10. Un nou inceput

10.1 Un nou department

Legea Invatamantului de la inceputul anului 2011 a venit cu modificari de mare profunzime si pentru invatamantul superior. Normele de aplicare au definit in modul cel mai concret contextul in care trebuie sa se desfasoare toate activitatile din universitatile romanesti. Introducerea conceptului de department si definirea acestuia a insemnat trecerea la o alta arhitectura pentru universitati, pentru ca rolul acestuia s-a schimbat radical in comparatie cu ceea ce a insemnat catedra. Aparitia directorului de department in locul sefului de catedra si tot ce a urmat legat de aparitia consiliilor de conducere, a insemnat o noua abordare, implementarea dezideratului de a separa actul managerial de procesul didactic pur.
Pentru a se intelege mai clar despre ce este vorba voi veni cu un exemplu din alt domeniu de activitate si anume din lumea spectacolelor de opera. Dezvoltarea si nu supravieturirea institutiei numita OPERA, care inseamna cladire, personal tehnic, administrativ si alte categorii de personal de executie, inseamna:
- Existenta unui manager al operei in persoana unui specialist care stie cine este publicul si ce trebuie sa ofere acestuia astfel incat sa aiba sali pline, sa aiba incasari, sa platesca tot ce este de platit dar sa ramana si cu profit;
- Definirea unui repertoriu pe termen lung, care sa includa opere de succes dar si opere mai putin cunoscute sau alte tipologii de evenimente care insa sa conduca la echilibrarea din punct de vedere financiar al intregii activitati, chiar daca problemele legate de compensari, desi au character intern, creaza unele stari de frustrare pentru generatorii de profit;
- Definirea unui sistem de improspatare permanenta pe baza de concurs, folosind contractele pe perioade determinata, pentru personalul din orchestra, din cor sau pentru personalul de executie decoruri, costume si a personalului de asigurare a efectelor de sunet si de lumina;
- alcatuirea distributiilor cu interpreti de top si nu cu salariati care semneaza doar condica pentru a primi un salariu ca oricare alta categorie de functionari;
- Asigurarea unui cadru care sa stimuleze sponsorizarile, astfel incat presiunea financiara sa fie la un nivel redus, care sa nu afecteze calitatea artistica si sa lase la dispozitia echipei manageriale o marja buna de a angaja cheltuieli in avans, care avand un fundament corect isi dovedesc valabilitatea pe masura ce timpul se scurge si spectacolele se deruleaza in parametri calitativi planificati sau chiar la niveluri superioare;
- Construirea unei echipe de management artistic avand capabilitatile de a stabili in modul cel mai riguros distributii, succesiuni de spectacole, astfel incat stagiunile sa curga una dupa cealalta fara a fi evitate cele mai importante personalitati ale momentului, ramanand in parametri de eficienta specifici programului managerial.
Se observa ca este vorba de trei componente:
- Componenta administrativa care asigura resursele desfasurarii activitatilor, printr-un management activ;
- Componenta de management de specialitate care structureaza evenimente si asigura resursele implicate direct in actul artistic: regizori, artisti-solisti-instrumentisti, compozitori, dirijori, arhitecti pentru decoruri;
- Componenta de creatie, care include pe toti cei care participa la pregatirea, crearea si derularea actului artictic.
De aici rezulta cu claritate o serie de caracteristici din care se vede ca trebuie acceptat ca un artist nu este obligatoriu sa fie si manager, ca managerul nu trebuie sa fie obligatoriu si artist. Exista situatii in care mari artisti, dupa ce se retrag din activitate devin consultanti de specialitate, ceea ce este cu totul altceva decat managerul unei institutii cum este OPERA.
In universitati, noua lege a invatamantului incearca sa realizeze un nou tip de management. Numai ca sunt atat de amestecate lucrurile, incat cu siguranta, ceea ce s-a creat este un fel de struto-camila ineficienta, greoaie, dificila, birocratica, supradimensionata, arbitrara, coplesitoare, inestetica si mai ales nu reflecta aspiratiile spre un invatamant modern, adaptat la cerintele pietii, cu continut, creativ, pozitivist, concentrat, predictibil si mai ales care sa elimine risipa de resurse generate de supradimensionarea cheltuielilor asociate matricei de transfer. Matricea de transfer reprezinta un tablou organizat pe liniile L₁,L₂, …L_i, …, L_n si coloanele C₁, C₂, …, C_j, …C_n, unde elemental a_ij reprezinta numarul de persoane care s-a instruit in specializarea Si si migreaza sa lucreze conform cerintelor pietei muncii in specializarea S_j, prin parcurgerea unor cicluri noi de instruire, altele decat cele reprezentate de invatarea in universitate, fie pe cheltuiala persoanelor, fie pe cheltuiala companiilor, fie, chiar pe cheltuiala statului.
In opinia mea, singurul lucru pozitiv dat de legea invatamantului este articolul 143, aliniatul (4) care precizeaza ca: Indrumatorii lucrarilor de licenta, de diploma, de disertatie si de doctorat rspund in solidar cu autorii acestora de asigurarea originalitatii continutului acestora.
In sfarsit, se face lumina intr-o zona dominata de ocultism, bizarerie, imprecizie, ipocrizie, impertinenta, toleranta prost inteleasa, mediocritate, falsitate, spirit de gasca, ramanand insa foarte multe lucruri nelamurite, aratand ca si viata bate filmul. Nenumarate bune intentii arata ca si iadul are un nivel de popularitate ridicat, ceea ce-l face si mai atractiv.
Noua restructurare a invatamantului universitar, asemeni oricarei restructurari a adus:
- Modalitati extrem de diferite de abordare a acelorasi probleme, desi solutiile de bon ton erau unice si se vedea acest lucru de la o posta
- Punerea in aplicare a ambitiilor personale sau a razbunarilor sub masca respectarii de principii, lucru care era interpretat de toata lumea ca plata unor polite sau ca expresia unor grave carente de management strategic
- Crearea de structuri care sa slujeasca intereselor de grup si care sa dilueze responsabilitatea individuala, expresie a unui management neperformant in care textele au un nivel de neclaritate ce depaseste limite de admisibilitate acceptabile in mod curent. Chestia cu conform legii fara a preciza ce articole si ce legi este atat de dragalasa incat face din orice actiune oricat de simpla un monstru de care toata lumea fuge ca dracul de tamaie.
Trebuie sa-mi exprim marile mele reserve legate de disparitia Catedrei de Cibernetica Economica din Facultatea al carui nume incepe chiar cu sintagma CIBERNETICA ECONOMICA si care da specificitatea si atractivitatea specializarilor de la aceasta facultate. Trebuie spus, ca nici Ceausescu nu s-a atins de cuvintele CIBERNETICA si ECONOMICA, atunci cand in 1978 a facut ghidusia unirii cu planificarea, noul melanj numindu-se Facultatea de planificare si cibernetica economica, dar catedra a ramas pe loc. Regret nespus de mult si acum ca s-a produs aceasta tragedie, sub dragalasenia unor explicatii pe care nu le-am inteles, intrucat nenumaratele contra-argumente invocate atunci dar si acum, arata subtirimea sa nu zic subrezimea fundamentelor care au generat asimilarea prin absorbtie a peste cinci decenii de istorie de cercetare si de invatamant de avangardadar mai ales de top. sa nu uitam ca si disparitia centrului de Calcul al catedrei de Cibernetica Economica dupa 1990 a fost tot o actiune bazata pe argumente infantile, superficiale, stupide si conraproductive. Dupa anul 2000, in Finlanda, Turku Centre for Computer Science (TUCS) era la inceput si facea cam acelasi lucru, iar noi jubilam cu infantilism bun de alte directii ca ingropaseram trei decenii de istorie in cercetarea de cibernetica de supercalitate si facusem sa se risipeasca spre patru vanturi cercetatori de valoare deosebita.
Imi pastrez rezervele pentru mine, in speranta ca intr-un termen foarte scurt se va vota o alta lege a invatamantului care sa permita ca universitatile din tara noastra sa intre in topul celor importante. Asa cum este croita azi legea invatamantului, urcarea in top 500 a universitatilor romanesti va fi extrem de lenta, iar intrarea in top 100 nu se va produce niciodata pentru ca:
- Invatamantul superior ramane in continuare subfinantat
- Marile proiecte de cercetare lipsesc, din cauza lipsei banilor
- Este absenta o strategie nationala pe termen lung legata de stabilitatea invatamantului
- Criteriile de promovabilitate in loc sa fie calitative sunt cantitative
- Stimularea reala a performantei de echipa este redusa
- Analiza calitatii absolventilor intrati pe piata muncii nu exista
- Disciplinele care se predau sunt preponderent orientate spre conservarea normelor la profesori
- Insistenta abordarii piramidei categoriilor de cadre didactice scurcircuiteaza calitatea
- Alocarea de resurse este prea adesea orientata spre directii alese cu subiectivism.
Noua lege a invatamantului a avut in ASE un impact extraordinar si s-a incercat implementarea ei atat in spirit cat si in litera. Vorba celor care nu au chef sa-si asume nimic, sa fie lasata istoria sa judece graba cu care profesori de exceptie au iesit la pensie a doua zi de la ziua in care au implinit 65 de ani, scoaterea de pe listele de conducatori de doctorat a celor care aveau mai mult de opt doctoranzi in coordonare, desi legea zicea ca ajungerea la acest numar de opt sa se faca pana in anul 2014 si multe, chiar foarte multe chestii. Noua echipa manageriala rezultata dupa alegerile din 2012 a cautat sa le repare din erorile comise si pe unele dintre ele a si reusit. Dar noua lege a invatamantului a generat si un cutremur major in catedra de Cibernetica Economica, prin faptul ca dimensiunea acesteia din punct de vedere numeric nu se incadra in limitele care o calificau sa functioneze in continuare ca entitate distincta, adica, sa fie ceea ce eu mi-am dorit, Departamentul de Cibernetica Economica. Folclorul zice ca s-au purtat tratative secrete, ca s-au semnat si documente tot atat de secrete, mai secrete decat Capitulatiile cu Imperiul Otoman, intre unii din cibernetica si altii de la informatica, prin care se stabileau principii, se creau avantaje unor gasti si totul, contra sprijin, sa zicem electoral. Stiu cu precizie, ca la sedinta Catedrei de Informatica Economica din primavara lui 2011 cand s-a abordat subiectul unirii Catedrei de Cibernetica Economica cu Catedra de Informatica Economica, mi-am exprimat speranta ca acest lucru nu se va produce, dar daca dintr-o mare eroare va avea loc acest mariaj contra naturii, colegii de la Cibernetica sunt bine veniti. Parca s-a si votat si colegii mei au fost de acord sa se produca aceasta unire, fara ca vreunul dintre noi sa o vada ca pe o mare unire si cu atat mai putin sa apara un intregitor ca la 1918, pentru ca disparitia Catedrei de Cibernetica Economica, in ochii multora era o mare catastrofa pentru invatamantul de cibernetica, de statistica dar si de informatica economica. Lucrurile au ramas destul de neclare, pensionarea profesorului Dumitru Marin, aratand cu violenta cam ce era in fosta catedra de Cibernetica Economica si scotand la iveala ca disparitia acesteia nu este rezultatul unor miscari oculte, ci pur si simplu un proces natural generat si intretinut din interior, ca o flacara mistuitoare, distructiva si nevioleta. Hotararea luata era aceea de a ne uni, iar unirea efectiva sa se faca lent, fara zgomot si fara gesturi ample, teatrale, mecanice si dramatice. Desavarsirea trebuia sa se produca prin participarea tuturor profesorilor la sedinta de alegere a noului sef, adica a directorului de department, ma refer la Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica – DICE, fara a-l asocia cu vreun joc de noroc, pentru ca dice inseamna in engleza zaruri si zarurile sunt folosite si la barbut si acolo se joaca neveste, fecioare, masini, actiuni de la bursa, averi, dar si mai rau, destine.
Sa fie clar, atomosfera dintr-o catedra o da seful de catedra. In vremurile bune ale catedrei de Informatica Economica, sefii precum Ion Gh. Rosca, Ion Smeureanu si nu numai, au avut rolul de a coagula, de a construi, de a pune la vedere rezultate palpabile precum:
- o sectie foarte puternica
- laboratoare dotate cu tehnica de ultima ora
- contracte de cercetare care au permis mobilitati
- o conferinta internationala de rasunet
- o revista stiintifica de prestigiu
- venirea in catedra a unor cadre didactice foarte valoroase
- structurarea catedrei pe colective bine definite si puternice
- crearea acelei atitudini care sa stimuleze dezvoltare, constructia si inalta calitate
- acoperirea cu carti a disciplinelor de specialitate
- dezvoltarea de conexiuni puternice cu catedrele de informatica economica din tara
- realizarea de dezbateri stiintifice in seminarul Racoveanu
- aparitia specializarii de doctorat Informatica Economica
- realizarea Internet Access Center – IAC
- dezvoltarea de proiecte internationale de colaborare si de cercetare.
Salturile cantitative presupun din cand in cand, atunci cand acumularile s-au produs la un nivel suficient de important, realizarea unui salt calitativ, care zgaltaie din temelii vechi constructii fragile, desfiinetaza apucaturi si repozitioneaza ierarhii si obiective. La sustinerea tezelor de doctorat a lui Mihai Doinea si a lui Liviu Cotfas, la partea a doua, ceva-ceva am auzit eu si am crezut ca nu aud bine. Se vorbea de un al treilea mandat al sefului de catedra in functiune, se discutau planuri de viitor legate de ritmul promovarilor si de ceea ce insemna asigurarea continuitatii intr-un proces care se anunta, fara a se gresi, extrem de tensionat, de complex si mai ales presarat cu nenumarate necunoscute. Daca stau sa ma gandesc, stiind ca ies la pensie in vara lui 2012 si ca prioritatile mele sunt altele in raport cu luptele interne dintre grupuri de interese, daca existau aceste grupuri in noua constructie care se creiona mai mult si mai mult cu fiecare zi ce avansa calendarul si se apropiau alegerile, ma gandeam numai si numai la gravitatea faptului ca a disparut catedra de cibernetica economica.
