot timpul, in fata.
Dumitru MARIN a stiut sa construiasca. Mai intai si-a construit o cariera solida bazata pe:
- munca de mare intensitare
- asigurarea calitatii muncii lui
- consolidarea pregatirii prin studiu si prin doctorat
- concretizarea tuturor eforturilor sub forma de articole, comunicari la conferinte
- crearea unei atmosfere bune, de respect in randul colegilor
- un dialog absolut civilizat cu toata lumea
- respectul aratat de catre studenti
- o atitudine care arata ca nu a uitat niciodata de unde a plecat
- un mod clar de a solutiona lucrurile
- dorinta de a solutiona favorabil problemele tuturor.
Nu cred sa existe cineva care sa-i reproseze lui Dumitru MARIN ca a fost obstructuctionat in a promova pe o functie didactica sau ca Dumitru MARIN a spus vreodsata nu si un coleg de-al sau sau un student sa aiba de suferit, ca manifestare a unei rautati interioare a acestui om.
Rand pe rand, a urcat toate treptele universitare, fiind asistent universitar, apoi lector universitar, conferentiar universitar si in final profesor universitar, calitate cu care a iesit la pensie in anul 2012.
A fost in doua legislaturi ales in calitate de decan, dupa care a revenit in catedra in calitate de sef al catedrei, pana in anul pensionarii, an care a corespuns si fuzionarii prin absorbtie a catedrei de cibernetica de actre catedra de Informatica Economica, rezultand Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica - DICE.
Dupa ce s-a incheiat cele doua mandate, am mers in biroul sau sa-i multumesc pentru tot ce a facut pentru mine. D. MARIN a fost decanul care mi-a rezolvat tot ceea ce am solicitat. Asemeni revolutiilor care-si devoreaza eroii, am vazut cu cei din fosta catedra de Cibernetica Economica l-au executat pe profesorul D. MARIN in asemenea hal incat profesorul D. MARIN nu mai calca prin catedra, adica prin locul unde si-a lasat tineretea si maturitatea, adica viata, contribuind decisiv la maretia domeniului creat de Manea Manescu, numit CIBERNETICA ECONOMICA. Am scris toate acestea neavand nicio obligatie fata de profesorul Dumitru MARIN, acesta nefiind prietenul meu, ci pur si simplu, din datoria fata de mine insumi, cand am vazut ca pentru multi 2+2 nu mai fac demult 4 si cu totul altceva. Cand ii zicea la Zimnicea acordeonistul si guritul in acelasi timp:

Balanus, Balan, Balan,
Pupa-ti-as coama de cal

povestea continuand cu ranirea bitei pasari, ma gandesc ca dupa atatia ani, au existat mai multi vanatori, dar pasarea ranita, nu este deloc ranita si merge mai departe, cu fruntea sus, pentru ca destinul sau este contopit cu martetia, cu inaltimea si cu lumina.
Chiar daca am discutat cu colegi si am propus ca la nivelul Departamentului de Informatica si Cibernetica Economica - DICE sa se treaca de urgenta la efectuarea de fotografii oficiale, invitand pe toata lumea intr-un anumit interval sa vina fiecare mai aranjat, pentru a fi fotografiat, luati cu vartejul treburilor cotidiene, oamenii au mers mai departe fara a intreprinde nimic spectaculor. Asa se face ca desi exista un aparat de fotografiat excelent, desi exista si persoana care sa faca fotografii, pe pagina web a DICE nu exista nici CV-uri standard, nici fotografii oficiale. Este intristator dar acesta este crudul adevar. Toata lumea trebuie sa inteleaga ca istoria se construieste in prezent. Prezentul vijelios de azi devine trecutul linistit maine, iar lucrurile sunt ciclice in trecerea implacabila a timpului. Cand se vorbeste de negura istoriei, se vorbeste de pierderea de informatie, azi nejustificata, cand exista la preturi modice HDD de 2Tb, unde se stocheaza informatie in nestire si la costuri de procesare tinzand catre zero.
revenire

11.3 Profesori de atunci

Prin profesori de atunci, inteleg pe toti cei care au trudit pe campia informaticii economice pana prin 2010 - 2013, caci fara a face delimitari, unele ceva mai fortate, exista riscul de a face confuzii. Desi despre unii am scris cu mare regret pentru ca nu se mai afla printer noi, m-am straduit sa-mi pastrez obiectivitatea pentru a face o descriere cat mai corecta a rolului jucat in ceea ce se numeste progresul domeniului informaticii economice, prin tot ceea ce ei au intreprins la sala de curs, in laboratoarele facultatii dar si prin publicarea de carti si prin participarea la conferinte. Unii dintre cei care au lucrat la noi, sunt acum in alte tari si duc faima unui invatamant de calitate, asa cum imi place sa spun ca este invatamantul superior de la noi din tara. Gheorghe Dodescu a fost un professor care a predate dar a si scris multe carti. L-am avut si eu professor pe cand era asistentul profesorului Nicolae Racoveanu. In calitate de coleg au fost prea putine momentele in care am discutat si mult mai putine in care sa colaboram. Imi fusese professor si eu fata de fostii mei profesori trebuia sa am o doza de respect si sa pastrez un ce de distant. Schimburile noastre de mesaje au fost scurte si clare, presarate cu largi perioade de taceri semnificative.
Rodica Mihalca a fost omul de mare calitate, care s-a luptat sa impuna disciplina de Programe applicative, reusind pe deplin. Am colaborat ani in sir si impreuna cu doamna Rodica Mihalca si cu Ioan Odagescu am scris cursuri si culegeri de problem. Dupa revolutie drumurile noastre s-au despartit si doamna Mihalca a consolidate colectivul de Programe applicative lucrand cu profesorii Csaba Fabian, Adina Uta, Iulian Intorsureanu, Anca Andronescu si … Muntean Ori de cate ori am avut problem, unele destul de delicate, mai ales cand eram sef de catedra, o rugam pe doamna Mihalca sa discute cu tinerele care imi ridicau probleme din care roseam fara voie, desi ele erau cu mult mai mici decat fetita mea. Doamna Mihalca avea acel tact special pe care numai anumite femei il au si stia sa descalceasca cele mai caudate problem, pentru care mintea mea simplista de barbat care gandeste numai cu o jumatate de creier, nu era in stare sa le dovedeasca.. Profesoara Rodica Mihalca a fost tot timpul un facor de echilibru, stiind sa discute sis a abordeze cele mai dificile problem cu mult tact. In calitatea sa de membra a Consiliului Profesoral la CSIE si de prodecan, a adus acele elemente calitative specific mersului inainte al facultatii. Nu am cum sa uit cat s-a zbuciumat in anii ’90 Rodica Mihalca pentru a fi creiata facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, ajungand pana la Petre Roman care era prim-ministru la acea vreme. Cuvantul inelegant este potrivit pentru cei care s-au purtat cu profesoara Rodica Mihalca dupa pensionare.
