Profesorul Constantin DINESCU

...

Lui i se potriveste cel mai bine zicerea conform careia nu insemni prea mare lucru daca nu ai dusmani. Foarte multi din ASE i-au fost neprieteni si nu am o explicatie rezonabila la aceasta chestiune. Cand l-am vazut prima data pe profesorul C. DINESCU, eram student si participam la cursul de Cercetari Operationale, unde ne invata algoritmul simplex, lucru pe care l-am inteles foarte bine, pentru ca el l-a explicat foarte bine, a venit cu multe exemple pe acre le-a dus pana la capat, fara gresala, lucru mai rar printre matematicieni. Imi placea sa ies la tabla cand venea la seminarii si probabil m-a remarcat pentru acest lucru. dar cred ca elementul cheie a fost atunci cand o colega a facut o mica nazbatie la cursul sau si atunci profesorul a intrebat cine ste secretar ASC pe an, eu fiind proaspatul ales in respectiva functie. M-am ridicat in picioare si fara sa am vreo vina, am preluat tot ce trebuia sa preiau ca sanctiune verbala pentru ceea ce nefericita mea colega facuse. Cred ca i-a parut rau profesorului ca nu eu meritam acel tratament, ca in datile urmatoare am discutat de mai multe ori si incet incet am reusit sa-l cunosc mai bine si sa aflu mai multe. In tinerete participase la procesul de colectivizare. Avusese o viata grea, venind de la tara, dintr-o familie saraca si muncise din greu sa ajunga sus, acolo unde se afla. Nu-i placeau nedreptatile si cand a aflat ca un profesor asociat imi facea niste mizerii tot pentru chestiuni care le facusera altii a gasit ac de cojocul respectivului. Asa ca ne-am intalnit in toamna lui 1972 si impreuna am mers la secretarul de partid al sectorului Nicolae Blcesu, parca. In cabinetul acestuia am fost prezentat, eu un biet asisten universitar de nici doi ani intrat in invatamantul superior, am fost invitat sa iau loc intr-un fotoliu in piele, din care nu ma mai vedeam asa de pufos si confortabil era. Profesorul m-a prezentat ca un copil de muncitor cinstit, asa cum ii placea prim-secretarului sa auda, care este persecutat fara motiv, ceea ce era real, de catre un profesor asociat, care intamplator sau nu, era director la un cntru de calcul din raionul sau. cand a auzit toate acestea, prin-secretarul a pus mana pe telefon, a intrat instantaneu in dialog cu directorul respectiv, l-a mustrat ca nu avea indicatorii de plan indepliniti si l-a chemat urgent sa vina la el. cam intr-o jumatate de ora, directorul a venit, nu a fost poftiti sa ia loc, a fost urecheat zdravan si printre reprosuri, era intrebat ce are cu mine. Si iar era certat si iar era intrebat ce are cu mine. Mi se facuse mila de acel om, care era profesor asociat la colectivul de Informatica Economica din catedra de Cibernetica Economica unde eu lucram. Avea in mana o basca pe care o rotea si o mototolea fara sa gaseasca ce sa-i spuna sefului pe linie de partid, sef in fata caruia toata lumea tremura, caci el avea painea si cutitul in raion. Dupa un timp i-a zis ca nu mai este nevoie de el si sa plece. Nu aveam prea multa minte atunci din moment ce simteam o bucurie nebuna vazandu-l in dificultate pe cel care intr-un anumit moment al vietii mele incercase sa ma striveasca exact pa pe un gandac daunator.
\mai tarziu am colaborat cu profesorul C. DINESCU in diferite probleme, el manifestand mare interes pe probleme de realizare a schemelor logice. Scria o carte si dorea sa puna acolo cativa dintre algoritmi prezentati si sub forma de scheme logice, pentru a-i apropia si mai mult de activitatea de optimizare pe programatorii din Centrele Teritoriale de Calcul.