Faptul ca discutasem cu colegul meu, cel care avea un cuvant greu si l-am rugat sa ia in considerare chiar artificii precum mutarea provizorie a unor colegi din catedre numeroase la cibernetica pentru a satisface criteriu numeric si faptul ca mi-am racit gura de pomana, imi lasase un gust amar si ma gandeam sa stau spectator. Nu avea niciun rost implicarea mea intr-un show numai pentru cateva luni, exact asemenei unui actor care duce tava pe scena si apare numai pentru cateva secunde in spectacol. Era o strategie pe care mi-am impus-o de a fi o persoana discreta, fara iesiri in fata si mai ales fara atitudini stridente, dorindu-mi nespus de mult sa las acel loc de buna ziua, sa nu fiu dat afara pe usa daca vin la sala 2314 sa beau o cafea si nici sa nu spun cum au facut multi care au iesit la pensie zicand ca nu mai urca la fosta lor catedra pentru ca nu ii merita fostii lor colegi. Am sperat sa nu-mi ia Dumnezeu mintile pentru a spune sau a gandi ca stiinta informaticii inregistreaza oarece pierderi prin plecarea mea in pensie. Eu m-am considerat ca o musca al carui bazait s-a derulat pe 42 de ani si a venit vremea sa plece de langa borcanul cu miere. Credeam ca lucrurile vor merge in virtutea inertiei, adica:
- fiecare coleg isi va vedea de treburile lui
- cei care doresc sa faca ceva, vor face pentru ca nimeni nu le-a facut greutati
- tinerii colegi doctoranzi vor definitiva tezele
- promovarile pe functii didactice vor avea traiectoria data de context
- lucruri spectaculoase nu vor apare sub soarele stagnarii
- atmosfera de lipsa de orizont din societate nu avea cum sa fie bulversata
- antagonismul dintre obiectivele personale si cele generale ramane si mocneste
- fiecare zi va semna foarte mult cu ziua precedente
- nivelul de blazare va ramane in limite care nu determina spasme
- fluxurile care nu supara vor generaliza caracterul amorf al colectivitatii
- spiritual de competitivitate va fi inlocuit peste tot cu cel de asteptare intr-un fir
- numai seful este cel care imparte daruri si o face cand vrea el
- progresul este lasat pentru mai tarziu sau spre niciodata.
Este foarte grav ca nimeni nu studiaza management politic, nu in ideia de a vedea partid, de a vedea spagi si surse de imbogatire, catuse televizate si santaje la cel mai inalt nivel, ci este vorba de managementul politicilor de personal, al politicilor de cariera si mai ales, este vorba de managementul politicilor privind crearea atmosferei care conduce spre maximizarea gradului de satisfactie profesionala si personala a membrilor unei colectivitati. Acel manager care nu se ingrijeste sa defineasca un management politic propriu, specific nivelului colectivitatii de care se ocupa, adica stabilind un mod eficient de cum o manageriaza, va rezista, insa numai pe termen limitat si apoi va fi obligat sa-si ia talpasita si vorba proverbului, sa lase o grea mostenire, cu care succesorul va iesi sa se tanguiasca o lunga perioada de timp, fara a fi indreptatit, daca ne gandim ca a stat si el la masa unde s-au impartit bucatele. Managementul politic la nivelul unei catedre inseamna:
- a promova pe cei care merita
- a aduce contracte de cercetare
- a trimite in mobilitati
- a stimula publicarea de cursuri
- a aduce puncte care sa creasca pozitia universitatii in topuri
- a primi recunoastere interna si internationala
- a fi coerent in actiuni si programe
- a asigura transparenta maxima
- a pune pe toata lumea la munca
- a accepta ca si altii sunt foarte buni ca tine
- a discuta deschis
- a fi prezent in focul marilor batalii
- a delega activitati de rutina
- a crea climatul permanent, nu de campanie, care sa permita obtinerea de voturi.
Toate acestea le vad acum foarte clar, cand stau sa ma gandesc la tot ce s-a intamplat in toamna anului 2011, dar atunci nu le-am intuit macar. Eu traiam intr-o lume a mea, in care aveam preocuparea de a finalize niste doctorate, de a porni acel ultim an inainte de pensionare, cu dorinta de a incheia cariera universitara de peste 42 de ani, fara a iesi extrem de sifonat. Daca ieseam cu fruntea sus, era si mai bine pentru mine, pentru ca insemna ca n-am facut umbra pamantului degeaba. Stand la sala 2413 si scanad materiale pe care le-am considerat esentiale in a face un pas inainte in elaborarea unei istorii a informaticii economice, am pierdut din vedere realitatile care m-au inconjurat, realitati marcate de framantari si de multe nemultumiri datorate lipsei de apreciere sau datorate unor mesaje distorsionate la niveluri cutremuratoare. Ma refer la un curs tinut de cineva despre care stiu ca este o persoana impecabila, persoana denigrata exact de cel care nu-si tinea cursurile, dar lingea clante si care folosea o portavoce la un nivel foarte inalt.
Numai asa se explica faptul ca un grup de tineri colegi din catedra de Informatica Economica format din Razvan Bologa, Marius Popa, Catalin Boja si Cristian Toma au gandit o strategie legata de:
- elaborarea unui program de management
- alegerea unui exponent
- depunerea unei noi candidaturi la sefia de catedra
- crearea unei noi majoritati
- cucerirea puterii prin vot
- efectuarea unei schimbari radicale in bine
- derularea unui proces coerent de trecerea la o noua calitate in catedra
- depasirea stadiului actual si trecerea la o dezvoltare reala, altfel.
Pentru a fi in mijlocul evenimentelor, trebuie sa fii angrenat in tot felul de activiatti. Eu fiind in pragul pensionarii nu am considerat necesar sa fiu o persoana hiperactiva, care da senzatia ca se agata de ceva, lucru pe care l-am detestat la toti cei care cred ca lumea incepe si mai ales, se termina cu ei. Cimitirele lumii sunt pline de morminte ale unor oameni de neinlocuit. Am mers la etajul al treilea, am facut vizite la sala 2315, am discutat cu tinerii mei colei si fosti doctoranzi ai mei, abordand tot felul de teme, inclusiv tema legata de alegeri, aratand ca nu inteleg de ce este incalcata intelegerea formulata fara echivoc de profesorul Rosca in virtutea careia un sef de actedra la noi are un mandat si atat. De fiecare data mi-am exprimat nedumerirea, de ce profesorul Ion Lungu nu-si depune candidatura la sefia catedrei intrucat el a dovedit ca stie sa aduca oameni, stie sa conduca un colectiv, are notorietate si mai ales are experienta necesara care sa-i permita solutionarea de probleme deosebit de dificile. De fiecare data am spus ca mi-am trait traiul si mi-am mancat malaiul, ceea ce lasa sa se inteleaga ca totul depinde de cei care vor ramane in continuare pentru multi ani in catedra. Am observant ca ei ascultau, radeam cu totii la bancurile spuse si atat. Numai ca in realitate, acolo se coagulase un grup puternic de lucru care intr-un mod foarte temeinic, se pusese pe treba si sistematic asemenea unor foarte buni constructori, puneau temelia solida a unui edificiu pe care il vroiau realizat in practica. Ei erau indreptatiti sa porneasca la un drum nou pentru ca:
- aveau in fata o cariera ce se intindea la peste 30 de ani
- procesul de stagnare nu le era favorabila
- perspectiva evolutiei lor era incetosata si mult prea dependenta de o persoana
- lipsea spiritual antreprenorial
- se simtea nevoia unor stimuli puternici
- initiativa individuala trebuie circumscrisa unui efort colectiv
- tendintele centrifuge au character demolator
- contradictia dintre vechea generatie si generatia noua devenise ireconciliabila
- trebuia pur si simplu, ca necesitate a progresului la nivel de grup extins.
La noi, oamenii simt necesitatea unui tatuc, a unei persoane cu calitati de ocrotitor, parsoana careia sa i se adreseze ori de cate ori simt nevoia, ori de cate ori au nevoie de un sfat, de un ajutor, de o solutie, de ocrotire, de o vorba buna, de o dojana, de o palma, de o injuratura, de o lovitura pe la spate, adica de orice, caci nesiguranta este acel element care impune o astfel de umbra ocrotitoare. Ideia de peroana independenta este suficient de neromaneasca, pentru ca romanul a avut domnitori carora li se adresa cu MARITE DOAMNE, a simtit nevoia de a fi supusi boierilor carora li se adresa cu STAPANE. Ori, in contextul celui de al doilea mandat in care sedintele de catedra erau mai rare si mai rare, iar pentru solutionarea de probleme curente erau asteptate numai anumite zile, cu fiecare zi care trecea, multi dintre colegi se vedeau si mai singuri si mai neocrotiti si mai lasati in voia sortii, adica mai instrainati, mai neluati in seama, desi lucrurile trebuiau sa fie foarte clare, caci intelectuali fiind si pe picioarele lor fiind, n-ar fi trebuit sa simta nevoia unei aripi ocrotitoare, a unui duhovnic sau a unui parinte caruia sa-i planga pe umar pentru orice fleac.
In acest context, plin de incertitudini mai mult imaginare decat bazate pe fapte si pe realitati obiective, s-a creat un nor dens de asteptari, neimpliniri si nemultumiri. Este mult mai usor sa arati cu degetul spre o directie imaginara decat sa-ti asumi partea ta de vina. Cand insa este identificat marele vinovat, clar ca toate reprosurile se indreapta spre acesta. El este vinovat ca Boc a blocat posturile, el este cel din cauza caruia plata cu ora are un nivel scazut, din cauza sa norma didactica de baza nu are structura perfecta, raul etern i se datoreaza in ceea ce priveste nepublicarea de articole, vina suprema a imposibilitatii de a trimite lucrari valoroase la conferinte ISI isi are originea in energiile emanate, energii care interfereaza aiurea cu aura personala, stopand elanuri abstracte si tot el este vinovat ca iarna ninge, vara lumea merge la plaja si vina de neiertat acceptata de tot poporul este ca pamantul, aceasta planeta obscura, bizara si locuita de vietati cugetatoare, se invarteste neobrazat in jurul soarelui, soare care cu voia lui, ascunsa si de neinteles, este o stea si nimic altceva. Dar, lasand gluma la o parte, atmosfera era destul de apasatoare, din motive precum:
- Conferinta Internationala de Informatica Economica 2011, isi pierduse din stralucire
- Se modificase stilul de lucru, calitatea incepuse sa fie inlocuita prin cantitate
- Purtatorii de informatii cu caracter primar erau nerecunoscuti de multime
- Desi erau resurse suficiente, nemultumirile si tensiunile se amplificau
- Balanta inclina in directia contraperformantei reale
- Lipsa de proiecte care sa aduca finantare din care sa rezulte reinnoirea echipamentelor din laboratoare
- Selectivitatea celor care se infruptau la masa bogatilor
- Dezechilibrele in ceea ce inseamna transparenta reala a evolutiilor de interes general
- Scaderea nivelului de coagulare a tendintelor spre progres prin accentuarea deciziilor arbitrare.
Este cunoscut apetitul celor care trec pe trepte superioare ale structurilor organizatorice de a se mentine si in cadrul strct de unde au plecat. Numai asa se explica de ce inainte de 1989 placerea cu care Manea Manescu, al treilea om in stat dupa Ceausesti, venea cu o placere teribila sa prezideze sedintele largite din Catedra la Cibernetica. Ii placea sa fie admirat, ascultat, laudat si sa-si spuna platitudinile in fata unui auditoriu cazut in spagat sau in extaz, nu-mi mai amintesc bine. Si in Catedra de Informatica Economica aproape tot asa stateau lucrurile din moment ce la fiecare prezenta a rectorului, acesta avea ziceri dintre cele mai lungi, misterioase si mai ales pline de talc pentru ca evidentiau franturi de decizii care spuse in premiera dadea senzatia ca acorda un privilegiu oarecare maselor care aflau noutati inaintea altora. Ideia ca un manager de rang inalt sa se ocupe de tot felul de detalii este de-a dreptul ineficienta. Se stie ca pe secunda se fac maximum 18 discriminari de catre un creier normal. O problema pentru a fi enuntata, inteleasa si pentru a se da o solutie cat de cat decent, necesita discriminari pe durata a 5 minute. Inseamna ca un conducator in 24 de ore solutioneaza cel mult 288 probleme. Daca managerul sau conducatorul nu delega suficient de multe probleme si lasa pe umerii lui toate problemele organizatiei, din dorinta de a sti tot ce misca acolo, raul, ramul vorba poetului, va avea de rezolvat cam 2000 de probleme, adica va da cu certitudine 2000 de solutii submediocre. Daca insa, conducatorul delega multe dintre probleme si ramane si el cu 50 de probleme, in 8 ore cat ar lucra pe zi aloca 9,6 minute pe problema si are o sansa in plus de a nu da solutii catastrofale. Delegarea de sarcini presupune existenta de proceduri astfel incat cel care a primit delegarea, va aplica strict acele proceduri, fara a interveni el cu distorsiuni si cu decizii ocazionale si eronate.