Gheorghe Sofronie a fost professor universitar si a contribuit decisive la iesirea in afara facultatii a disciplinelor de informatica, lucrand impreuna cu colegul nostrum profesorul Traian Surcel. A elaborat si publicat numeroase lucrari, iar teza sa de doctorat a avut un subiect special si incitant, iar solutiile date acolo au fost appreciate de comisie in sedinta publica de sustinere, la care am participat si eu.
Adriana Ionescu a fost lector universitar la discipline de programarea calculatoarelor. A participat la elaborarea unor cursuri universitare alaturi de colegii din subcolectivul unde lucra. Afost colega de promotie cu profesorii Ion Gh. Rosca si Ioan Odagescu.
Madalina Mlak a fost asistent universitar la disciplinele de sisteme de calcul si de operare. A elaborate o culegere de problem si in relatia cu studentii era apreciata.
Ion Gh. Rosca a fost un titan al informaticii economice romanesti. A lasat in urma lui o scoala, o catedra si un spirit specific lucrului temeinic facut. Prezenta sa este vie peste tot, caci nu a fost locsor, nu a fost eveniment in care el sa nu se implice pozitiv sis a solutioneze problem. Din mana lui au iesit oameni adevarati, daca si acestia si-au dorit acest lucru. A fost sef de actedra, director al departamentului de Cercetare al ASE, prorector al ASE si ultima functie detinuta a fost aceea de rector al ASE. Pe oriunde a trecut a lasat urme adanci si nenumarati colegi ii poarta o amintire frumoasa si de nesters. Nu-mi amintesc sa fi avut cu el vorbe grele, sa fi facut rau cuiva sau sa tina ranchiuna si celor mai aprigi dusmani ai sai. Avea un character inalt si tot timpul a cautat sa faca bine, ceea ce i-a reusit mereu. Este unul dintre oamenii pe care i-am pretuit si nu am avut puterea sa-l vad intre patru scanduri si nici sa vad cand se arunca bulgarii de pamant in groapa. L-am cunoscut inca de cand eram prin anul al IV-lea de studentie si am vrut tot timpul sa-l am in memorie pe tanarul subtinere si mustachios, cu vorba calda, inalt, cu raglan larg si cu o palarie cu boruri foarte mari, avand privirea care arata o inteligenta iesita din comun. Asa mi-a ramas si asa imi va ramane in memorie aces tom deosebit. Am scris la mine pe site multe despre Ion Gh. Rosca, dar acum nu intru in toate detaliile pentru ca imi rascolesc amintiri si imi vine sa plang, lucru care mi se intampla foarte, foarte rar si devin trist pentru multe zile. N-am sa uit sedinta festiva din Aula Magna, cand i-a acordat o diploma unui fost ceva acolo inainte de 1989, fost care intr-un conclav a maturat cu patru persoane printre care era si profesorul Rosca lector la limbaje de programare, cu promovabilitate sub 25%, dar eram si eu, ci noi cei patru trebuia sa ne luam papara de la un politruc. Ca sa nu spun ca insul facuse si un panou cu ziceri neelegante drept care toti colegii ne felicitau pentru curaj. In acea zi festiva de dupa anul 2008, am vazut cum victima isi decoreaza calaul, ceea ce mi-a aratat ca istoria este foarte complicate si caile vietii sunt foarte intortocheate, groaznic de desfundate. In marinimia sa Ion Gh. Rosca a stiut sa treaca peste micile obstacole sis a mearga inainte spre binele celor din jur, chiar daca au fost pentru el costuri immense, ziua plecarii lui fiind symbolic, chiar 13 aprilie cand se implineau fix 100 de ani de la infiintarea Academiei de Studii Economice, locul pe care l-a iubit enorm si caruia si-a dedicate toate puterile, tineretea, maturitatea si si-a pus in slujba ei chiar viata.
Tudor Misdolea este omul pentru care voi avea intotdeauna un respect special. Om de o cultura speciala, absolvent si de Conservator, intr-un anumit moment al vietii mele a stiut sa-mi intinda o mana, cand cei de la care ma asteptam nu numai ca nu mi-au intins mana, dar mi-au intors spatele, in piruiete de dans medieval. A fost marginalizat tocmai datorita nivelului sau de performanta, in a fi facut conferentiar. Avea un doctorat stralucitor sub indrumarea lui Nicolae Racoveanu, profesorul meu pe care il veneram. A luat calea pribegiei si in Franta a gasit exact ceea ce si-a dorit. Peste ani l-am reintalnit, neschimbat, distins si cu aceiasi voce calma si cu aceiasi privire blanda mi-a vorbit despre vremurile de demult dar si despre ceea ce a facut pe unde a colindat.
Dan Ionescu este specialistul de inalta calitate care a scris impreuna cu alti colegi din colectivul unde lucre o carte extreme de bine structurata si cu un continut foarte bogat, din care rezulta clar ca toti stapaneau ceea ce era scris acolo. Lucrasem si eu cu multi ani in urma despre cele scrise de ei si eram in masura sa apreciez si aprecierile mele erau de fapt superlativele pe care nu m-am sfiit sa le recunosc si lor in fata, in calitate de autori ce se gaseau. Considera ca plecarea sa din catedra a fost de fapt o forma de epurare, prin faptul ca se spunea ca datorita originii sale nu va fi promovat. Eu zic ca din cauza lasitatii unor sefi care nu mergeau sa-I sustina cauza, ci pastrau o eticheta, Dan Ionescu ramanea asistent universitar, desi calitatile sale profesionale il recomandau pentru mult mai mult.
Gheorghe Sabau este omul pentru care cuvintele sunt sarace. Un ardelean aprig, vertical, cu vorba apasata, care nu accepta sa fie calcat in picioare, Gigel, pentru ca este singurul coleg pe care imi placea sa-l apelez cu un diminutiv, este fondatorul unei discipline - Baze de adte - din care acum se mananca paine alba, multa paine alba. A scris multe carti, a intemeiat un colectv, a fost acel ferment de creativitate care a facut sa razbata peste timp imbinarea dintre teorie si practica, exact la nivelul cel mai inalt de simbioza. Au fost nenumarate momentele cand l-am vazut pe Gigel pledand pentru cauze drepte, iar cand ridica tonul, toata lumea stia ca ardeleanul din el are dreptate si pozitiile strambe ii provoaca revolta si este gata sa porneasca la lupta pe viata si pe moarte. Cand a implinit 65 de ani mi-am dorit sa scriu un material pe care sa-l public in revista catedrei. La replica de a gasi o alta personalitate, am simtit una dintre marile nedreptati care se faceau acestui om special, dintr-un lung sir, pentru ca nu putini erau cei pe care valoarea deosebita a lui Gigel ii deranja, ii supara, ii zgandarea, ii innebunea si ii punea pe fuga.
Ioan Odagescu este un coleg cu care ma stiu de peste patru decenii si cu care prin forta lucrurilor am si colaborat la disciplina de Programe applicative. Intrucat birourile noastre au fost pe niveluri diferite, au fost destul de putine momentele in care am discutat si alte problem decat cele de scoala. Erau diferente de generatii, de conceptii si de optiuni politice care cu timpul ne-au departat. Nu ne-am facut vizite si nici confidente. Prin 2012 mi-a oferit o carte ca singur autor si am devenit instantaneu invidious ca eu in cariera mea nu am avut decat carti si articole preponderant scrise impreuna cu prietenii mei. Am aflat intamplator ca s-a pensionat.