Peste ani, adica in 2014, in mai aveam sa fiu martorul unei fraude majore, in care se deforma realitatea, conform careia altcineva se zicea ca ar fi adus in ASE programarea matematica, desi C. DINESCU avea carti importante d teoria grafurilor, deja publicate, iar eu aveam de la el nota la programarea matematica in anul al IV-lea de studentie, adica in anul universitar 1968-1969.
Chiar m-a invitat acasa la el, vila sa fiind plasata undeva pe strada doctor Lister, foarte aproape de vila lui Nicolae HERLEA, marele nostru bariton, cel mai bun Figaro pe care l-a avut teatrul liric romanesc vreodata. Acolo am cautat sa-i arat profesorului ce si cum cu schemele logice. Dupa multa munca, el a reusit sa-si faca anexele asa cum si le-a dorit, ca o colectie de scheme logice pentru nenumarati algoritmi. Eu deprinsesem aceste detalii caci prin anul V facusem un mic program care implementa algoritmul simplex pentru cel mult 30 de restrictii toate pe mai mic sau egal, cel mult 40 de variabile si o functie obiectiv pe minim. Eram asa de mandru de program, exact ca un copil care zice ca a facut un om cand de fapt a facut un dreptunghi in loc de corp, un cerc in loc de cap, doua bete mai lungi in loc de picioare si doua bete mai scuret in loc de maini. parul, ochii si nasul sunt si ele tot atat de figurative. Mai tarziu mi-am dat seama ca un porgram care sa faca programare liniara este cu totul altceva si nici acum nu m-as incumeta sa fac un oarece care sa ia in considerare toate cazurile sa faca parametrizari si chiar reoptimizari, dar sa si permita implementarea de modele cu sute de inegalitati si mii de variabile. imi spunea profesorul DINESCU despre Dan BARBELIAN ca asistentul ii cara umbrela si servieta, facand aluzie la tineretul din ziua de azi, adica de acum 40 de ani, care se manifesta destul de liber fata de profesori, pentru ca toti erau tovarasi si in catedra si la sedintele de aprtid, ba mai mult, erau situatii in care un profesor statea in pozitie de drepti in fara asistentului, daca asistentul avea o functie fie in partid, fie in facultate, fie unde toata lumea banuia dar avea teama sa vorbeasca cu voce tare. Atunci, eu care citisem destul de multe despre Ion BARBU, poetul, i-am zis profesorului DINESCU ceva despre normalitatea ca asistentul sa care si umbrela si geanta si galosii profesorului, cand profesorul il ia pe el, pe nevasta lui si pe copilasi la Paris si-i deschide toate usile la Sorbona sa-si faca un doctorat stralucitor. Profesorul DINESCU mi-a zis ca sunt afurisit, ca prea le stiu pe toate si prea am replica la toate. Ne permiteam astfel de abordari, mai ales pentru ac la un moment dat l-am ajutat sa iasa dintr-o incurcatura. Un neprieten al sau strecurase intr-o dare de seama aflata la comitetul de partid, o soparla urata privindu-l pe profesorul DINESCU, in care erau incluse numai neadevaruri. Atunci l-am pus in garda, in cateva ore primul ministru de atunci Ilie VERDET a facut o vizita inopinata in ASE si acel pasaj nefericit a fost exclus din document, toata lumea mirandu-se si de ce si cand si mai ales cum.
daca regret ceva, regret ca l-am suparat pe profesorul Constantin DINESCU intr-o privinta si anume, cu teza mea de doctorat. Eu mi-am dorit:
- sa fie ceva strict la obiect
- la sustinere sa fie numai cateva persoane
- sa irit pe sefiimei dar nu si pe prieteni
- sa arat ca respect pe cei din domeniul cercetat.
In bibliografie am pus numai lucrari de specialitate, fara a pune si titluri care sa bucure pe cei ce citesc teza. De aceea nu am pus in bibliografielucrari care nu au avut legatura stricta cu MODELUL SECTIEI INTREPRINDERII INDUSTRIALE, caci asa era intitulata aceasta. Orofesorul Constantin DINESCU m-a intalnit pe holul ASE-ului si mi-a reprosat ca nu s-a vazut la bibliografie, desi si de la el am invatat ceva acolo, pana am ajuns sa sustin teza. Mi-a parut rau dar nu aveam cum sa repar eroarea, intrucat teza mea plecase deja la minister la comisie.