Cand insa managerul uita sa aiba un comportament civilizat si isi creaza propria aura de atoatestiutor si detinatorul adevarurilor adsolute si fatale, optiunea spre a esua lamentabil are drum larg deschis, cu sanse maxime de realizare. Personal nu am nicio explicatie legata de atitudinea unor personaje in legatura cu ce va urma privind evolutii pe care eu le consideram normale, decente si care nu frizeaza ridicolul. Asa ca intr-o zi de marti, dupa ce terminasem orele, m-am trezit cu o delegatie, formata din trei tineri, fosti doctoranzi ai mei, baieti speciali, pe care i-am respectat pentru temeinicie, seriozitate, profesionalism si pentru realizarile lor in zona programarii, fiecare avand la activ aplicatii software implementate si verificate de viata. Cei trei au venit la sala 2413 unde aveam biroul si m-au anuntat ca au hotarat:
- Sa formeze un grup de initiativa
- Sa elaboreze un program
- Sa candideze unul dintre ei la sefia de actedra din noiembrie 2011
- Sa produca o schimbare de atitudine
- Sa revigoreze catedra.
Mi-au dat sa citesc programul, care din start se vedea ca este o constructie temeinica, realista, coerenta, ambitioasa, ce evidentia o noua gandire, un suflu nou, suflul generatiei celor care aveau atunci intre 30 si 35 de ani si care pentru fiecare pas inainte, muncisera din greu fiecare rezultat bun in evolutia lor avea in spate ani de truda si sudoare. Mi-a placut ideia, mai ales ca eu am vazut incalcarea cutumei stabilite in anul 1990 mai ceva decat o crima de lezmajestate, cum am zice noi francezii de Dambovita. Am fost tulburat ca profesorul Ion Lungu nu a fost nici in 2003, nici in 2007 in atentia cui stiu eu pentru a candida la sefia de actedra si nu se intrezarea calea ca in 2011 sa candideze. Ca persoana civilizata ce mai am impresia ca ma aflu, i-am sfatuit pe cei trei care au venit la mine in birou, sa mearga intreg grupul sa anunte pe profesorul Rosca dar si pe actualul sef de catedra, profesorul Ghilic, dar si pe decanul facultatii, profesorul Smeureanu, de intentia lor, sa nu se creeze impresia unui grup de razvratiti, ca sa nu spun de mercenari, pentru ca noi cu totii suntem bantuiti de scenarii dintre cele mai fanteziste, basmele romanilor fiind cu mult depasite prin calitatile supraomenesti ale personajelor din viata de zi cu zi a noastra. Baietii, ascultatori au mers sa se anunte catre cele trei directii, iar reactiile au fost dintre cele mai bizare, urate, necontrolate si incarcate de venin. Un e-mail a pus capac intregii abordari, iar telefonul primit de mine in data de 29 octombrie 2011, dupa ce taman imi schimbasem rotile de la masina, punand anvelope de iarna, mi-a aratat ca site-ul gestionat de mine avusese efect, dar mesajele erau intelese absolut pe dos, pentru ca cei ce ajung sus uita sa mai si evalueze corect ce gandesc masele si cred ca lumea lor este cea reala si cred ca gandirea lor este cea corecta si ceilalti sunt numai niste viermi nesemnificativi. Asa se explica raceala dintre mine si profesorul pe care l-am respectat si pentru care am avut admiratie, cuvinte bune si pretuire vesnica. Numai ca peste anumite lucruri nu ai cum sa treci, iar eu nu sunt persoana care sa se lase pres calcat in picioare. Pur si simplu, contextul m-a impins sa sprijin neconditionat grupul celor patru tineri sa faca marea schimbare. Toate reprosurile care apareau undeva netransparent ca grupul acela era opera mea, ca erau oamenii mei, m-au deranjat ireversibil si actiunile mele au fost directe, transante si zic eu, eficiente. Nu avea logica sa fie creat un grup in 2011 de catre o perosna care se pensiona in 2012, pentru a obtine avantaje, cand toata lumea stia, iar cei care aratau cu degetul spre mine stiau cu atat mai mult, ca orice mi-am dorit, am obtinut mergand direct la seful de catedra profesorul Ghilic sau mergand direct la decanul facultatii, profesorul Smeureanu si in ultima instanta mergand la profesorul Rosca, recor al ASE cu care ma cunosteam de peste 44 de ani. Nu avea niciun rost sa ma gandesc la a face o abordare care sa permita obtinerea de solutii favorabile mie prin intermediari, caci numai asa s-ar fi interpretat amestecul meu in crearea acelui grup de initiativa. Eu stiam despre mine parerea ca mai am o bruma de demnitate pentru a nu merge cu caciula in mana sa cersesc oarece favoruri tocmai de la cei cu care am lucrat si pe care i-am pretuit foarte mult prin ceea ce sunt ei, ca profesionisti adevarati, pentru care aveam un respect cu totul special.
De la inceputul noului curent a plutit in aer o atmosfera ostila manifestata intre generatii. Pe de o parte era vorba de batranii catedrei, cei care au dorit sa conserve starea existenta si sa arate ca generatia tanara are limitele varstei, limite care trebuie sa o tina mai departe de putere si de decizie si care trebuie sa mai astepte sa se coaca pana sa intre in jocul mocirlos si molcom al statului in asteptare sau a batutului pasului pe loc. M-am numarat in tabara celor care a sperat intotdeauna ca o noua generatie este singura solutie de a misca lucrurile dintr-o amorteala vecina cu rutina si imobilismul dat de reumatismul statului in aceiasi pozitie, usor aplicata de yes man, specifica tuturor celor care au trait vremuri fara a face macar o secunda de disidenta, din considerentele strutului care isi ascunde capul in nisip, fara sa-i pese de ce se va intampla cu restul trupului sau, nici pe termen mediu si cu atat mai mult, pe termen lung. Eu am considerat si mai consider inca faptul ca omul nu este ca vinul, cu cat e mai vechi, cu atat este mai bun. Si vinul isi pierde calitatile daca trece de douazeci de ani. Am simtit pe pielea mea ce inseamna imposibilitatea de a evolua, cand zeci de ani am batut pasul pe loc. Mi-am pierdut suflul si m-am simtit oboist in clipa cand mi s-au pus pe tava si titlul de profesor universitar si calitatea de conducator de doctorat. Nu eram epuizat, ci eram demolat psihic, pentru ca un om care duce la DCA 300kg de documentatie de ultima ora, stransa cu mare truda, despre compilatoare si despre calitate si de corectitudine software, isi pierde si optimismul si speranta ca ii va fi bine vreodata si ca desi este pregatit sa faca fata unor mari provocari, trenul lui nu opreste in halta, pentru ca a luat-o spre alta destinatie, necunoscuta tuturor. Mi-am manifestat increderea ca tinerii au toate resursele sa faca marele pas, spre a lua in mainile lor destinele catedrei de Informatica Economica, avand convingerea ca vor face o treaba nu buna, ci foarte-foarte buna. Catalin Boja este un tanar valoros, iubit de studenti, temeinic, cu reale calitati manageriale, verificate in colaborarile cu profesorii conducatori de doctorat care au interactionat cu aplicatia lui, unul dintre putinele produse software devenite operationale, in care doctoranzii, administratia scolii doctorale si conducatorii dezvoltau un proces de evaluare operational, fara niciun fel de incidente. Era demonstartia ca am in fata un tip adevarat, cu calitatile necesare a face marele pas, care sa miste lucrurile ramase undeva suspendate intr-o asteptare vecina cu lentoarea lavei in craterul vulcanului, in racire fortata gata sa coboare la vale. Popa Marius este acel tanar cu care am riscat impreuna intr-o problema extrem de sensibila si cu care am efectuat un parcurs complet atat in scurtarea stagiului doctoral dar si in implementarea unui produs de evidentiere a clonelor informatice, care a trebuit sa fie abandonat pentru ca ar fi zdruncinat niste idei si ar fi naruit vise construite pe chestii pe care numai legea invatamantului le consfintea ca fiind neortrodoxe, precum pedepsirea plagiatului. Ne ocupam de clonare, adica de preluare copy-paste, spusa mai in varful limbii. Cand am fost tras de maneca de cineva de la catedra de drept ca intru intr-o ciorba care m-ar duce direct la zdup daca cer in 2002 verificarea tezelor de doctorat, a lucrarilor de disertatie si a lucrarilor de licenta in raport cu caracteristica de ortogonalitate, Marius Popa isi sustinuse doctoratul, aplicatia lui fusese deja validate pe tezele coordinate de mine si avea toata sarea si tot piperul pentru a naste un mic cutremur numai comaprande teze de doctorat elaborate in ASE intre ele, lucrari de disertatie elaborate in ASE intre ele sau lucrari de licenta elaborate in ASE intre ele, fara sa fie acel monstrulet din basmele autohtone. La o distanta de aproape 6 ani, o lege a aratat ca am avut dreptate. Ce mai conta, ca gandisem bine, daca ceea ce gandisem a sucombat in fasa pentru ca un sistem mergea in virtutea inertiei, desi plagiatul s-a purtat si la case cu mult mai mari, picad capete de presedinti de stat dar si de ministrii, acolo unde lucrurile erau cu mare traditie. Ma gandesc la Germania de unde venea Csaba Fabian cu doctorat la Bonn si care inca din 1970 arata ca frige rau de tot daca plagiezi. In aprilie 2012, presedintele Ungariei, Pal Schmitt, a demisionat fiind acuzat ca a plagiat ceva in teza sa de doctorat sustinuta in 1990. Si ministrul apararii al germaniei Karl-Theodor zu Guttenberg a demisionat tot pe motiv ca a plagiat, iar in 2013 Annette Schavan, ministrul educatiei german a avut aceiasi soarta, plagiatul ei fiind produs in 1980. Marius Popa a fost un real deschizator de drumuri, fiind coautor, alaturi de Ion IVAN, Sergiu CAPISIZU, Lukacs BREDA si Bogdan FLORESCU in 2003 al cartii Clonarea Informatica, publicata in Editura ASE. Cristian Toma este in mintea mea, acel tanar special cu capacitate manageriala dovedita prin modul in care a gestionat cursul de master de Securitate Informatica, din modul in care a interactionat cu mari personalitati din domeniul securitatii informatice invitate sa tina prelegeri in fata unui auditoriu extrem de exigent. El este acel tanar care a dovedit o verticalitate iesita din comun, lucru pe care l-am apreciat mai ales datorita modului direct de a-si exprima fara ocolosuri punctele de vedere, de altfel foarte corecte. Am colaborat cu el la doctorat si mi-a facut dovada ca este un om temeinic, cu idei, avand o sensibilitate aparte si un nivel de performanta recunoscut atat de colegii din generatia sa, cat si de cei cu mult mai copti decat el. Avand o capacitate de a invata iesita din comun, o perseverenta aparte si o modalitate unica de a dezvolta arhitecturi si argumentari, el s-a impus intr-un mod detasat ca lider pe probleme concrete de top in zona securitatii aplicatiilor mobile, avand preocupari concrete date de un loc de munca de asemenea concret, unde s-a remarcat prin solutii performante, ca loc de desfasurare a activitatilor practice, pentru care se platesc salarii adevarate in companii de prestigiu. Razvan Bologa, fost student de-al meu, venit in catedra pe mandatul cand eram sef de actedra, remarcat de mine pentru calitatile sale speciale, pentru performanta sa confirmata in mod remarcabil cu ocazia promovarii pe post de lector, cand am vazut calitatea speciala a articolelor sale publicate, a intrat in echipa care incerca sa faca marea schimbare, fiind pilonul scrierii programului cu care candida viitorul director al departamentului DICE. Cu Cristian Toma am lucrat foarte mult la managementul masterului de securitate informatica si stiam exact ce gandeste si cat de bine lucreaza. Cei patru tineri barbati, specialisti de mare calibru si-au trasat un obiectiv bine definit si au pornit la lupta avansand la baioneta, pas cu pas pe un camp de lupta presarat cu nenumarate obstacole, diversiuni si incertitudini majore. Numai tenacitatea si claritatea etapelor pe care le au de parcurs le-a dat celor patru acea putere pe care numai niste vizionari o au, in a strabate terenuri oricat de mlastinoase sunt si oricata sarma ghimpata formeaza obstacolele greu de trecut.
In timp ce se constituiau tot felul de aliante si se derulau comploturi, cei patru, adica Boja, Popa, Toma si Bologa isi vedeau de drum si folosind un plan unic si lucrand coerent, isi prezentau ideile in asa maniera incat sa arate ca tot ceea ce fac este nu in folosul lor, ci al mersului inainte al catedrei. Ceea ce rezultase prin unirea fortata a celor doua catedre mari, dintre care una cu mare incarcatura istorica, trebuia sa se transforme din miriapodul cu picioare de lut, intr-un Fat-Frumos, viteaz, al carui palos este necrutator in fata vremurilor vitrege ce aveau sa vina.