Ileana Vrejba este colega mea cu care am lucrat la limbaje de programare si care stia meserie cu adevarat. A scris culegeri de probleme de programare in COBOL, a muncit la seminariile de programare caci inainte de revolutie erau vremuri foarte grele, cand informatica era atacata din toate partile, cu deosebire de politrucii care doreau sa se extinda cu disciplinele lor bizarre, de trancaneala ca pecinginea. Ea vorbea putin, venea la 2604, se aseza la biroul sau, lucre, pleca sa-si tina seminariile. Nu am auzit-o barfind, nu am auzit-o radicand tonul. Stiu numai ca tot ceea ce facea, facea bine.
Ioan Roxin este omul care si dup ace s-a stability definitive in Franta nu a uitat de unde a plecat. Absolvent de exceptie al Facultatii de Planificare si Cibernetica Economica, a lucrat ani buni in catedra la sisteme de calcul si s-a remarcat prin capacitatea de a invata si de a comunica. Toata lumea vorbea foarte frumos despre Roxin. A inceput un doctorat cu profesorul Tovissi si a terminat un doctorat in Franta, devenind professor la Universitatea din….
Florin Pilat este profesorul care intruchipeaza performanta reala, soliditatea cunostintelor, profunzimea si capacitatea de a scrie. El a plecat dupa 1993 in Canada, insa in anii de dinainte de Revolutie a lucrat in echipa de sisteme de calcul si de operare, fiind un tanar professor valoros care stia sa infrunte vicistitudinile vremurilor cu fruntea sus. Era stapan pe el si nu accepta niciodata decat adevarul, nu chestiunile arbitrare sau atitudinile izvorate din orgolii nemasurate ale altora. Reactiile sale erau corecte si pe masura. Dovada performantei sale special este data de marile sale reusite in Canada, caci spusele colegilor care au tinut legatura cu profesorul Florin Pilat au confirmat ceea ce stiam eu dintotdeauna si anume ca Florin Pilat este un mare professor si un informatician de exceptie.

revenire

11.4 Profesori de azi

Aici include profesorii care au predat la cursuri si prin anii ’80, dar care predau si acum, insa include si pe cei mai tineri, dar care nu au fost prezentati pana acum, desi ei lucreaza in forta, pentru ca au ajuns la nivelul de experienta care sa le permita implicarea in tot ceea ce se cheama dezvoltarea informaticii economice. Alti colegi au venit in catedra dupa anul 1990 si prin rezultatele lor deosebite au avut o ascensiune rapida, stimulate de claritatea criteriilor de promovare, chiar daca nivelul de exigent a crescut vertiginous de la o perioada la alta sau mai précis, de la un ciclu electoral la altul.
Ion Smeureanu este acum decanul facultatii de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, la al doilea mandate. Este cel care a spart ghinionul, caci de la infiintare, pana la el, facultatea a avut decani provenind de la specializarile celelalte si colegii mei vedeau ca sectia cea mai renumita, cea mai cautata si cu cei mai multi student nu a dat un decan si constatau, vorba unui classic: ghinion. Trasaturile sale de character, inalta pregatire profesionala, lucrarile publicate, luarile de pozitie clare, l-au recomandat pentru functia de sef de catedra mai intai si dupa aceea, pentru functia de decan. Nu am decat termini la superlative sa vorbesc despre profesorul Smeureanu. In peste 30 de ani de cand ne cunoastem, nu a fost o data in care sa discutam contradictoriu sau cu o tonalitate ceva mai ridicata. Discutiile mele cu profesorul Smeureanu au fost deschise, prietenesti si de continut. Avem gusturi apropiate in zona muzicii populare, Grigore Lese si Dumitru Farcasu fiind marii nostril artisti cu placerea netarmurita de a fi ascultati. Am apreciat la profesorul Smeureanu nivelul de detaliu la care ajunge cand studiaza ceva, lucrurile de suprafata fiindu-I total straine. Am avut multe de invatat de la el sic and am colaborat in realizarea unor material mi-am reamitit de vremurile in care grupul Apostol - Rosca V - Ivan - Rosca I, lucre tot cu aplecare spre calitate speciala a continutului. Am avut placerea ca multe din cartile scrise impreuna de noi au fost surse de inspiratie, fara a fi citate, ca semn al aprecierii ca sa nu zic recunostintei autorilor pigmei.
Ion Lungu are o echipa de tineri cu care lucreaza in zona sistemelor informatice si a bazelor de date. Pentru mine a fost si ramane un mister de ce profesorul Ion Lungu nu a fost solicitat sa devina sef de actedra, avad experienta corespunzatoare si fiind verificat ca sties a lucreze cu o echipa, prin faptul ca acolo la laboratorul Oracle sunt multi tineri si aici ii numesc pe Vlad Diaconita, Adela Bara, Anda Belciu, Ramona Lupu…… Profesorul ion Lungu a participat in echipa coordonata de profesorul doctor docent Constantin Ionescu la realizarea celebrei machete de ANALIZA ORGANIZAREA SI PROIECTAREA SISTEMELOR INFORMATIONALE ECONOMICE, pe vremea cand era un tanar, chiar foarte tanar asistent universitar, in 1982. Acum este in stadiul de a finalize TRATATUL DE BAZE DE DATE, fiind vorba de cel de al doilea volum, primul volum a aparut in anul 20000……. Ion Lungu a muncit mult, a publicat mult si cine cauta carti publicate la editura ALL va avea surpriza sa gaseasca numeroase titluri in care Ion Lungu este prezenta in calitate de coauthor, autor sau coordinator. Mi-am adus aminte cu nostalgie de faptul ca in 1975, impreuna cu Gabriel Diaconescu, pe cand lucra intr-unul din laboratoarele de la Centrul de Calcul al ASE, Ion Lungu a publicat la litorafia ASE o carte de Assembler, dupa care am lucrat cu studentii multi ani, recunoscand valoarea acesteia, lucru care nu ma sfiesc sa-l repet si in ziua de azi.
Radu Marsanu reprezinta cazul pur al absolventului nostrum, care a mers in productie si care a lucrat in Centrul de calcul al ASE multa programare. A coordonat activitati didactice si inainte de Revolutie, dar dupa 1989 a devenit asistent universitar, cu multa experienta in productie. A urcat rand pe rand toate treptele unei valoroase cariere universitare ajungand sa devina professor universitar in anul…. El este autor de numeroase carti publicate in edituri importante din tara si a tinut cursuri de success, mai ales daca ma gandesc la cursul de Depanarea calculatoarelor, audiat de sute de student din tot ASE-ul. Pentru tot ce a facut si face, acest om care muncste enorm, l-am respectat si il respect si m-am bucurat sa vad ca fiul sau are pasiune pentru fotografia profesionala, la un nivel care ma depaseste.