Cu trecera anilor, ne-am mai intalnit de nenumarate ori. Dupa iesirea sa la pensie, cand eram sef de actedra l-am invitat la mine la birou si l-am prezentat ca pe unul dintre cei mai valorosi profesori ai mei, adevar de necontestat, pentru ca de la profesorul Constantin DINESCU am invatat o chestiune extrem de importanta si anume sa nu vorbesc niciodata despre un lucru pe care nu-l stapanesc foarte bine. cand eram la vreao 17 ani am vazut piesa Barbierul din Sevilla de Beaumarchais sunde este o replica din care rezulta ca o femeie daca vrei s-o faci hoata trebuie numai s-o inchizi in casa. De la acea replica m-am educat sa acord libertate totala si neconditionata sotiei mele. Al doilea adevar a fost cel spus de profesorul DINESCU. Au mai urmat si alte adevaruri, dar nu este locul de a le aminti aici, pentru ca nu se cade.
De cativa ani nu mai stiu nimic despre profesorul Constantin DINESCU, pentru ca la romani, iesirea la pensie e ca o moarte desi la olandezi, am vazut ca pensionarii canta in coruri, merg la cursuri de limbi straine, se plimba. la noi ei sunt o povara si pentru familie si pentru societate, intrucat cei activi nu uita nicio clipa sa arate ca sunt 6 milioane de pensionari dus in carca de 4 milioane de muncitori. Cei activi uita luati de val ca in 5 ani sau in 10 ani sau in 20 de ani si ei vor fi aruncati exact la lada de deseuri, fara niciun regret, exact asa cum fac ei si se vor mira, ciclic ca li se face o mare nedreptate. Asa ca daca societatea ar fi fost mai grijulie, ar fi existat informatie clara despre profesorii pensionari si azi as fi stiut cu exactitate mult mai multe lucruri despre profesorul Constantin DINESCU.
Oricum in mintea mea, profesorul Constantin DINESCU, este un personaj de poveste, un erou, eroul meu secret pana azi, care a pus cateva caramizi la baza educatiei mele ca om si mai ales in zona profesionala, caci nimic nu este mai de pret decat a nu te minti pe tine insuti ca esti ceea ce nu esti, ca ai inteles ceea ce nu ai inteles, ca esti in stare sa faci ceea ce nici in visele cele mai colorate nu esti in stare sa faci. Toate acestea de la el le-am deprins. daca am cont de facebook, am pentru ca n-am vrut niciodata sa vorbesc despre facebook fara sa stiu ce este cu aceasta retea de socializare si acum am peste 1600 de prieteni. Ca sa abordez probleme despre tatuaje, pentru a nu cadea in grsala cand merg la sala de forta, mi-am luat carti si am citi, am sta de vorba cu profesionisti. Inseamna ca nu vorbesc despre ceea ce nus tiu. Dar nici nu accept dialog cu cei care si-ar da cu parerea despre ceea ce eu fac, fara ca ei habar sa nu aiba despre acele lucruri. Asa s-a intamplat cand am abordat cu brutalitate pe un coleg care dorea sa discuatm despre doua carti scise de mine cu Romica ADAM pe structuri de adte, respectivul coleg neavand nimic scris in acel domeniu. Tot asa am respins un dialog cu un tip care dorea sa discute despre site-ul www.degetare.ro fara ca el sa fi avut un site realizat cap-coada si operational facut de el. Nu stiu daca este bine ceea ce am invata de la profesorul Constantin DINESCU, stiu insa ca toate m-au facut sa fiu vertical si de neclintit cu bune si cu rele si pentru mine dar si pentru cei cu care am colaborat. Pentru toate, ii voi multumi toata viata mea lui Constantin DINESCU.

Afisat azi 03 mai 2014
Vitan, Europa
Pentru reproducerea oricarei parti a acestu
material se impune acceptul dat in prealabil de autor.