revenire

10.2 Un nou sef de department

Desi de la data anuntului oficial facut de cei patru, Boja, Popa, Toma si Bologa s-au scurs cateva zile, tirurile nu ai incetat, iar indoielile vechii garzi se manifestau din ce in ce mai accentuat. Numai ca in Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica existau multi tineri care nu se regaseau in miscarile si atitudinile celor ce reprezentau trecutul. Exista ceea ce in teatru se numeste iesirea din scena, adica alegerea momentului cand actorul inceteaza a mai juca un rol, chiar daca succesul il copleseste. Numai actorul cu mare putere si de character are capacitatea de a alege acel moment si nu asteapta nici huiduieli, nici sa se arunce cu oua clocite sau rosii borsite in el, pentru a juca pentru ultima oara un anumit rol, care i-a adus pana mai ieri triumful. Incet-incet se creiona ideia schimbarii de generatie dar lumea tacuta si tematoare isi vedea de ale ei, asteptand momentul votului. Trebuie sa spun ca am discutat cu Boja despre sprijinul meu si am discutat cu el si despre necesitatea de a avea intrevederi cu consilieri de imagine. Nu este totul sa te doreasca lumea, sa te voteze unii. Este deosebit de important sa vina cati mai multi colegi la vot si sa voteze cu tine. Stiu ca decanul facultatii a avut o intrevedere lunga cu rectorul si i-a explicat ca se impune luarea unor masuri radicale, pentru a se revigora constructia al carui fundament el insusi l-a pus in 1990. De foarte sus, de la inaltimea fotoliului de rector, realitatea avea alte culori, o alta infatisare, alte contururi, din moment ce, atitudinea sa a ramas aceiasi, desi au fost sedinte de catedra in care si-a exprimat reserve fata de multe aspecte care se manifestau sau mai bine zis se scurgeau din inertie, in directii oarecare. A venit ziua votului. Nu am cum sa spun ca nu plutea o atmosfera tensionata in sala 2013, nu aveam cum sa nu remarc existenta regruparii colegilor aparent cam in doua tabere, iat nehotaratii aveau si ei locul lor. Riscul de a se produce miscare imprevizibila oarecare era destul de mare, pentru ca:
- Participau la vot, doua entitati nesudate
- Interesele erau foarte mari si disjuncte
- A lipsit o dezbatere reala
- Toata lumea avea dreptate in felul ei
- Tinerii erau nerabdatori sa fie reprezentati
- Ora bilantului si platii politelor sosise
- Lupta dintre vechi si nou trebuia sa inceteze
- Invinsii trebuiau sa lase garda jos
- Soarele trebuia sa rasara si pe strada oropsitilor, real valorosi
- Linsul clantelor se impunea sa fie capitol inchis
- Sforarii era necesar sa plece acasa cu coada intre picioare
- Aliantele contra naturii erau supuse procesului de evaporare fortata
- Nemultumitii aveau speranta spre un triumf al lor.
Decanul a deschis lucrarile sedintei de department aratand care este ordinea de zi, cum trebuie procedat. S-a anuntat prezenta, ceea ce dadea putere de lege intregii sedinte, caci absenta cvorumului ar fi aruncat in aer toate actiunile ce urmau sa se produca, toate deciziile care urmau sa fie luate. Seful de catedra, profesorul Bogdan Ghilic-Micu a prezentat succinct activitatea depusa din 2007 pana in 2011, iar discutiile au fost si ele sumare si neanalitice. Nerabdarea membrilor departamentului de a avea un nou conducator pentru urmatorii patru ani, nu lasa loc dezbaterilor, laudelor sau lalaielilor, oricare ar fi fost ele si din orice directie ar fi venit ele. S-a trecut la punctual de pe ordinea de zi, numit alegeri. Ca ins stiutor in ale viciilor de procedura, eu am solicitat sa se dea mare atentie laturii formale, privind nominalizarea comisiilor, votarea acestora, astfel incat nimeni, niciodata sa nu conteste procesul care incepea sa se deruleze. S-a facut vorbire despre cele doua propuneri si s-a trecut repede peste prezentarea programelor. Am avut impresia ca lui Catalin Boja nu i s-a dat voie sa-si prezinte programul. La inceput am avut impresia ca e un lucru rau, dar s-a dovedit ca m-am inselat. In teatru exista o zicere ca tot ce se taie, nu se fluiera. Asa ca neprezentandu-si programul, Boja a fost un pic victimizat si i s-a creat un mic avantaj. Au fost propuse persoane pentru comisia de numarare a voturilor, incluzand pe:
- Liviu Cotfas, un foarte tanar doctor in informatica, nestimulat in a participa la specializari in Belgia sau Italia sau Franta, pentru ca i se cerea lui sa-si gaseasca inlocuitor, desi la facerea statului de functiuni el nu avea niciun cuvant;
- Codrin Nisioiu, membru al colectivului de bazele programarii, favorabil sefului de catedra ale carui mandate tocmai fusesera incheiate si adunarea oamenilor muncii ii validasera activitatea, iar decanul ii multumise pentru toate cate faptuise in cei de doua ori patru ani incheiati de la precedentele alegeri; era creat un echilibru necesar, pentru a nu se concluziona ca din cealalta tabara nu exista un membru in comisia de numarare a voturilor, de acelasi calibru cu Liviu, desi Codrin avea o vechime mai mare in catedra;
- Zzxxx, tanara asistenta care provenea din ceea ce fusese candva catedra de Cibernetica Economica si care avea rolul de mediator intre fortele care se infruntau pana si intr-o chestiune atat de simpla, care era o banalitate de numaratoare de voturi, desi realitatea avea sa arate ca nu era o pura banalitate, ci cu mult mai mult decat un joc al hazardului, caci hazard poarta numele plecarea la o conferinta a unui votant sigur favorabil sefului de catedra desarcinat cu cateva minute dupa numaratoarea a doua.
Rapid s-au impartit buletinele cu numele celor doi candidati si s-a virat in viteza spre actiune. S-a trecut la vot. Din cate am vazut era intr-o zona certitudine, intr-o alta zona plutea deruta, iar nehotaratii priveau spre ambele grupuri. Intre a analiza un trecut, oricare ar fi fost acesta si a face proiectii pornind de la el, fascinatia necunoscutului i-a dominat dintotdeauna pe oameni si a incerca si altceva, reprezinta marea provocare, nu numai pentru cei care nu il cunosteau pe Catalin Boja dar si pentru unii ca mine care stiau foarte multe despre el si ne doream sa-l vedem in actiune, la butoane. Au existat unii care aratau cu cine au votat, asa-zisul vot la vedere, pentru a fi siguri ca si-au asigurat privilegiile sefului, daca acesta va castiga. Erau alti colegi nedumeriti care nu stiau cine este Catalin. La unii le-am explicat ca el este cel care a facut produsul software cu care lucreaza ei in calitate de conducatori de doctorat si Catalin este cel care cu deferenta i-a ajutat sa faca evaluari si sa deruleze cicluri complete in scoala doctorala, intr-o maniera spectaculoasa, frumoasa, legala si civilizata. A existat si o urma transparenta ca la marile extrageri de la FIFA si se vedeau cum cad biletelele introduce de noi. Sub privirile noastre urna a fost desigilata si s-a trecut la numaratoare. Tensiunea era la cote foarte inalte. Dupa cateva minute de asteptare s-a anuntat rezultatul. Era egalitate. Catalin Boja obtinuse 38 de voturi si Bogdan Ghilic Micu, obtinuse tot 38 de voturi. Erau persoane care-l dadeau castigator sigur pe profesorul Ghilic si ma uitam la ei ca nu le venea sa creada acest rezultat. Sa nu spun ca Boja era un favorit dar nici out-sider nu era. Prin ceea ce facuse era cunoscut. Dar multora li s-a parut ca este prea tanar pentru a fi directorul unui department asa de dificil cum este DICE. Aruncandu-mi o privire in sala identificasem:
- Colegi interesati in a se mentine vechea conducere a catedrei, vechile obiceiuri, vechiul stil de munca si vechea atmosfera, foarte apropiata de atmosfera sadoveniana a locurilor unde nu se intampla nimic sau se intampla mult prea putine locuri in raport cu potentialul exceptional existent; erau acei colegi care aveau program de vizite zilnice la sala 2419, pentru a sorbi din intelepciunea conducatorului, pentru a mai turna cateva picaturi de otrava in urechile acestuia sau pur si simplu, sa fie vazuti ca ei fac multe pentru catedra in timp ce exista unii care nu fac mai nimic din moment ce fie isi fac doctorate pe bani grei, fie au servicii unde castiga sume ametitoare, in timp ce ei isi vad de munca didactica, de pregatirea seminariilor si cursurilor, nadusind din greu, desi a pierde timpul fara rost nu le era prea strain;
- Colegi detasati, neinteresati de ceea ce este in jurul lor, intrucat evolutia se producea si cu ei dar si fara ei, in virtutea inertiei, caci oricine ar fi sef, trebuie sa le gaseasca ore de seminarii sau ore de curs, asa incat sa nu ramana pe dinafara, caci intr-o economie mai mult sociala decat de piata nu are importanta decat salariul care de mult timp nu mai are legatura nici cu calitatea si nici cu cantitatea muncii prestate; sa nu se uite ca ani in sir, multa lume n-a publicat nimic in revista Informatica Economica, unii nu au fost prezenti cu comunicari la Conferinta Internationala de Informatica Economica, cat priveste publicarea de cursuri sau participarea la activitati de cercetare stiintifica fiind chestiuni absolut straine de filosofia lor de viata;
- Colegi nemultumiti fie de solutiile primite de la conducator sau de la conducatorii momentului, fie de tonalitatea cam strident cu care li se vorbea mai ales atunci cand respectivii nu aveau dreptate sau mergeau sa ceara lucruri usor deplasate; asa cum se zice ca alegatorul nu greseste niciodata, tot asa conducatorul, trebuie sa gaseasca vorba si tonul cele mai potrivite, astfel incat cel ce iese din biroul sau sa fie cu mult mai zambitor decat a intrat; nu este obligatoriu de a primi solutie favorabila, dar trebuie ca dialogul sa fie frumos, logic, coerent si sa puna in evidenta calitatile manageriale si de comunicare ale sefului;
- Colegi care doreau pe fata schimbarea, pentru ca isi exprimasera direct pozitia sau in grupuri mai alrgi vorbisera de avantajele pe care le va adduce o noua echipa manageriala; numai ca in acele grupuri existau si persoane care mergeau si duceau vorba de colo-colo mai departe, in dorinta de a intra in gratiile sefului; este vorba de ciripitori si lustruitorii de clante; este vai si amar de seful care crede ca reuseste sa-si domine echipa, atunci cand este detinatorul de informatii despre cei cu care vrea sa colaboreze; nesansa vietii multor astfel de persoane lunecoase era faptul ca profesorul Ghilic avea alte preocupari si nu pleca urechea la vorvulitele unora sau altora, tratandu-i cu un dispret aproape nedisimulat;
- Colegi noi veniti in catedra nefamiliarizati cu stilul nostru in care problema esentiala a alegerilor era strict legata de a avea un sef care sa-i slujeasca pe ceilalti si care sa miste lucrurile inainte; ideile de a aranja jocurile, de a se veni cu propuneri gata formulate si votul sa fie o simpla formalitate, nu existau la noi; aici totul era pe bune cum se zice si nu exista decat exprimarea prin vot a dorintei de bine pentru a continua o traditie care, iata, se dovedea a fi valabila de 21 de ani incoace; acestia aveau nedumeriri si cautau sa inteleaga ce se intampla in jurul lor, pentru ca orice incercare de a fi manipulati se demonta dintr-o singura miscare a degetului aratator al mainii drepte;
- Colegi nehotarati care traiau intr-o lume a lor numai prin faptul ca ajunsesera la o varsta si pe pozitia cea mai inalta, nemaiexistand pentru ei speranta unui pas inainte, aveau in fata numai anii pe care si-i doreau de liniste, de armonie si de iubire; ei purtau nehotararea ca pe un stindard glorios, semn al unor timpuri apuse, in care ravneau la o cariera didactica de succes intr-un timp record, cariera careia isi dedicasera cele mai frumoase clipe ale vietii, scriind, mergand la conferinte, tinand seminarii valoroase si avand prelegeri de mare atractie; in contextul de fata, nehotararea lor era nu o piesa de muzeu, ci un element activ gata sa faca istorie daca prin votul lor ar fi inclinat balanta in faboarea unui tanar, in care se reflectau imagini ale lor mai de demult, cand si ei aveau idealuri care au fost spulberate de moduri incalcite de a se trage sfori si de a lasa fara speranta tineri si tinere pline de elan si cu dorinta de a rasturna lumea;
- Colegi nemultumiti nu in primul rand de ei, ci de ceea ce li se intampla zi de zi, acumuland frustrari care in loc sa se atenueze, cresteau in intensitate, cu fiecare zi care trecea; ca sef, este extrem de usor sa nemultumesti chiar si pe cei pentru care intentiile sunt cai de acces presarate cu petale rosii de trandafir sub un soare arzator; faptul ca unul nu primea ceea ce dorea in structura normei, faptul ca intr-o zi dorea o semnatura si gasea usa sefului incuiata, faptul ca isi dorea promovarea in ritm accelerat si cand isi calcula punctajul si vedea ce-i lipseste, vina o transfera spre sef, desi acesta nu avea cum sa scrie articole in locul sau si multe altele; nemultumirea este o stare specifica mai ales pentru cei care vad vina in curtea altora, ei considerandu-se absolviti de toate neajunsurile; nemultumirea naste dureri intense, care in loc sa se atenueze, cresc in intensitate ajungand la cote de paroxism inimaginabil, iar efectele nu intarzaie sa se manifeste prin afront si prin vot negativ suta la suta dat intr-o clipita;
- Colegi absenti pentru care sedinta de alegeri este acel prilej de a fi intr-o colectivitate pentru cateva zeci de minute, ramanand in lumea lor, fie gandind la cursul de a doua zi, fie la drumul care trebuie sa-l faca dupa ce se termina evenimentul, fie alergand cu imaginatia la o fiinta care li s-a parut extrem de atractiva dar inaccesibila din varii motive, care ii va conduce sa puna stampila pe un nume la intamplare sau de cele mai multe ori sa-si anuleze votul; nu am inteles acest mod de a vedea lucrurile, pentru ca daca seful face lucruri bune care duc catedra in sus, este clar ca si lor le va merge bine; dar pentru a veni la sedinta de alegeri numai ca prezenta fizica, fara a fi vorba si de implicare este chiar de neinteles, mai ales pentru intelectuali profunzi, rasati, exigenti, cultivati, guru pentru unii, neintelesi de vulg si cu autoapreciere la cote foarte ridicate;