Floarea Nastase este singurul absolvent veritabil de Computer Science din DICE, singura profesoara care si-a sustinut doctoratul in Universitatea Politehnica, tot in computer science cu o teza pe comert electronic. Am dus lupte crancene sa conving lumea ca pentru a fi director de master la e-Business, profesoara Floarea nastase este omul potrivit la locul potrivit. Si asa s-a ajuns ca acest master si azi sa fie de success, iar director este Floarea Nastase, profesoara care m-a impresionat prin faptul ca daca I se spune sa faca ceva, are o capacitate extraordinare de a se organiza sic and vine, arata ca ceea ce I s-a cerut sa faca, a fost facut si totul este perfect incheiat. Este printer putinele persoane care trece la executie fara sa puna intrebari inutile si ia acele decizii pe care si eu le-as fi luat daca as fi executat ceea ce profesoara Floarea Nastase avea ca obiectiv de realizat. Este un conducator de doctorat si o colega respectata, munceste mult si finalizeaza tot ce incepe. Stie ca construiasca o atmosfera de lucru buna in colectivulpe care il coordoneaza. In timp a stiut sa mentina acel echilibru atat de necesar in vremuri grele si mai ales tulburate pentru ca tulburi nu erau acolo la etajul al doilea, pana in 20…. (cand a iesit dodescu la pensie..)
Marian Dardala este de care imi este mare rusine. Ani in sir nu l-am privit in ochi pe Marian. El a venit in catedra inca din septembrie… numai ca a fost o optiune stramba ca sa fie incadrat preparatory din semestrul al doilea, pentru ca in octombrie inca nu se uscase cerneala dupa diploma de absolvire. Tot di aceasta cauza el nu a dat admitere la doctorat. Asa se face ca marian venea, muncea gratis si in octombrie si in noiembrie si in decembrie si in ianuarie. Colegii din promotia lui de pe la alte catedre erau si preparatori si doctoranzi din octombrie. El a avut puterea sa mearga mai departe. A devenit rand pe rand asistent lector, conferentiar si mai apoi professor. Ma laud ca am fost in comisiile lui de promovare. Pe ce pune marian mana se vede. El este un om practice, care scrie programe si vede tot ceea ce este nou. Lui I se datoreaza multe noutati de informatica introduce prin programele analitice.
Adrian Vasilescu este profesorul care are un umor aparte. Tatal sau, profesorul Geo vasilescu a fost una dintre personalitatile pentru acre am avut un respect cu totul special. Adrian este un om dedicate meseriei de dascal. El a lucrat si lucreaza la colectivul de sisteme de calcul si de operare. A scris o serie de carti impreuna cu colegii sai. Il admir ca joaca tenis si este perseverant. Am avut ani in sir elemente commune legate de Irlanda si discutiile noastre au fost interesante. Am fost la unele concursuri cand Adrian a promovat in cariera sa universitara sic red ca daca s-ar fi zbuciumat mai mult ar fi obtinut calitatea de conducator de doctorat, avand certitudinea ca doctoranzii sai ar fi realizat teze interesante, daca iau in conswidearre discutiile de la sustinerile de teze din catedra, cand Adrian avea interventii interesante care evidentiau preocuparile sale de a fi la zi cu ce se intampla in zona sa de interes.
Carmen Timofte ramane pentru mine modelul de tanar inzestrat de natura cu calitati deosebite, care lucreaza systematic, isi defineste obiective precise si isi urmeaza drumul folosindu-si toate energiile pentru a ajunge acolo unde si-a propus. A scris carti importante cu profesorul Florin Pilat dar si cu colegii din colectiv, demonstrand ancorarea in zonele de top ale domeniului sau. A facut un doctorat stralucitor si a continuat sa cercetaze sis a se prezinte in fata studntilor sai ca un cadru didactic special, correct si ambitios in a ramane acolo sus, unde s-a pozitionat din totdeauna. Carmen are doi baieti exceptionali si un sot, care de asemenea mi-a fost student sip e care l-am admirat cand si-a prezentat teza de doctorat in fata catedrei, abordand un subiect de securitate informatica.
Felix Furtuna este mi-a facut o impresie absolute speciala la un seminar de C, cand l-am vazut cu degetele pe tastattura asemeni unui virtuoz al pianului. In acea clipa mi-am zis ca el va fi asistentul meu. N-a fost sa fie, ca ardelean cinstit fiind, facuse o promisiune unui coleg, Felix fiindu-I asistent multi ani respectivului. Felix este tanarul pe care l-am respectat pentru profunzimea si pentru calitatea a tot ceea ce a facut. Daca Felix a scris un capitol, a facut acest lucru cu daruire si cu professionalism. Cand s-a ocupat de grafica pentru calculator, l-am vazut scriind programe adevarate, care chiar faceau lucruri deosebite si nu aveau niciodata intrerupewri din varii motive, din care cele mai multe ar fi fost ca nu erau luate in considerare detalii. La Felix n-a fost cazul. Imi amintesc cum profesorul Vergil Voineagu l-a solicitat sa conduca la sectia de Statistica disciplina de Analiza datelor. A fost o adevarata sarbatoare, pentru ca spre deosebire de alti colegi, felix avea un produs al sau in care functiile grafice reprezentau atractie maxima pentru acei student obisnuiti sa lucreze cu serii lungi de date sis a faca analize de medii, dispersii si coeficienti de corelatie.
Adina Uta reprezinta o alta generatie de profesori din catedra de Informatica Economica, taticul sau, profesorul Tataru fiindu-mi cel care mi-a scris o nota in carnetul meu de student in anul intai. Legatura am facut-o dupa 1989. Venind de la ICI, Adina a lucrat continuu cu doamna profesoara Rodica Mihalca la disciplina de Programe applicative, disciplina care a aparut in nenumarate variante prin planurile de invatamant de la sectiile de Statistica, Cibernetica si chiar la noi la Informatica. Am remarcat la Adina dorinta de a se perfectiona, de a lucre, de a se autodepasi. Desi au fost anumite animozitati cu alte collective pe probleme de OOA, Adina a fost cea care a scris o carte inaintea tuturor, insa primind altceva in loc de laude si recunoastere a muncii ei. Despre calitatile ei de a antrena grupul celor care s-au ocupat ani in sir de editarea volumului Conferintei Internationale de Informatica Economica am numai cuvinte de lauda. La biroul ei de la sala 2318, birou orientat cu spatele la geam, Adina a migalit zile la rand sa scoata proceedings-ul conferintei ca la carte, cu structura pe sectiuni, cu pagini si mai ales cu indexul autorilor si dtaliile despre autori, ceea ce nu este putin lucru. Adina si acum munceste din greu pentru a fi ceea ce este si pentru a fi apreciata de colegi si de student. Ramasa in birou aproape singura, am observant ca ceea ce a construit profesoara Mihalca, odata cu trecerea timpului s-a destramat, iar reconstructia necesita forte titanice si proaspete, intr-un nou context care se prefigureaza odata cu generalizarea proceselor de customizare pentru tot ce misca in informatica aplicata in organizatii. Se zice uneori ca timpul nu mai are rabdare. In cazul meu, da.