- Colegi care actionau prin ricoseu prin faptul ca nefrecventand actiuni dintre cele mai importante ale catedrei isi simteau calitatea de marginalizati, desi era rezultatul propriei lor atitudini si consecinta a unei optiuni dictate de foruri interioare dar nedefinite cu claritate; ricoseul venea din unghere intunecate definite in timp si construite caramida cu caramida, prin amanari imaginare impuse de sef, prin indepartarea momentului unei decizii din cauze intotdeauna externe, prin noutatile care ii luau prin surprindere si desi le vedeau sau le pipaiau, le erau neconvenabile pentru ca nu participasera la definirea si implementarea lor, fara a analiza ca o persoana absenta nu are cum pune umarul la ceva care se dezvolta in afara campului unde ar trebui sa fie de fata fizic, desi marturie stateau nenumaratele e-mailuri transmise de profesorul Ghilic; singura conditie era doar de a deschide posta electronica si de a citi mesajele, lucru nepracticat de cei care erau antrenati in miscari browniene, in care ciocnirile si ricoseurile sunt extrem de frecvente, iar consecintele sunt precis neprevazute si ca dimensiune si ca efect;
- Eu, ma consideram ca facand parte din piesa care se juca pe scena, sub forma unui personaj aparte pentru ca mai aveam un an pana la pensie si nu doream sa particip la schimbarea destinului unei colectivitati decat in masura in care se produsesera lucrui neconvenabile mie; nu am considerat normal discutia din 29 octombrie 2011 cand m-am intors de la schimbatul anvelopelor; nu am considerat normal sa fiu considerat artizan al incercarii de a-l inlatura pe seful de actedra, din moment ce nu aveam ce sa-i reprosez, pentru ca eu imi rezolvasem tot ce dorisem pe durata ambelor sale mandate; consideram ca noua generatie trebuie sa-si intre in paine pentru ca este pregatita; la varsta lor si eu imi doream sa zbor, sa am planuri si proiecte si sa vad ca din mana mea ies lucruri durabile, ca stiu sa fac ceva bun pentru cei din jur; vremurile erau altele atunci si viata fiecaruia dintre noi depindea de altii, neavand cum iesi din angrenajul stramt si neuns al unei masinarii care batea pasul pe loc, ingropand orice initiativa de teama de a nu genera miscari impotriva sistemului; vazandu-ma in ei pe mine cel care cand avea varsta intre 30 si 35 de ani dorea sa sfarme stanci intre palme, mi-am dorit ca ei sa faca ceea ce eu nu am facut si nu am facut ca nu aveam puterea de a face, ci pentru ca nu am fost lasat; in ei imi puneam sperante si consideram ca cei patru, Boja, Popa, Toma si Bologa au toate calitatile necesare unei echipe in stare sa porneasca la un nou drum, cu succes; desi consideram ca timpul meu a trecut, eu reprezentand o etapa despre care nu doream sa se mai vorbeasca, in care temerea de a intra in desidenta ca aveam familie, ezitarea de a pleca in 1978 la un congres desi aveam o aprobare doar pentru ca acea manifestare stiintifica de unde as fi ramas in occident se suprapunea cu sustinerea tezei, ii vedeam pe ei cu energiile directionate spre a atinge un nou orizont, care se suprapunea total cu ceea ce imi imaginasem eu ca trebuie sa fie Catedra de Informatica Economica peste ani; desi stiam cum voi vota, traiam emotia momentului, pentru ca nu stiam atitudinea tuturor tinerilor, nu stiam cum vor vota batranii catedrei, oameni care isi doresc o batranete linistita, lipsita de miscari tectonice care vin intotdeauna pentru a se retrage in cochilii atunci cand se pune problema efectuarii unui salt calitativ important, mai ales cand se produce ruperea de un trecut caracterizat prin stagnare, inegalitati de evaluare, miscari secrete si dcizii unilateral, neanuntate maselor. Au venit si buletinele de vot pentru turul al doilea. Au fost impartite. S-au facut si glumite. Multe dintre zambete erau de o falsitate stragatoare la cer, mai ales ca acel 38 la 38 era o lovitura grea pentru sustinatorii pe fata ale fostului sef de catedra. S-a procedat la completarea votului. Daca la primul tur, multi dintre colegi bravau aratand cu cine voteaza doar pentru a-si face imagine sau se uitau peste umar sa vada cum voteaza colegul din stanga sau colecul din dreapta, acum votul a fost cu grija pazit pentru a fi secret. Iar a veni Marcel Voica cu urna. Iar urna a fost aratata ca este sigilata. Iar noi am pus acolo in urna buletinele noastre valoroase caci defineau un destin de patru ani pentru catedra. Iar s-a desigilat urna. Iar au fost rasturnate voturile si iar comisia de numarare a voturilor a purces la numaratoare. Se vedea cum o gramada de biletele creste si creste si creste. Toti aveam emotii pentru ca nu stiam cine a obtinut voturile mai numeroase. Parca chipul lui Liviu Cotfas aveam senzatia ca iradiaza de bucurie si stiam si de ce are motive sa se bucure. Atunci am inteles ca se va produce marea schimbare. S-a dat citire procesului verbal si a rezultat ca tanarul Catalin Boja a obtinut 43 de voturi iar profesorul Ghilc a obtinut 33 de voturi. Noul director al Departamentului de Informatica si Cibernetica Economica-DICE devenea din acel moment lector universitar doctor Catalin Boja, cel despre care aveam certitudinea ca va face lucruri bune. Am lucrat ani in sir cu Catalin, am facut articole impreuna, am scris carti impreuna, am facut un doctorat impreuna, ceea ce ma indreptateste sa fiu optimist, ca el va face ceea ce trebuie, ca drumul va fi directionat spre echilibru, spre actiuni, spre aprecierea valorii si mai ales spre actiuni cu finalitate din care se va vedea cine munceste si cine nu munceste. Despre Catalin Boja aveam toate elementele sa fiu sigur ca DICE incape pe maini bune, sigure si curate, pentru ca:
- Boja are idei clare pe care stie sa le structureze, astfel incat sa porneasca de la un punct, sa antreneze energiile necesare, sa urmareasca o finalitate clara si sa duca la bun sfarsit ceea ce a inceput; nu mi s-a intamplat niciodata sa incepem ceva si sa nu terminam; nu mi s-a intamplat ca sa stabilim un termen si termenul sa fie depasit sau ceea ce ne-am propus sa fie amanat sine die;
- Boja este un om de talent si constatarea este verificata prin frumoasele si sugestivele coperti elaborate pentru cartile scrise impreuna dar nu numai; din desenele lui se vede echilibrul si armonia, calitati absolut necesare pentru un sef; si dupa ce a ajuns director de department Catalin a realizat designul pentru copertile revistei Informatica Economica dar si pentru volumele Conferintei Internationale de Informatica Economica; prin culorile alese, oricine isi da seama ca are o gandire pozitiva, ca dorinta lui de a face numai lucruri bune se reflecta cu precizie in contururile si in formele desenate de el;
- Boja este omul echilibrului, lucru confirmat de atmosfera de la nunta lui, cand am vazut pentru prima data niste cuscrii netensionati, niste miri destinsi, un management de exceptie si derularea unui eveniment unic, fara cusur; nu avea cum sa fie altfel, pentru ca el are o viziune clara despre tot ceea ce trebuie facut, fara a lasa niciun detaliu la voia intamplarii; vorba sa calda, cuvintele alese cu grija si gesturile sale cumpatate, lipsite de teatralism, grandilocventa si repetitivitate enervanta, il definesc pe deplin; in studentia lui l-am apreciat pentru modul in care a reusit sa stabileasca o relatie corecta cu mine, vocabularul folosit si absenta situatiilor tensionate; cand ai in fata un om cu care ai ce discuta, cand da dovada de punctualitate si mai ales cand respectivul face foarte bine tot ceea ce am convenit, nu-ti mai doresti decat colaborarea sa aiba un inceput dar si o finalitate care sa multumeasca ambele aprti si sa fie conditia de a merge mai departe, fiecare pe drumul sau, cu intersectii periodice si benefice;
- Boja este omul apreciat pentru ceea ce este el, adica tanarul nu foarte inalt, tuns scurt, cu privire inteligenta si care are o vorba calda si buna pentru orine sta de vorba cu el, mai ales daca este vorba de un student; studentii lui il apreciaza foarte mult pentru caldura din vorba sa, pentru faptul ca citeste, scrie programe si explica frumos, cu suflet si cu caldura, vine lumea tanara la seminariile lui; n-am sa inteleg cum nu s-a stiut de acest lucru, din moment ce mi s-a spus cu subiect si predicat ca el nu-si tine seminariile si ca foloseste materiale didactice de multimedia ale altuia, desi acel personaj era un protejat, iar Catalin Boja ii prelease si studentii de la cursuri si ii tinea si seminariile la care respectivul nu mergea; proverbul cu boul care trage tot in el dai, ar fi mers, numai ca cel care imi relata mie acele aberatii, uitase ca Boja fusese doctorandul meu si din start zicerile erau minciuni propagandistice in prag de alegeri, pentru a da cu noroi intr-un candidat valoros, cu sanse foarte mari intre tinerii nemultumiti; - Boja este omul de actiune, pe care te bazezi in momente critice, nu numai prin faptul ca are o masina Wolksvagen GOLF, ca si mine, numai ca este pe benzina, ci mai ales prin faptul ca are capacitatea de a asculta, de a evalua si de a gasi modalitatile eficiente de implicare; asa l-am vazut ca tanar preparator, asa l-am vazut in verile cand trebuia sa mergem la Tusnad pentru Universitatea de Vara organizata de ASE si Fundatia Pro Oeconomica lui Breda; asa a fost si mai tarziu dupa ce am incheiat colaborarea noastra de la doctorat si a fost nevoie sa fiu sprijinit cu articole, cu participari la conferinte dar si cu solutionarea de probleme specifice legate de organizarea si functionarea Cercului Studentesc de Structuri de Date si de desfasurarea sesiunilor stiintifice studentesti; asa cum eu am colaborat cu cel care mi-a fost conducator de doctorat, marele profesor Ludovic TOVISSI, am vazut ca tanarul Boja, dupa sustinerea tezei sale de doctorat, nu a pus punct colaborarii dintre noi si a continuat sa scriem impreuna, sa discutam; am apreciat foarte mult ca el si la Toma si la Popa ca au venit la mine sa-mi zica despre intentia de a candida la sefia de catedra; regret ca sfatul meu nu a fost bun, intrucat trimitandu-i sa anunte intentia lor, i-am aruncat intr-o mare furtuna, neintuind eu ca cei catre care i-am directionat nu aveau capacitatea sa inteleaga venirea momentului in care se va face transferul intre generatii, nu va sosi candva in curand, ci a venit pur si simplu;
- Boja vine dintr-o alta lume, este vorba de lumea celor care stiu ce inseamna munca, adevarata munca; el stie ca numai programele implementate si pe care utilizatorii nu le resping sunt programe de succes; el a dezvoltat o aplicatie pentru scoala doctorala, aplicatie care a presupus incarcarea unui volum impresionant de date; a trebuit ca Boja sa relationeze cu TOTI conducatorii de doctorat si sa-i instruiasca astfel incat TOTI sa intre pe aplicatie, sa citeasca referate, sa le evalueze pe baza unui numar de criterii, sade a puncte, sa tipareasca o serie de actaloage si apoi sa faca discutia finala cu doctoranzii; este deosebit de important ca aplicatia a functionat si numai o eroare de decizie a determinat ca o bucata de timp, ea sa fie scoasa din uz, pentru ca asemeni oricarui lucru bun si acesta trebuia sa nu mai functioneze, exact cum s-ar fi intamplat cu SMURD-ul daca in 2012 nu ar fi iesit poporul in strada pe geruri napraznice sa apare acea constructive buna si functionala; reluarea aplicatiei a aratat ca s-a gresit, ca numai asa, lucrand online se creaza contextul unui mod de a verifica rapid si corect rezultatele cercetarilor, mai ales ca fiertul in suc proproiu este specifica grupurilor inchise, ceea ce este contraproductiv in cercetarea stiintifica de azi.
Trebuie spus, ca intr-o vineri, de dinaintea alegerilor de sef de catedra, a venit la mine acasa C.C. sa bem o cafea si sa discutam despre revista Informatica Economica, intrucat trebuia pregatit nuarul 4/2011; dupa ce am baut cafeaua i-am propus lui C.C. sa ghicesc in cafea, pentru ca am si aceasta calitate, printre multe altele bineinteles, defectele stindu-mi-le cu si mai multa precizie; mi-am propus sa ghicesc despre alegeri; am pregatit ceasca si am vazut acolo la Boja doua dumuri paralele, un pod si drumul lui se continua; n-am stiut sa interpretez podul; stiu numai ca fiind de fata C.C. i-am dat telefon lui Catalin si i-am zis ca el va fi seful de catedra; i-am zis si de cele doua drumuri si despre continuarea drumului lui; viata avea sa-mi dea dreptate; podul care incheia unul dintre drumuri era balotajul, care s-a produs. Despre cafea as zice ca i-am zis si lui C.H. daca s-a gandit sa-si aleaga alt sef de actedra, cu foarte mult timp de a avea loc alegerile pentru pozitia de rector, seful sau de catedra fiind ales numai de cateva zile; C.H. s-a mirat si mi-a zis ca problema pusa de mine este si imaginara si falsa din moment ce seful a fost ales doar de cateva zile si a fost acolo un razboi, stricandu-se o prietenie multiseculara; viata a aratat ca am avut dreptate 100%. Si in dimineata alegerilor la rector, mi-a venit ideia sa beau o cafea si sa ma uit in ea. Era acolo un barbat slab, in picioare si un altul mai rotunjor, in genunchi in fata celui slab; am stiut inca din acel moment cine va fi rector. Cand am ajuns in ASE, pe la 12,00 si un pic iesind de la o sustinere de doctorat, i-am adresat candidatului pe care l-am vazut castigator un mesaj care incepea cu Domnule Rector. Cineva din staff mi-a raspuns cu Doamne, ajuta! Realitatea a confirmat zicerile mele. Seara cand s-a anuntat invingatorul, se vedea ca nu gresisem in interpretarea semnelor din ceasca mea, care era dintr-un portelan banal, oarecare, ieftin si casant. Nu citesc in cafea decat cand am chef, cand cred ca am inspiratie. La mine in cafea, pe 16 noiembrie 2014 nu s-au vazut decat fete incruntate, nemultumite, energii care erau in descatusare. Nicio clipa nu s-au vazut firele comunicarii, ceea ce arata ca peste ani, sociologii, nu politicienii vor gasi profunzimea simtamintelor care i-au animat pe romani sa iasa la vot si sa voteze altceva, sa faca o revolutie dupa fix 25 de ani de la 22 decembrie 1989. In sfarsit aceasta tara a avut si ea o revolutie blanda, de borangic, asemeni unei marame tesute cu migala si dragoste multa.