Marian Stoica este absolventul de facultate din promotia de aur, care s-a facut remarcat din prima clipa prin educatie, prin modul lui de a fi, prin respectul pe care il poarta colegilor sai si prin daruirea cu care a facut dintr-o disciplina oarecare, sa nu zic detestata, un centru de atractie universal, din care foarte multi ar dori sa se infrupte. Este professor universitar, unul dintre cei mai tineri, intrucat astrele i-au fost vavorabile, rasplatindu-I munca titanica depusa la doctorat, la elaborarea de carti importante ca tematica si mai ales acea munca din sala de curs si in laborator, pentru ca studentul este adevaratul barometru a tot ceea ce suntem noi cei ce stam in fatal or cu o table, o creta si cu verbul. Voi regret toata viata ca n-am colaborat inca din studentie cu acest tanar valoros. Desi credeam ca am capacitatea de a vedea valori, s-a dovedit ca am mari lipsuri, din moment ce l-am cocolit pe Marian. Sunt sigur ca daca si el ar fi fost mai clar, mai insistent si mai dornic sa colaboram, as fi colaborat, din moment ce s-a dovedit ca dintre alegerile mele niciuna nu a fost cu finalitate, in ideia de a avea acum un professor universitar. Toti din promotia de aur in afara lui Marian s-au risipit inspre patru vanturi, sclipitori fiind acolo unde si-au gasit fericirea, maretia si destinul. Zilele trecute am vazut o carte scrisa de o echipa, sunt sigur, unde Marian este tatic si m-am mandrit ca el candva a fost studentul meu si nu unul oarecare, ci unul de exceptie. Il consider pe Marian mai tanarul meu prieten si m-am bucurat enorm sa vad cum a evaluat professional si nu numai, iar vizitele mele la Bolentin mi-au dovedit ca am in fata un om adevarat, un professor desavarsit si un gospodar perseverant.
Vasile Avram mi-a fost student la inceputul carierei mele si apreciez ca niciodata nu a vorbit in public despre stangaciile mele, pentru ca in primul an de asistent stagier am fost trimis sa lucrez cu nstudentii din anul al V-lea, gafa pe care numai niste profesori bizari aveau sa o desavarsasca fata de un foarte tanar, asa cum cred ca ma consideram fara a gresi iremediabil, intrucat aripa geniului nu ma atinsese incat sa fiu un mare maestru in ale profesiei de dascal, referindu-ma aici la modul in care sa vorbesc cu studentii, la cum sa-mi structurez seminarul, cum sa lucrez si multe, chiar foarte multe detalii pe care nu le stiam. Bazil, caci asa mi-a placut sa ma adresez lui, merita cele mai aspre critici din partea mea, caci vecini fiind, nu a venit cu mine sa tragem de fiare la o sala de forta. In rest ca lucreaza la sectia de engleza a facultatii…, ca are carti publicate, ca are un doctorat si ca este preocupat sa dezvolte aplicatii care lucreaza in mediul real, sunt lucruri care nu mira pe nimeni, pentru ca bazil este un tip special si efficient. Marele lui defect este ca nu vine cu mine sa tragem de fiare, pentru ca daca venea, sunt sigur ca as fi mers in concursuri de culturism la categoria oldboy.
Gabriel Zamfir a fost studentul meu intr-o promotie rara, asa cum se afla in fiecare facultate, undeva la 25 de ani. A venit in catedra dupa Revolutie supunandu-se unui concurs extreme de dificil, cum numai la Catedra de Informatica Economica se sustinea, intrucat noi urmaream valoarea. De la noi s-au inspirit toti manelistii cand au scris versurile cu valoarea mea, valoarea mea, desi nu erau prezenti cand se dadeau concursuri pentru ocuparea posturilor de asistent universitar la noi. Trecand si la 5 km distant, manelistii tot au simtit ceva special in aer si au pus pe muzica acea realitate din salile de pe etajul 3 din cladirea Centrului de Calcul acolo unde erau laboratoarele catedrei si unde se derulau concursurile, asemanatoare proceselor Inchizitiei, dar pe chestii de informatica, insa tot atat de minutios detaliate, pentru a ne convinge noi ca facem o alegere buna. Si in cazul lui gabi si in cazul lui Bogdan, alegerile au fost mai mult decat bune, pentru ca ei au fost persoanele providentiale. Tot parcursul lui Gabi este de top. El este un om cu un character special, analitic, pentru care intregul este rezultatul unui process de asamblare a celor mai fine elemente de detaliu. Am admiratie pentru cei ce stiu sa exploateze detaliul pentru a obtine cele mai rafinate solutii.
Catalina Cocianu este colega mea pe care o cunosc de cand era in fasa. A terminat o facultate de mare prestigiu de la Universitatea Bucuresti, are doua doctorate si conduce doctorate la randul ei. A elaborate multe articole publicate la reviste importante si a participat la conferinte de prestigiu. A colaborat foarte mult cu doamna Luminita State, renumit professor universitar la Universitatea din Pitesti. Cei doi copii ai catalinei sunt adorabili, destepti si iubiti de ea si de George, sotul sau. Am admiratie pentru Catalina si pentru cei din jurul ei care i-au dat puterea si inspiratia sa faca atat de multe lucruri minunate.
Cristian Uscatu este unul dintre absolventii promotiei de aur, promotie ce include pe Marian Stoica, Daniel Vernis, Oprea Petrisor, Felix Sinion. Daca apreciez ceva in mod special la Cristi este faptul ca a dat si da dovada de foarte multa profunzime in abordarea oricarei problem. Imi place cum despica firul in patru si nu pleaca mai departe fara sa fie totul foarte clar. Eu aveam un professor care imi spunea sa nu vorbesc niciodata despre ceea ce nus tiu. Cristi vorbeste si scrie numai despre lucruri pe care le-a aprofundat. Am fost la sustinerea unui referat al sau de doctorat si la sustinerea in catedra a tezei sale de doctorat. Am apreciat abordarile sale, nota de originalitate fiind pregnanta in zonele sensibile ale temei sale, lucru remarcat de colegii din catedra si de comisie atunci cand a avut loc sustinerea publica. Mereu exista diferente de abordare si in cazul sau au aparut diferente pentru ca el este un om cu vorbe putine, concis, fara glumite, fara digresiuni si mai ales este omul faptelor concrete. Imi doream ca inainte de a iesi la pensie sa vina la mine Cristi si imbujorat de emotie sa-mi ofere o carte scrisa de el, ca sa am si eu o bucurie secreta, devenita realitate, dar acum este numai o speranta vinovata de faptul ca n-a fost sa fie. Nu mi-am pierdut speranta, caci astept doua lucruri de la el, pe amandoua el le stie si de fiecare data cand ne vedem intelege despre ce este vorba, numai din priviri.