revenire

10.3 Alt stil de lucru

Catalin Boja a venit cu un program foarte concret. Asa cum a fost construit programul se vedea calr ca sunt lucruri care dupa scurgerea timpului vor fi suspuse analizei si se va bifa ca aceasta s-a facut, cealalta nu s-a facut si tot asa. Noi ne ferim sa fim rigurosi de teama de a nu da socoteala. Daca am fi rigurosi si daca am avea si capacitatea de a ne autoanaliza, am fugi de am rupe pamantul de rusine cand am vedea ce ne-am propus sa facem si n-am facut. Asa se explica de ce sedintele de incheiere de mandate la orice nivel, sunt legate de alegerea noului sef. Partea dedicata analizei a ceea ce s-a intamplat pe durata mandatului este eclipsata de dorinta de a se derula procesul de alegeri si de a vedea cine este noul sef. Numai daca iese seful la pensie in timpul anului universitar si coectivul forteaza alegerile, cei care au curajul ii aduc critici severe celui care i-a pastorit, sa zicem, cel putin patru ani. Ca fapt divers, trebuie sa spun ca si sefia de actedra ar trebui sa aiba o reglemetare exact asa cum are si functia de rector, adica seful de actedra sa stea sef maximum doua mandate, adica maximum 8 ani. Mi se pare grotesca chestia din toate legile invatamantului care dau vesnicie sefului de catedra, incat si dupa moarte, strigoi sau mumie, respectivul sa bantuie structura numita catedra, tot in calitate de sef. Eu am fost sef de actedra exact 4 ani si stiu ca aceasta pozitie este mai tare decat pozitia de rector, pentru ca:
- Seful de actedra detine puterea de dictator a statului de functiuni daca vrea
- Seful de actedra domina colectivitatea daca vrea
- Seful de catedra face si desface discipline
- Seful de catedra defineste atmosfera din catedra
- Seful de catedra construieste grupuri de interese proprii
- Seful de catedra isi alege colaboratori sau slugi
- Seful de actedra daca vrea se autointituleaza detinatorul adevarului absolute
- Seful de catedra este singurul care vorbeste si este ascultat cu smerenie
- Seful de catedra da solutiile pe care le doreste, cand doreste si cum doreste
- Seful de actedra are respectul in structurile ierarhice de sus
- Seful de catedra decide cine promoveaza si cand
- Seful de catedra are la picioare tot ceea ce-i doreste inimioara.
Faptul ca nu mi-am dorit nimic din toate acestea a fost verificat prin aceea ca am numarat ultimele zece minute, pana la terminarea mandatului meu. Nu mi-am mai dorit sa continui, desi au fost persoane pentru care aveam un respect cu totul deosebit, care mi-qau cerut imperativ sa solicit un al doilea mandat. Eu am invatat foarte mult de la predecesorii mei, profesorii Ion Gh. Rosca si Ion Smeureanu, pentru ca am avut ce invata deoarece:
- Au participat la crearea Catedrei de Informatica Economica, in calitate de fondatori
- Au vegheat la cresterea catedrei
- Au stimulat venirea in catedra a unor tineri extrem de valorosi
- Au introdus criterii de performanta si au stimulat aplicarea lor
- Au dezvoltat activitati care s-au transformat in traditii etalon
- Au venit cu un suflu nou in ceea ce se numeste dezvoltare in profunzime
- Au construit tot timpul, punand caramida cu caramida la consolidarea edificiului
- Au avut cuvintele la ei pentru a reuni, nu pentru a dispersa
- Au considerat ca ideile bune trebuie preluate
- Au folosit de foarte multe ori, cuvantul NOI si de foarte putine ori cuvantul EU
- Au demostrat prin fapte ca stiu sa fie buni conducatori
- Au dezvoltat laboratoare si au adus echipamente prin proiectele proprii
- Au coagulat un nou concept de a munci in catedra spre folosul studentului
- Au indraznit sa fie altfel decat tot restul sefilor de catedre
- Au avut capacitatea de a merge inainte si de a impinge inainte lucrurile
- Au abandonat mentalitatile invechite legate de relatia sef-subaltern
- Au separat binele de rau si au diminuat efectele raului, indepartandu-l chiar
- Au avut credinta ca munca de calitate va da rezultate de calitate si nu altfel
- Au stat in birouri multe ore si au muncit, au ascultat si au construit cu bratele lor
- Au pus pe primul plan principii solide, de care s-au tinut cu sfintenie
- Au avut puterea de a-si privi in ochi colegii in orice situatie.
Multe dintre acestea am cautat sa le fac si eu. Au fost insa nenumarate dintre acestea pe care nu am fost in stare sa le fac, pentru structural eram altfel, pentru ca in nenumarate din situatii nu am fost in stare sa ma ridic la inaltimea predecesorilor mei. Catalin Boja a venit pe cu totul alt terend in calitate de director de department, pentru ca:
- Legea invatamantului ii definea un alt context
- Structura catedrei era mult modificata de cosecinta a blocarii posturilor prin hotararea lui Boc
- Filosofia lui de viata era cu totul alta decat a celor care veneau din comunism cu un bagaj intesat de reziduuri greu de abandonat, chiar daca eforturile au fost considerabile
- Dinamica restructurarilor a impus o noua atitudine fata de planurile de invatamant, fata de pozitionarea disciplinelor si fata de exigentele cerute de criteriile de promovabilitate
- Acumularile de nemultumiri aveau un nivel suficient de ridicat; chiar eu care nu eram in problema am simtit ca este nedrept sa faci un post de lector pentru un protejat care nu sustinuse doctoratul si sa te vaieti ca nu sunt ore pentru asistenti care deja sustinusera tezele de doctorat; mi s-a parut chiar straniu sa accept ca un sef de colectiv isi uitase o colaboratoare, drept care nu avusese in atentie sa-i faca norma; noul director de department avea ca prima sarcina sa schimbe macazul si sa genereze un nivel de satisfactie care sa fie creator de progres; numai pentru ca asanarea trebuia sa inceapa cu un alt stil de munca.
Consider ca foarte tanarul Catalin Boja, desi numai lector universitar doctor la momentul alegerii, impunea respect prin:
- Prestigiul sau in meserie, fiind iubit si ascultat de studenti
- Articolele si cartile publicate
- Modul in care si-a facut stagiul doctoral si calitatea tezei sustinute
- Modul in care relationa cu colegii de varsta lui
- Operationalitatea aplicatiei implementate la scoala doctorala
- Felul in care se adresa colegilor
- Vorba calda, potrivita, insotita de un zambet discret si incarcat cu intelesuri
- Fermitatea cu care solutiona probleme cu character strict profesional de C++ sau C#
- Orientarea spre lucruri noi, dusa pana la capat ca documentare si experimente practice
- Dorinta de a construi, de a se implica si mai ales de a face lucruri bune
- Capacitatea de a finaliza tot ce incepe
- Lipsa de laudarosenie si incapacitatea de a minti, prin contrast
- Claritatea spuselor sale care au facut legatura directa intre vorbe si fapte
- Prezenta sa acolo unde aceasta era necesara si se facea simtita prin actiuni concrete.
In primul rand era vorba de omul Catalin Boja, tanarul viguros, bine definit, care prin felul in care mergea, prin gesturi si prin tonalitate crea acea armonie care este specifica unui nivel de siguranta inspirata unei colectivitati dormice sa evolueze chiar si in conditii de incertitudine mentinuta sub control. Pe acest Catalin Boja l-au votat colegii sai tineri dar si mult mai putin tineri, pentru ca numarul maturilor este foarte redus, dintr-o eroare de strategie la nivel national, cand in anii 1995-2000 nu s-a dorit intrarea in invatatmnt a tinerilor, bariere fiind salariile care nu depasau valoarea a 5kg de carne mai de calitate, excluzand muschiuletul. Cand am vorbit cu prietenul meu de-o viata Traian Surcel si i-am zis de candidatura lui Catalin Boja, acesta a stat putin pe ganduri, a facut conexiunile necesare si a conchis ca el este o alegere buna, ca va insemna un pas inainte pentru catedra. Sunt sigur ca tot asa gandeau foarte multi dintre cei care asteptau sa inceapa alegerile, mai ales ca cei care nu aveau o opinie formata, faceau evaluari, care sunt valabile pentru toate procesele electorale. Intre unul cunoscut ale carui limite sunt deja stiute si verificate si asteptarile sunt predictibile si altul nou venit, ofera noi sperante, spiritul de aventura al omului, vrand-nevrand, pune stampila pe cel nou, necunoscut. Fiecare din noi gandim ca probabil ceilalti voteaza conservarea trecutului si numai noi vrem altceva, fara sansa de izbanda, dar incercam marea cu degetul. In realitate toti avem aceasta logica si numai astfel se justifica voltul masiv pentru un nou venit, un necunoscut. Si eu dar si umbra mea, ca entitati absolut necunoscute ne-am confruntat in vietile noastre cu doua unanimitati, incat imi era mie dar si umbrei mele in egala masura, rusine de ceea ce se intamplase cu noi doi. Nu explic votul dat lui Boja pe aceasta logica, dar sunt sigur ca momentul votului este definitoriu. In acel moment, pe durata unei zecimi de secunda defileaza tot felul de intamplari, carora nu le-am acordat atentie sub nicio forma, dar care capata dimensiuni apocaliptice si care determina alegerea unuia in defavoarea celuilalt. Nu a fost cazul meu, pentru ca la mine se punea problema de a infrunta pe cel care m-a tras de urechi in 29 octombrie 2011 ora 14 si 37 de minute, cred si 29 de secunde. Eu nu am avut nici capacitatea de a trece cu vederea acel monolog, nici puterea de a ignora efectele imprevizibile care aveau sa se declanseze ca prima infrangere majora a unui personaj care a cunoascut numai victorii. Data la care Catalin Boja a iesit victorios, a insemnat inceputul sfarsitului pentru o cariera care se anuntase candva sa zicem in 1977 de mare succes. Schimbarea de generatii a insemnat un nou stil de munca. Cei trecuti prin comunism, fiind si cazul meu, sunt bantuiti de fantome, de frica si au si o lasitate care se vede de la o posta prin numarul impresionant de daca, prepozitie conditionala inclusa prea frecvent in texte, ca masura de precautie, generatoare de imprecizie, in care se creaza precautii pana la un nivel maxim de nesimtire. Catalin Boja vine cu un nou stil de munca, specific generatiei lui, care s-a format in economia de piata, in care profesorul si studentul au capacitatea de a se privi in ochi pentru a-si spune nu numai acele vorbe conventionale ce decurg din regula conform careia profesorul are intotdeauna dreptate. Fata de generatia mea, dar si fata de generatia care imediat imi urmeaza, el are alte mecanisme de analiza, de fundamentare si de a lua deciziile. El are altfel de instrumente de a urmari modul in care sunt indeplinite sarcinile. Multa lume a crezut ca el isi va rupe gatul chiar de la momentul anuntarii deciziei de a candida. Numai asa se explica reactiile violente ale multora din generatia coapta si cu precadere a celor din generatia mea care aveau puterea de a hotara asupra unor destine, cu metode nu prea ortrodoxe. Un exemplu merita sa fie dat aici. Cand legea nr. 1/2011 spunea ca sa se ajunga la opt doctoranzi pana in 2014, forte obscure au facut sa apara un tabel cu conducatori de doctorat din care erau exclusi cei care aveau mai mult de opt doctoranzi. S-a concluzionat in saloane cu lampioane de plastic fosforescent ca cei care nu erau in tabel au fost maziliti. Drept consecinta, am pierdut trei doctoranzi foarte valorosi care s-au speriat si eu le-am gasit un alt acoperis. Este vorba de tanara S.T., de tinerii C.A. si L.C. Catalin Boja nu ar fi facut un astfel de joc murdar pentru ca educatia lui este cu totul alta si el stie sa infrunte realitatea, oricat de dura ar fi. Stilul sau de munca este direct participativ. Mai concret, Boja merge la intalnirile cu sefii sai directi, noteaza ce trebuie executat si creaza contextul ca tot ce s-a zis sa fie realizat de el dar si de colegii lui. Stilul lui de lucru are o serie de caracteristaci importante, precum:
- Se face inteles prin explicatiile date in ceea ce priveste obiectivul urmarit, resursele disponibile, termenul de finalizare si regulile de comunicare;
- Accepta dialog continuu asupra problemei de rezolvat, cu conditia de a nu i se transfera lui sarcinile prin ricoseu, ci pentru a primi informatii suprimentare;
- Verifica obligatoriu, cu scrupulozitate modul in care colegul a dat solutia si are cuvintele potrivite la el pentru a-si arata multumirea daca ceea ce aprimit coincide cu asteptarile lui, respectiv, pentru a arata ce trebuie corectat, astfel incat, la urmatorul dialog sa nu mai fie nevoie de inca o etapa pentru a finaliza;
- Solicitarea tuturor celor care fac parte din department, astfel incat sa nu fie numai unii foarte incarcati si altii care chibiteaza si-si dau coate ca cei care muncesc uneori gresesc; este acel mod de lucru in care fiecare membru al departamentului are responsabilitati clare, are si beneficii, rezultat a tot ceea ce face el pentru sine dar si pentru maretia departamentului;
- Introducerea de criterii extrem de precise pentru a aprecia contributiile fiecarui membru al departamentului, atat in activitatea proprie de cercetare sau in desfasurarea activitatilor didactice pentru care acestia primesc salarii, dar si pentru ceea ce fac ei pentru department;
- Delicatetea de a nu-si umili colegii, pentru ca Boja nu are in vocabular cuvinte nepotrivite, tonuri ridicate si gesturi ample prin care sa faca pe interlocutor sa regrete ca a deschis vorba in legatura cu un anumit subiect;
- Promtitudinea de a solutiona probleme pentru department dar si pentru colegi, pedaland pe ideia satisfacerii cerintelor la niveluri dintre cele mai ridicate, fara a reaminti celor acre au primit solutii speciale, ca toate se datoresc marinimiei lui, eforturilor lui si mai ales calitatilor lui ancestral-statistic-pozitive.