Sunt prea putine persoanele cu care am avut interactiuni nefavorabile uneia din parti. Stiu ca important pentru mine este sa vin in department sis a ma salut sau sa beau o cafea. Vreau sa inteleg si acum dupa ce m-am pensionat, daca inteleg bine rostul lucrurilor. Totusi am lucrat in ASE peste patruzeci de ani si as fi ridicol sa spun ca nu-mi mai pasa de nimeni si de nimic. Nici nu ma lamentez in legatura cu cursurile, cu studentii, cu dorinta de a munci ca inainte de pensionare. Fiecare varsta cu caracteristicile ei. Stiu numai ca in DICE sunt niste tineri dar si niste mature de foarte buna calitate care au capacitatea de a face lucruri exceptionale. Niciodata nu am zis ca prin iesirea mea la pensie universal va sta pe loc sau chiar se va prabusi. Stiu exact ca lucrurile merg inainte si faptul ca am plecat la pensie nu este nici pierdere si nici regrete. Cine se crede ca este de neinlocuit va suferi teribil. Eu am avut grija sa nu ma apuce nici suferinte si nici nostalgii, pentru ca Boja, Popa, Toma, Ciurea, Doinea, Pocatilu, sunt tinerii cu care am colaborat si care stiu ca vor face lucruri exceptionale, fara sa ase simta in vreun fel ca eu am plecat de langa ei. Mai sunt tineri acolo cu care am colaborat, pe care i-am respectat si carora le-am apreciat valoarea adevarata, pentru ca au acea valoare. Asa ca lucrurile sunt foarte simple: viata merge inainte.

revenire

11.5 Si se va intampla maine

Acest ca maine reprezinta un viitor apropiat, undeva in intervalul 2020-2025, caci noua europenilor ne place sa visam cu ochii deschisi. In primul rand si atunci va fi in actualitate informatica, numai ca aceasta va arata cu totul altfel. Daca Malreaux a zis ca SECOLUL XXI VA FI RELIGIOS SAU NU VA FI DELOC, despre perioadele ce vor urma, eu voi spune ca précis vor fi dominate de lucru online, mobile si wirless, obligatoriu. Pornind de la cum vor fi echipamentele pe care se va face informatica si de la ce inseamna a face informatica, prin deceniul viitor, invatamantul de informatica economica va arata si el un pic cam mult, altfel, cum azi cu greutate ne vine sa credem.
Toate acumularile cantitative dar si calitative vor genera in intervalul 2018-2020 un salt calitativ spectaculos, cu mult mai spectaculos decat saltul de aparitia microprocesoarelor, asupra tehnologiei de dezvoltare a computerelor. Inca exista diferente fantastice intre puterea de inmagazinare a creierului uman si computer. Inca exista diferente radical intre functiile creierului uman si functionalitatile unui computer. In intervalul specificat va exista un salt care va reduce in mod sever aceste diferente, dand computerelor alte valente, astfel incat a face informatica dupa 2020 va insemna in mod cotidian prelucrare de cunostinte, lucru la nivel de rationamente, ca si lucru in limbaj natural. Sunt sigur ca atunci:
- Va exista o autonomie cu mult mai mare si orice laptop, tablet sau telefon mobil vor fi incarcate undeva la interval de cel putin 20 de zile, daca nu o data pe luna, caci vor fi impulsionate cercetarile pentru automobilele electrice si bateriile acestora vor revolutiona ceea ce se intampla in tehnica de calcul;
- Consumurile de energie a tuturor componentelor unui calculator vor fi de cel putin 10 ori mai mic, iar degajarile de calcura vor fi absolute nesemnificative, ceea ce va impune utilizarea unor ventilatoare si mai mici dar si mai putin risipitoare de energie decat cele care sunt azi, separator de zgomotoase si ingrozitor de mari;
- Dispozitivele pe care se memoreaza informatia, ajunse acumla preturi mici desi sar de 2Tb cu lejeritate, peste 10 ani pe langa faptul ca vor fi mai fiabile, mai reduse ca dimensiuni, vor implementa cu success cativa Pb, in conditii decente de cost, iar viteza de access va fi stimulatoare pentru a dezvolta aplicatii 3D in conditii HD;
- Va fi o amintire de care isi vor aminti cu nostalgie cei cu parul alb atunci, junii de acum, cand se vor gand la cate fire trebuiau sa aiba pe langa un calculator pentru a alimenta, pentru a lega monitorul, pentru a utilize o tastatura, un mouse, o imprimanta, un scanner, niste boxe si in HDD, ca sa nu mai vorbesc si de o legatura la Internet; inseamna ca laboratoarele atunci vor fi cu mult mai lejere, fara a mai fi nevoie de camera de supraveghere pentru a vedea daca cineva umbla intr-un calculator, caci asa cum acum automobilele sunt perfect capsulate, peste 10 ani nu va mai exista computer asamblat intr-un garaj, cu un baros, o toporisca, niste dalti, chei de 22 si niste surubelnite supradimensionate;
- Se va lucre in limbaj natural; asa cum azi vorbit despre COBOL sau FORTRAN ca si cum am descoperi monede ale imperiului roman, prin 2020 se va vorbi despre programarea in limbajele acum numite modern ca si cum s-ar face preistorie, pentru ca atat limbajul C, cat si limbajul C++ dar mai cu seama limbajul C# poarta germenii programarii viitorului, intrucat multe dintre procedurile incorporate prin punere in corespondenta cu constructii ale limbajului natural, apropie foarte mult momentul programarii directe si de catre persoane care nu au facut cursuri de programare, dar care au clar ce inseamna a construe un algoritm si a-l implementa; programarea in limbaj natural va pargurge si ea mai multe trepte, de la a construe propozitii simple care sa fie puse in corespondenta cu secvente de program scrise intr-un limbaj evoluat, pana la a realize texte care in urma analizei semantic sa fie transformate automat in propozitii simple, care dispuse intr-o anumita succesiune sa permita crearea automata a unui program, sa zicem in limbajul C++; totusi, cu trecerea timpului, un text va fi analizat semantic si va fi preluat ca atare si se vor obtine datele prelucrate, adica rezultate, ca si cum in loc de un calculator - automat finit dealtfel, s-ar afla o persoana, cu care se discuta, primeste o problema si aceasta persoana ofera rezultatul; numai ca in realitate interlocutorul este un calculator care preia text chiar dupa dictare in fata unui microfon;
- Numarul sistemelor expert bazate pe retele neuronale si cu capacitatea de a efectua analiza semantica va fi sufficient de mare si cu coeficienta de incredere ce depaseste 98%, permitand efectuarea de diagnosticare automata, asistarea achizitionarii de actiuni la bursa, evaluari de rapoarte de audit, automatizarea proceselor decizionale in zone unde activitatile de rutina au pondere importanta; saltul trebuie sa fie urias, daca in momentul actual numarul de sisteme expert existente in uz current este nesemnificativ, ca sa nu spun zero; exista multe aspect, dintre care cl legat de increderea ce trebuie acordata unui system expert veritabil depinde de numerosi factori, dintre care stocarea de volume impresionante de adte si efectuarea de analize mai intai cantitative si apoi de analize calitative pe acele volume foarte mari de date; la ora actual toata lumea gandeste in ideia de a estima rezultate obtinute din prelucrari de date ce provin din esantioane; abordarea era interesanta si productive in contextul imposibilitatii de a opera cu date legate de colectivitate si restrictiile impuse de dificultatea de culegere de date, durata prelucrarii datelor despre colectivitate au impus operarea cu esantioane; acum, cand bazele de date permit lucru cu colectivitatea ca atare si prelucrarea datelor din toata colectivitatea se face in timp real, apar o cu totul alta perspective a prelucrarilor; daca acum, in virtutea inertiei, desi exista baze de date si exista reflectarea acolo a intregii colectivitati, se lucreata ca acum 100 de ani, cu esantioane; cu siguranta in 2020 prelucrarea de date va opera cu intreaga colectivitate si simularile pe colectivitate vor oferi cu totul alte perspective celor care trebuie sa decida; sistemele expert care sunt construite folosind fundamente solide ce provin de la colectivitati foarte numeroase, vor determina obtinerea de cunostinte si in loc sa se opereze cu date se va opera cu cunostinte, ceea ce este cu totul altceva;