Nu m-a mirat ca de la preluarea functiei de director al DICE, Catalin Boja a navigat foarte bine, ducand aceasta nava extrem de dificil de condus, acolo unde este ea azi, chiar daca in interior au existat si inca mai exista reminiscente ale unor spirite de gasca, mostenite din vremuri imemoriale, caci raul nu se starpeste nici cu topirea de ghetari asa cum un jaratec palpaind este omorat cu o galeata de apa aruncata in dusmanie. Catalin are multe zile cand vine dimineata la birou si pleaca seara tarziu spre casa. El are usa deschisa pentru toata lumea. Stilul sau de lucru este caracterizat prin rapiditatea cu care solutioneaza. Nu este nevoie sa i se spuna o intreaga poveste. Daca lucrurile ii sunt prezentate nealambicat, cel care vine la el primeste Solutia pe loc. Imi place cum lucreaza cu statul de functiuni. El stie sa tina in mana fraiele, caci statul de functiuni este elemental de forta cu care sunt mentinute in interactiue centripeta tot ce misca in department. Orice mica slabiciune a directorului de department declansaza acele mecanisme usor malefice care se dezlantuie in tendinte centrifuge, ceea ce determina distrugeri ireparabile la nivelul fundamentului unui edificiu pe care Catalin Boja l-a preluat suficient de subrezit. Desi inca sunt zone unde este inca de lucru, dupa trei ani de stat la carma DICE, se vad progresele si se simte ca acolo este o mana sigura, puternica si fara ezitare ale carei degete stiu sa manuiasca si tastatura pentru a scrie aplicatii de succes dar stiu sa corecteze texte si sa puna rezolutii care sa miste lucrurile din department in directia buna. Stilul sau este tot timpul acelasi, nu are fluctuatiile ce caracterizeaza persoanele care se infirbanta foarte usor, este predictibil, ceea ce ii usureaza mult munca, intrucat toti stiu la ce se asteapta daca merg sa solutioneze o problema. El are criterii si nu pareri, el face evaluari, nu face balet, el pune mana si arata cum se face, nu da indicatii pretioase. In toate cazurile, oamenii stiu despre ce este vorba si-si evalueaza sansele cu precizie la micron si fiecare cauta sa evite sa i se spuna ca nu exista solutie. Asa se face ca promovarile s-au facut aproape de la sine. Imi amintesc un personaj de trista amintire de dinainte de 1989 care scotea la concurs 3 pozturi si erau 7 musterii. Niciodata nu i-a chemat sa le spuna care dintre ei sa se inscrie in primul an, care in al doilea an si care sa concureze in al treilea an. Cei 7 magnifici se calareau in concursuri an de an si tot an de an, pentru ca erau foarte buni si comisiile nu se decideau cui sa dea 3 paie la 7 magnicici, nu promova nimeni. Si asa au ramas cei sapte pe pozitii de tot rasul ani in sir. Catalin Boja a explicat care sunt criteriile, a aratat ca exista riscuri ca specialisti din exterior sa ocupe posturile scoase la concurs. In acest fel, colegilor le-au fost scoase la concurs posturi daca si numai daca indeplineau cu prisosinta criteriile, pentru a nu avea surprise neplacute. Au fost si cazuri in care, desi au fost insistente, Catalin Boja a explicat cum stau lucrurile si desi au existat posturi, acestea nu au fost scoase la concurs. Deja exista un sistem de autoapreciere, rezultat al stilului cu care directorul, desi tanar, conduce cu rigurozitate departamentul. Mie imi place stilul lui, bazat pe munca nu pe lingusala, pe adevar nu pe minciuna, pe realizari nu pe visuri, el fiind pregatit sa primeasca mai repede reprosuri decat laude. Am observant ca realizarile sunt ale departamentului, iar neamplinirile si le asuma ca fiind ale lui, caracteristica esentiala a unui manager veritabil, care nici nu a vorbit de vreo grea mostenire, nu a ascuns sub pres erorile daca le-a facut si cu spirit critic orientat spre analiza, daca s-a impiedicat si a cazut, s-a ridicat si a pornit mai departe in forta. Ca un barbat adevarat plecat la lupta cu el insusi, la razboi pentru a recuceri ceea ce s-a pierdut.

revenire

10.4 Rezultate concrete

De cand s-a inscaunat in noiembrie 2011 si de cand Senatul ASE l-a validat pe cel mai tanar sef de department, in persoana lui Catalin Boja, am urmarit ceea ce el a facut, fara a fi o surpriza pentru mine nimic dintre toate cate s-au produs. Spun acestea pentru ca lucrand cu Boja multi ani, stiu cu precizie ca pe tot ce pune mana Catalin, totul devine realitate si oricine ar dori sa faca o analiza oricat de exigent, va sfarsi prin a concluziona ca au in fata un management de top, solutii de top si este greu de a gasi cusururi, oricat de mult s-ar scormoni si in tomberoanele care nu de putine ori zac fie pe holurile ciberneticii, fie sunt duse cu lifutrile in ore nepotrivite, imputind atmosfera mult timp dupa ce au fost luate de gunoieri.
In primul rand, rezultatele concrete se vad prin promovarile care s-au produs. Este adevarat ca nefericitul Boc a blocat posturile, dar inainte de blocare, ritmul promovarilor a fost absolut nesatisfacator si inconsistent, referindu-ma la un post de profesor, la unul de conferentiar si parca la ceva posturi de asistenti. Sunt sigur ca daca s-ar fi procedat altfel, oamenii ar fi foast stimulati si si-ar fi pus ambitia la lucru, implicandu-se mult mai mult in a indeplini criteriile de promovare. Stiu cum in 1970, prietenul meu V.B., ajuns la Universitatea din Timisoara a fost preluat de un mare profesor care scrisese carti de calculatia costurilor si i s-a spus ca daca munceste bine, daca scrie o culegere de probleme devine asistent titular. Daca va continua sa lucreze, se va inscrie la doctorat si se va tine de el si daca va participa la elaborarea unor capitole de curs si va scrie si articole, va deveni lector universitar. Marele profesor i-a zis mai pe romaneste colegului meu ca intreaga sa cariera universitara, sta in propriile-i maini. Mie nu mi-a zis nimeni nimic niciodata si am crescut ca o buruiana pe langa un gard peste care se arunca balegile de ca caii si de la boii care treceau pe drum, atunci cand se curata rigola pentru a lasa apa de ploaie sa se scurga la canal, sa nu inunde strada. Am cautat cand am fost sef de catedra sa nu obstructionez promovarile, sa nu arat ca viata cuiva sta in varful pixului meu. M-am bucurat sa vad ca Boja stie sa deruleze concursurile si a rezolvat bine situatiile care au aparut. Nu am mai vazut ca exista tineri valorosi pentru care nu exista norme, nu s-a mai primit scrisori pe posta electronica din care sa rezulte ca nu sunt ore pentru a face o norma de lector, in conditiile de neocupare de cel putin 30% a posturilor din statul de functiuni. In anul 2012 a promovat pe post de profesor Paul Pocatilu.
In anul 2013 au promovat pe posturi de conferentiari Popa Marius, Razvan Bologa, Ramona Lupu, Catalin Boja si Cristian Toma.
In anul 2014 au promovat pe posturi de conferentiari Dragos Vespan si Felician Alecu.
Configuratia departamentului acum in mai 2015 arata o dinamica si o structura care dau garantia unui viitor consolidat
La o analiza mai atenta, cred ca atunci cand criteriile sunt clare si exista si resurse, a promova devine un act nu de dreptate, ci o activitate normala, cu efecte benefice asupra:
- Procesului didactic, pentru ca una este ca tanarul sa stie ca are un viitor si alta este sa stie ca orice ar face, nu are nicio sansa sa evolueze
- Activitatii publicistice intrucat el isi face un grafic al evolutiei sale profesionale, cariera fiind dependenta de existent de articole in reviste importante dar si de publicarea de carti de specialitate
- Modului in care se implica in desfasurarea de cercetare stiintifica autentica in echipe de aici sau de la alte universitati, tanarul profesor constientizand ca numai avand rezultate recunoscute isi dezvolta oportunitati spre a fi inclus in echipe de autori de articole ISI sau de carti
- Atmosferei de zi cu zi din colectivul unde munceste, pentru ca stie care este locul sau si nu priveste nici cu invidie si nici cu ura spre cel caruia sansa i-a suras sau a fost impins mai mult decat este necesar pentru a face pasul inainte, desi nu are ceva in plus decat cel care il pismuieste.
Asa cum stau lucrurile acum si cum vor sta si in viitor, sunt sigur ca se vor coagula si in continuare grupuri de lucru care sa conduca la elaborarea de articole sau carti valoroase. Privesc inapoi peste ani, cu nostalgie la vremurile cand Valer Rosca, Ion Gh. Rosca, Tinu Apostol si cu mine scriam cu multa daruire la carti de care eu si acum dupa atatea ani ma mandresc si cred ca au fost definitorii pentru cariera mea si pentru a-mi forma un stil de munca neiertator cu mine insumi mai intai.
In al doilea rand, trecerea de la caracterul bianaul la desfasurarea anuala a Conferintei Internationale de Informatica Economica si includerea ei in nivelul ISI. Este o munca foarte dificila, care necesita antrenarea unui numar foarte multi de colegi. Mecanismul este definit. Numai ca pentru a functiona ca uns, trebuie sa existe oamenii care sa se implice. Imi amintesc ca dintr-o regretabila eroare, site-ul conferintei din 2012 a avut niste asperitati subite, care au evidentiat ca trebuie restructurata echipa operativa. Imi aduc aminte de acea scena din capela Sixtina ce includea nudul unui barbat, poza cu care se deschidea oferta conferintei, fiind pus intr-o situatie jenenta fata de o doctoranda de-a mea careia ii reprosam ca nu stie de conferinta si cand am vrut sa-i fac dovada ignorantei am fost pus in situatia de a rosi aiurea-n tramvai. M-am infuriat si am cerut imperativ directorului de department sa scoata acea scena usor nepotrivita pentru o conferinta serioasa cum pretindeam eu ca este IE’2012. Tot ciudata si neprofesionala mi s-a parut inscrierea la conferinta unde trebuiau introduce de doua ori niste caractere indescifrabile, de parca era una din gentile cu cifruri atomice ale lui Putin sau ale lui Obama si trebuia ca un individ de pe strada sa stabileasca a cui este si ce sa faca cu ea. Imi amintesc de cum a aratat CD-ul conferintei IE 2011, cu acea reproducere a picturii de la biblioteca ASE, care din intamplare avea partea de fixare la player exact unde nu trebuie. Imi aduc aminte ca articolele nu aveau pagini, imi aduc aminte de sistemul nefericit si neprofesional in care se facea regasirea articolelor. Doamne, cate imimai aduc eu aminte dintre nasolii. Este o chestiune delicata de a pune sa faca ceva exact persoana care nu se pricepe. Noroc ca oamenii s-au dumirit rapid si s-a trecut la treaba. Noua echipa:
- A schimbat stilul managerial
- A trecut la publicarea volumului din nou
- A gasit sponsorizari
- A ridicat stacheta exigentei la selectia articolelor
- A incercat fara succes sa capaciteze pe colegii de la ASE Chisinau
- A stabilit un calendar riguros
- A scazut din fastul artificial al deschiderii scazand nivelul de reprezentare al oficialitatilor
- A repus pe tapet comunicarile in plen
- A asigurat participarea personalitatilor representative din domeniu
- A adaugat festivitatea de acordare a diplomelor de catre K.. a lui Razvan Bologa
- A asigurat un nivel de transparenta maxim
- A antrenat intreaga generatie de tineri si a asigurat in acest fel succesul total manifestarii
- A scazut nivelul cheltuielilor
- A organizat o deplasare la Cheile Rasnoavei in conditii exceptionale
- A organizat formalitatile pentru obtinerea calitatii de nivel ISI
- A tiparit volumul
- A asigurat designul special al volumului, monografiei si revistei
- A actualizat monografia, incluzand si colectivul de cibernetica economica
- A oferit diploma Grigore Moisil
- A asigurat derularea la cronometru a lucrarilor.