- Problematica ingusta care exista acum legata de migrarea datelor, de forma fizica in care se face stocarea si arhivarea si mai ales viziunea destul de primitive ce vizeaza securitatea entitatilor text, va fi dupa 2020 depasita pentru ca jocul acesta putin cam copilaresc de-a uite virusul, ia antivirusul ca business va fi depasit, particularitatile hardware in acele vremuri vor permite acel nivel de personalizare si autonomie incat fiecare punct de lucru sa fie astfel realizat incat chiar daca un utilizator sa vrea nu va reusi sa se produca transformari de entitati text de niciun fel; exista la ora actual multa informative care se pierde; in viitor sistemele vor avea un nivel de interoperabilitate maxim si in niciun caz nu va avea loc vreo penetrare in baze de adte sau in aplicatii de retea, pentru ca prin conservarea tuturor informatiilor, problemele de amprentare a utilizatorilor va fi totala si niciun intrus nu va avea capacitatea sa construiasca profilul complet care sa-I dea drepturi de acces; acum nici nu avem cum sa definim profil in afara de date de identificare, fotografie si niste parole; viitorul care inseamna achizitii de date, are menirea sa diversifice ceea ce se stocheaza despre utilizator, profilul acestuia fiind definit nu prin cateva zeci de campuri ca acum, ci prin cateva zeci de mii de parametri; fata de ceea ce se stie acum, securitatea informatica isi va deplasa continutul spre alte zone, nu pe latura transformatii entitatilor text prin eliminare de aprti, inserari de texte sau inlocuiri de texte sau copier, ci spre zone de cu totul alta factura, in care trebuie sa se produca un management de semnificatii intrucat variantele si directiile de interventie sunt deosebit de variate si de complexe;
- Studentul informatician in 2020 vine cu un bagaj impresionant de cunostinte, stiut fiind faptul ca el este nascut intre 2000 -2005, adica in era telefoanelor mobile si a lucrului pe laptop, iar tablet i-a fost laindemana de la varsta de 10 ani; trebuie acceptat ca acesta are alte mecanisme de invatare, percepe lumea cu alti ochi, bazele acestuia sunt cu totul altele; este vorga de o generatie intr-adevar revolutionare; daca va fi analizat scrisul acestui student, se va conchide ca este urat; daca se va verifica viteza de efectuare a calculelor, se va conchide ca este nesatisfacatoare. Studentul anului 2020 are alte abilitati pe care nimeni din generatiile anterioare nu le-a dobandit; important este ca la ciocnirea lui cu generatiile vechi sau invechite sa nu-I creieze frustrari sis a nu-l traga inapoi din mersul sau spre progress; invatatorul acestui student si profesorii din gimnaziu sau din liceu, vrand-nevrand au lucrat cu computerul, au invatat consultand internetul, au tablet si cauta cu disperare sa se tina la current, in timp ce tanarul, viitor student I 2020 este cel care fara vreun effort face nenumarate lucruri pe care generatiile de dinaintea lui nu le inteleg, nu le accepta si ceea c este si mai rau, le catalogheaza ca nefiind bune, din lipsa de criterii corecte de evaluare si in acest fel franeaza evolutia unui tanar valoros, ceea ce este nepermis;
- Salile de lectura prin 2020 vor fi vizitate ca niste Sali de muzeu, pentru ca tinerii vor sa vada cum studiau stramosii lor, citind din niste forme paralelipipedice care se deschideau si care erau formate din niste bucati, numite pagini, pe care respectivii le rasfoiau cu degetele, dup ace in prealabil le umezeau, chestier absolute neigienica; si acele paralelipipede, numite din nu se mai stie c cauza volume sau tomuri sau carti, erau pe niste suporti numite rafturi si era un intreg angrenaj; tinerii student se vor minuna cand vor vedea fisierele cu scrisul de mana sau dactilografiate la masini mecanice, din care vor rezulta niste cote, niste clafificari simpliste, in raport de cum se face documentarea in ziua de azi, adica in 2019, cand exista sisteme prietenoase de cautare dupa texte spuse la microfon si se ofera exact ceea ce studentul cauta, pentru ca sistemele de cautare si regasire sunt inteligente; pogesorul zice ceva, acel ceva se retine; studentii ceilalti cauta si ei si se retin toate elementele; se fac corelatii, in asa fel incat studentului care apartine unui grup I se furnizeaza exact ceea ce el are nevoie, pentru ca exista un istoric a tot ceea ce a cerut el, ce preferinte are el dar se tine seama si de colectivitatea din care el face parte; oricum, biblioteca virtuala de prin anii 2020-2024 in niciun caz nu mai arata cum arata acum o biblioteca in care s-a facut scanare de carti; daca acum exista o carte data la editura ca document si dupa ce se publica nici autorul si nici editura nu mai pastreaza documentul, tot ce s-a scanat, tot ce se tipareste este supus unei prelucrari, astfel incat cautarea si regasirea sa se efectueze dupa algoritmi despre care azi nu se stie mai nimic, in care elementele semantic si de recunoastere a intentiilor sa fie esentiale; acum este o mare minune daca gasim in biblioteca virtuala un anumit numar de ziar de prin 1956 sa stim si noi cum a fost cu revolutia din Ungaria si cautarea este sortita esecului, caci acum nu exista nicio strategie de digitizare generalizata; face fiecare ce crede si mai ales ce apuca in raport cu interese pe termen scurt; lucrurile se vor schimba, caci fara o schimbare radical exista o singura solutie: izolarea; asa ca frica pazeste bostanaria si in cel putin cinci ani, se va trece la teraba serioasa, astfel incat sa nu mai ramana ceva nedigitizat pana in 2020; fiind fondul existent, implementarea de aplicatii destinate regasirii bazate de algoritmi ai inteligentei artificiale devine realitate imediata pentru anul 2021 cumva, caci altfel nu mai exista nicio sansa pentru sistemul de instruire,indifferent de nivel; frescele de la sala 1 a bibliotecii ASE realizate in 2005 de Sabin Balasa, unul dintre cei mai mari pictori ai neamului romanesc, vor dainui si vor fi admiratesi dupa anul 2020 cu aceiasi candoare, pentru ca sentimentele fata de capodopere nu se schimba de la un deceniu la altul, dar nici de la un secol la altul, cu atat mai putin de la un mileniu la altul. In viitor, neglijenta in managementul unor fisiere va fi pedepsita la fel cum azi se pedepseste distrugerea de probe in prtr-un proces.
Si ca lucrurile sa nu ramana neincheiate, trebuie spus nu ca intre 2018 si 2023 se va produceun cutremur. Acel cutremur asteptat cu groaza de fiecare dintre cei care vor mai fi pe aici, se va produce exact in 16 noiembrie 2019 la ora 21,04 magnitudinea lui fiind nu cuprinsa intre 8,1 si 8,4 pe scara Richter, ci exact de 8,342 grade, adica va fi un adevarat, veritabil si splendid un cutremur catastrofal. Ma bazez pentru a veni cu aceasta predictive nici pe teorii si nici pe calitati supraomenesti, ci pe rationamente statistice, analizand cam ce s-a intamplat pe aici de la 1900 incoace. Am analizat periodicitati, intensitati si din niste calcule a rezultat ceea ce am scris. Dar nu aceste aspect sunt esentiale. Acela va fi momentul adevarului, caci s-a construit fara a se tine seama de seismicitate, cid oar pentru a face profit imediat. Cat priveste consolidarile, toata lumea stie ca trebuie totul luat de la zero si nu camasuit stalpi si nu facute armature de fier beton la pereti, micsorandu-le elasticitatea. Este trist sa remarc putinatatea influentei informaticii din anii de acum in zona calitatii constructiei si mai ales in ceea ce priveste stocarea de informatii legate de arhitectii, de cei care au asigurat betoanele si de constructori, pentru a sti cine sa fie tras la raspundere, la o adica. Este in traditia noastra sa avem coruptie fara corupti, sa avem crime fara asasini, sa avem noncalitate, cu autori necunoscuti. Noi avem proverbul cu prinde orbul, scoate-I ochii, ceea ce va fi in spiritual nostrum cel dambovitean o simfonie lugubra intr-un oras fumegand si innecat in durere. Am mari reserve ca cladirea ciberneticii dar si cladirea centrului de calcul, asimetrice si cu nivel de rigiditate nepermis de mare, zgaltaite la doua cutremure importante vor mai fi utilizabile. Sunt sigur insa ca se va gasi solutia salvatoare ca informatica economica sa-si continue drumul care si atunci tot ascendant va ramane, pentru ca dupa anul 2020 ideia de a construe va fi cu totul alta, ideia de spatii de invatamant va fi altfel structurata si fiecare student dar si fiecare professor va gasi resursele necesare pentru a merge inainte. In acele moment deosebit de grele se creaza o solidaritate umana care depaseste limitele pe care fiecare dintre noi si le imagineaza si in acest context pornitul de la zero inseamna a concentra noi energii pentru a renaste, exact asa cum s-a facut in 1990.
Sa nu se uite ca atunci Ciurea, Doinea, Toma, Popa, Boja vor fi niste barbati ajunsi in preajma celor 50 de ani, avand maturitatea, intelepciunea, experienta dar si forta de a porni cu forte noi si de a fi urmati de Zamfiroiu dar si de altii care vor veni in DICE in 2015, 2016 sau 2017, crescand valoarea departamentului. Renasterea unei natiuni greu incercate va fi marele adevar care va domina istoria acestui neam si care il va face mai increzator, mai viguros, mai madru si mai dornic de a porni spre vremuri cu certitudine mult mai bune. Si totul cand se va vorbi la trecut despre date si informatii, iar prezentul va fi dominat de prelucrarea de cunostinte si de fundamentarea intelepciunii generalizate. Daca legile invatamantului vor fi facute si in continuare sa bulverseze si nu sa dezvolte cu adevarat invatamantul, cu siguranta ca vor apare surprise. Trebuie stabilit cu claritate ca invatamantul este gandit pentru:
- a aduce bunastare natiunii
- elevi si studenti intrucat acestia vor merge pe piata munctii
- un ciclu de peste 30 de ani in raport cu efectele produse
- a instrui continuu profesorii in vederea atingerii obiectivului
- a produce forta de munca de inalta calificare, ceea ce impune costuri
- a oferi calitate la toate nivelurile si in toate structurile societatii.
Orice alta abordare conduce la instabilitate, masuri arbitrare si mai ales la distrugerea a tot ceea ce erabun si functiona, asa cum se intampla de obicei. Invatamantul de informatica economica este impus de o realitate cruda, in care nevoia de aplicatii informatice complexe este vitala si din faptul ca la ora actual nici 3% din nevoile economiei si societatii nu sunt acoperite, ceea ce arata ca este mare nevoie de specialist adevarati multe zeci de ani de aici incolo. Depinde numai de capacitatea celor din Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica de a se mentine in actualitate si de a fi promotorii noului in informatica economica romaneasca si de regandi permanent structura de calificare a informaticianului furnizat de Sectia de Informatica Economic ape piata muncii. Numai un specialist cerut de piata arata ca locul unde acesta este pregatit este competitive si indeplineste conditiile de autodezvoltare. Implozia are la baza suficienta, aroganta si mediocritatea. Atat timp cat criteriile valorice autentice vor sta la baza selectarii celor tineri care vin in DICE, atat timp cat va exista un feed-back DICE-industrie si atat timp cat va exista capacitatea de adaptare a planurilor de invatamant spre cerintele pietei fortei de munca, trecand pe locurile 7-10 interesele personale sau de grup ale profesorilor, informatica economica va produc specialist de top. Pentru urmatorii douazeci de ani, asa cum ii vad pe tinerii profesori din DICE, foi fi linistit ca lucrurile sunt pe un fagas foarte bun si merg inainte in directia corecta.
Nu sunt istoric si nu am pretentia ca am scris o carte stiintifica, ci am scris despre lucruri traite de mine, exact asa cum le-am vazut atunci, fara a incerca sa le cosmetizez pentru a da bines au a face placerea cuiva. Sunt abordari subiective prin faptul ca am extras lucruri pe care eu le-am considerat importante, fara a impune criteria rigide. Este o privire a cincizeci de ani trecuta prin prisma unui individ care a fost martor, care a fost actor dar care a fost si spectator de pe margine. Fara a avea o metoda stiintifica, fara a avea pretentia detinerii adevarului indubitabil, aceste pagini, cred, au creiat o impresie despre un fenomen cu adanci rezonante, fara a enerva profund, fara a dezamagi iremediabil si pentru a da o stare de bine celor care au trait acolo in vartejul evenimentelor si aprige si intense dar mai ales datatoare de mandrie si speranta.
Desi am pretentia ca ghicesc destul de bine in cafea, ceea ce am scris aici este rezultatul analizei pe care am facut-o strict pe fapte, pe ipoteze privind evolutia viitoare si am certitudinea ca asa cum stau lucrurile, maine, adica peste 10 sau 20 de ani, previziunile mele nu vor fi prea departe de adevar, daca decidentii strategici ai acestei tari vor gandi viitorul nostrum in termini de iubire si respect fata de un trecut glorios cu care ne mandrim dintotdeauna.

revenire

revenire la cuprins