A rezultat ca noua echipa tanara si viguroasa a preluat din mers si a desfasurat toti pasii in asa fel incat manifestarea sa fie un succes adevarat, total si de necontestat. Chiar daca batranii isi suflau in pumni asteptand ezitari, erori, neconcordante, gafe, rateuri, prabusiri, nemultumiri in asa fel incat sa se bucure si sa arate cu degetul, tinerii nu au oferit prilejul si multi au inghitit in sec. Chiar neparticiparea unor persoane la evenimentul organist dupa conferinta la Cheile Rasnoavei arata si micime dar arata ca nici n-au avut puterea sa se recunoasca invinsi desi n-a existat nici razboi si cu atat mai putin un camp de lupta. Sa mentionez ca la Cheile Rasnoavei totul a fost perfect, de la focul de tabara, pana la masa festiva, de la confortul de 4 stele pana la sauna si piscina. Iar peisajul a fost mirific. Si la dus dar si la intors, un bors de peste si o saramura au deschis, respectiv, au inchis apoteotic un eveniment care nu ai cum sa-l uiti vreodata.
Vestea ca volumul cu lucrari al Conferintei Internationale de Informatica Economica editia 2012 este ISI a fost data printr-un e-mail, iar eu banuiesc ca a produs mare bucurie pentru toti cei care stiu sa se bucure sincer pentru ce se intampla in DICE. Despre conferinta de securitate de care se ocupa Toma, Ciurea si Doinea nu voi scrie ca ea nu a fost influentata de niciun facor care sa fi fost legat cu vechea structura managerial a Catedrei de Informatica Economica, in principal datorita caracterului independent si privat al revistei, precum si a fermitatii lui Toma si a felului lui de a fi. In al treilea rand, este vorba de schimbarea raportului de forte intre cei tineri si generatia varstnica. Toata lumea face calcule legate de cei care ies la pensie, mai ales pentru felul de a fi al celor care pleaca. Sa nu uitam ca a fost o profesoara cu un comportament straniu fata de tineri si nu am cum sa trec cu vederea ca a facut sa planga pe multi tineri prin luarile ei de pozitie in locuri si la momente nepotrivite. Sunt oameni care asteapta momentele de gratie pentru ei cand au prilejul sa se afirme. Ei nu au capacitatea de a preveni. Ei lovesc pur si simplu. Daca cineva pune pe masa o teza de doctorat, iar eu o citesc si gasesc anumite lucruri care nu-mi convin, imi notez pe o foaie si o semnez. Apoi fac rost de numarul de telefon al autorului, ii dau telefon acestuia, ii solicit o intrevedere si ii dau pagina semnata de mine cu insemnari, nu observatii, spunandu-i ca el daca vrea tine seama, daca nu, nu, iar eu nu le voi semnala niciodata in public. Daca altii le vor semnala, sa nu uite ca eu i-am zis si el nu a tinut seama. Niciodata nu am sarit ca ars sa dau in tanarul care doreste sa se afirme. Fac corectii inainte de a se produce evenimentul. Doamna de care ziceam, avea obiceiul de-l pandea la cotitura pe autor si-l troznea in moalele capului. Sunt sigur ca iesirea acestei doamne la pensie a urmat unui calcul firesc, nu in ideia de a pleca sa lase un loc liber care sa fie ocupat asa cum se intampla in catedrele unde asistentul asteapta sa moara profesorul pentru a promova, in sfarsit si el. Asa ca toate calculele au dus la scaderea numarului de batrani din DICE si acest lucru se va accentua si in continuare, pana sa zicem 2016. Cu atat mai mult se schimba raportul de forte, tinerii de 40 de ani vor fi dominatorii si de ei vor depinde multe lucruri care vor evolua in foarte bine, caci profesori precum Radu Constantinescu, Marius Popa, Cristian Toma, Paul Pocatilu, Adela Bara, Catalin Boja, Marian Stoica, Marinela Mircea, Adriana Reveiu, Vlad Diaconita, prin inaltul lor profesionalism si prin calitatile lor speciale, vor impinge lucrurile inainte cu mare succes. Si alti pensionari s-au strecurat unul dupa altul fara a isca mari regrete sau cersind ramanerea sa predea in continuare, supunandu-se unor proceduri care din punctual meu de vedere sunt sub demnitatea unuia care a fost cu titlul de profesor universitar, doar pentru a mai lua pe statul de salarii niste banuti si niste tichete de masa inca un an. Stiam ca in alte tari exista un alt mod de a-i trata pe pensionari. Dar faptul ca in varful demnitarilor, pensionarii sunt doar niste asistati social, de parca n-ar fi muncit si n-ar fi contribuit cu nimic la fondul de pensii, spune multe si unde nu este din ce, nici nu ai ce sa ceri. Aici nu este loc sub soare pentru cei care au implinit varsta de 65 de ani. Eu cred ca a ma supune umilintelor este sub demnitatea mea. Asa ca revenind la problema raportului de forte, tinerii de ieri, maturii de azi in deplinatatea fortelor atat numeric dar si calitativ vorbind, au tot ce trebuie pentru a se constitui intr-o generatie complet definita. Ei sunt exact prin simetrie cum erau cei care au terminat facultatea prin 1969 pana prin 1975 cand politicul a intrat cu cizmele pline de noroi in universitati si ramanerea in invatamantul superior era conditionata exclusiv de activitatea politica, nu de medie asa cum a fost pe vremea mea. Tot asa s-a intamplat si cu cei adusi in ivatamant dupa 1995, media de la terminarea studiilor fiind esentiala. Ceva mai tarziu au intervenit si alte criterii, precum recunostinta ca i-a dat cuiva un dumicat la o ambasada, ca a lustruit niste clante un altul sau ca s-a creat o relatie de familie si o odrasla trebuia impinsa de la spate sa faca ceea ce nici in visele cele mai colorate nu a visat. Cu atat mai abitir este faptul ca pe mandatul de director de department a lui Catalin Boja s-a consolidat aspectul calitati, venirea in catedra a tinarului Alin Zamfiroiu marcand clar acest aspect. Eu ii cunosc pe toti si confirm ca au fost facute cele mai bune alegeri.
In al patrulea rand, definirea de mici proiecte si lucrul pe acestea in cadrul unui management progresiv are menirea sa separe lucrurile in a se vedea clar cine munceste si cine numunceste. Mult timp s-a lucrat foarte diferentiat, iar de beneficiile muncii unora s-au bucurat toti. Prin schimbarea laturii manageriale s-a creat premisa serioasa a departajarii oamenilor dupa aportul cu care fiecare vine la dezvoltarea catedrei. Sunt cunoscute realitatile crude ale acordarii gradatiilor de merit. Catalin Boja a preluat criteriile date de conducerea ASE, criterii sanatoase, dar indeplinite numai si numai de anumite persoane care au publicat articole in reviste cu factor de impact, persoane al caror numar este extrem de mic. Au mai fost si alte criterii. Cand ti se ofera grile atat de severe, este clar ca iti ofera pe tava tocmai ceea ce ai nevoie, adica de a exclude din liste exact pe cei care iti sunt neagreati prin atitudine si mai ales prin pozitia nebazata pe realizari concrete. Asa se explica aparitia unei liste cu punctaje care a reusit sa aduca multa durere. Pe mine nu ma mai interesa caci eram deja pensionar sau undeva la cateva luni inainte de pensionare. Stiu numai ca a existat o scrisoare plina de revolta, nejustificata dealtfel, prin care autorul sau deplangea ca a ajuns sa fie scos din acea lista de posibili beneficiari ai gradatiei de merit, desi acesta considera ca este plin de merite. Numai ca acele merite nu-si gaseau locul in grila propusa si votata de senatul ASE. Situatia s-a remediat dar cu durere, jale, plansete, gamete si valuri de indignare. Este trist ca s-a ajuns acolo, insa am aplaudat verticalitatea directorului DICE care a dirijat o partitura in care compozitorul a scris pe marginile unde erau portativele, niste indicatii foarte detaliate, incat nu i-a lasat loc sa-si exprime creativitatea pe scriitura exclusiva a notelor din gama do minor, sa zicem.
In al cincilea rand, problema obtinerii de proiecte bazate pe finantari, altele decat bursele individuale pentru doctorat sau pentru postdoctorat. Au existam multi care au turnat cucuta in urechi unora sau altora ca doctoranzi care erau si preparatori si luau X euro pe luna salariu, lucrau la firme si lua Y euro pe luna si claie peste gramada mai luau si 500euro bursa de la un POSDRU coordonat de profesorul Dumitru Miron, depasind cu mult salariul unui profesor universitar, lucru ce enerva pana peste poate, pe foarte multi profesori si nu numai, care traiau numai din ceea ce primeau de la ASE, adica erau saraci si cinstiti, vorba prezidentului Ion Iliescu, cel cu meandrele concretului. Catalin Boja dar si cei din jurul lui s-au pus pe scris proiecte si pe participat la competitii pentru a obtine finantari. Asa au aparut proiectele DEZIE. In care:
- Au fost angrenati multi dintre profesorii din department
- Au fost achizitionate calculatoare
- Au fost publicate carti
- Au fost oferite diploma de absolvire
- Au fost date premii
- S-a trecut la diversificarea proceselor didactice.
In al saselea rand, a avut loc si schimbarea de generatii in ceea ce priveste iesirea in exterior, prin participarea tinerilor profesori si conferentiari la sustineri de teze de doctorat la Universitatea Babes-Bolyai la Cluj dar si la Universitatea Al. I. Cuza de la Iasi. Au inceput tinerii de la DICE sa participle in comisii pentru ocuparea de posturi didactice de conferentiari si profesori in alte universitati. De asemenea, au fost invitati sa tina ore la mastere de specialitate la alte universitati, ceea ce arata ca lucrurile se misca. Trebuie remarcat faptul ca prin pensionarea profesorilor Gheorghe Sabau, Ioan Odagescu, Fabian Csaba, Ion Ivan si prin decesul profesorului Ion Gh. Rosca s-a subtiat foarte mult lista conducatorilor de doctorat in specializarea Informatica Economica, stiut fiind faptul ca numai profesorul Paul Pocatilu este in finalul procesului de abilitare. Aici trebuie sa se desfasoare un proces cu mult mai accelerat si tinerii sa lase la o parte jena si sa forteze ritmul promovarilor si cel al procesului de elaborare a tezelor de abilitare pentru a recupera ceea ce trebuie recuperat, pentru a nu se trezi ca specializarea informatica economica si asa obtinuta cu mare truda, a disparut ca magarul in ceata, datorita neacordarii corecte a prioritatilor. Personal imi doream in secret sa fiu invitat la sustinerea unui doctorat unde autorul tezei ar fi fost coordonat de un fost doctorand de-al meu, ajuns la randul sau conducator de doctorat. Eu am avut acest privilegiu caci eram conducator de doctorat cand l-am invitat intr-o comisie de sustinere a unei teze pe profesorul Ludovic Tovissi, cel care imi fusese mie conducator. Daca fac acum aclculele, cel pe care l-am coordonat, profesorul Pau Pocatilu, daca incepe in anul 2015 sa coordoneze doctoranzi, in cel mai fericit caz va finalize cu unul dintre cei cu care va colabora in toamna anului 2018, cand eu voi avea 71 de ani, adica si dandu-ma peste cap nu mai am cum sa particip oficial la o sustinere, nefiind membru plin al Academiei Romane, caci numai nemuritorii de acolo au astfel de privilegii sau din stele voi privi zambitor incarcat de regrete, intr-o situatie si mai putin optimista.
Noul department cu noul director au facut si fac lucruri foarte bune care se vad si numai cei rautaciosi arata cu degetul mustrator si stau incruntati. Faptul ca la sfarsitul lunii decembrie al anului 2013 la sala 2013 au venit toti membri departamentului au aratat in acest fel ca ranile s-au inchis. Daca in 2014 in decembrie se va vedea ca nu mai exista nici cicatrice, inseamna ca Boja a facut acea lucrare pe care numai spiritele superioase sunt in stare s-o desavarsasca, intru incantarea viilor cu suflare calda si frumos mirositoare in dorinta de bine.

revenire

10.5 Siguranta ca va fi foarte bine

Asa cum merg lucrurile am certitudinea ca viitorul departamentului va fi luminous, ca si eu si cei din generatiile apropiate generatiei mele ne retragem cu sufletul increzator ca am muncit cu spor, ca si in viitor se va vorbi cu aceiasi mandrie despre Informatica Economica, domeniu extrem de benefic pentru tara noastra si nu numai. Sunt indreptatit sa fiu optimist pentru ca in zona informaticii economice au venit in ultimii ani tineri foarte valorosi, care sunt sperante ce au confirmat prin:
- Sustinerea de teze de doctorat originale
- Realizarea de stagii doctorale in termene strannse fara a face rabat de la calitate
- Afirmarea in plan profesional aratand calitati excelente de dascali
- Derularea unor programe de cercetare cu rezultate speciale
- Participarea la conferinte cu aprecieri avand ecouri puternice
- Publicarea de articole cu citari foarte serioase
- Construirea de familii solide si frumoase
- Lucru sustinut cu studentii in cercuri de cercetare stiintifica
- Elaborare de lucrari de licenta originale si apreciate de cei din productie
- Participare la cursuri de masterat cu prelegeri pe domenii precis delimitate
- Implicarea in desfasurarea de activitati care le asigura vizibilitate maxima
- Impunerea de criterii suplimentare de cresterea a calitatii in tot ceea ce fac
- Depasirea mentorilor lor
- Impunerea unui nivel de exigenta foarte ridicat in raport cu generatia de dinaintea lor
- Nivelul de integrare in circuitele moderne ale cercetarii din UE.
Dar sa incerc sa-i iau rand pe rand, sa arat ca asa stau lucrurile si ca nu m-am hazardat in aprecieri fara argumente, doar ca asa mi s-a mazarit mie. Nu mi s-a nazarit nimic. Realitatea este aici langa noi si se vede cu ochiul liber.