|
Exista oameni care isi creaza despre ei o impresie aberant de nerealista. Se cred mesiia pe pamant. Se cred iubiti neconditionat. Cred ca numai ei sunt in stare sa solutioneze problemele celor din jur. Nu accepta sa fie contrazisi pentru ca ei cred cu tarie ca detin marile adevaruri. Sunt siguri pe ei si au certitudini pe care un om normal la cap nu le-ar trece in niciun caz in zona sigurantei de zi cu zi. Pornind de la fundamentul fals cerat de ei insisi si uneori intretinut de slugile lor credincioase uita sa mai aiba cat de cat un contact cu lumea reala. Traiesc in lumea lor, adancind prapastia si asa enorma intre ei si ceilalti. Incep in a lua masuri nefiresti, in a crede ca ceea ce fac este culmea perfectiunii. Plutesc intr-o lume a visurilor intretinute de cei din jur care stiu sa exploateze numai in favoarea lor tot ce vor obtine de la un personaj orbit de lumina imprastiata de propria-i aura, indreptandu-se vertiginos spre un taram al nebuniei. El nu va crede niciodata ca este singur. El nu va intelege niciodata ca face grave greseli. El nu va vedea niciodata ca a ramas singur. El nu va admite niciodata ca trebuie sa o ia din loc, sa se indrepte spre sihastrie. Tocmai in acest context nenorocit, orbitul de propria-i persoana se prabuseste in sine si se transforma intr-o umbra profund paranoica, unde nimeni nu mai incape spre a-i zice ceva util in felul lui. Numai asa se explica de ce Hitler a facut marile erori pentru umanitate. Numai asa se explica de ce Nero a dat foc Romei. Numai asa se explica de ce Ceausescu nu a crezut ca muncitorii l-au abandonat in 22 decembrie 1989. Numai asa se explica de ce mai apare cate unul care se crede de neanlocuit pe vecie. Noroc pentru omenire ca exista si aspectul biologic si iesirea in decor este inevitabila fie prin pensionare, fie prin parnaie, fie prin vot, fie prin exitus. Altfel, sa vezi pe vesnicul de neanlocuitul, personaj plimbandu-si starvul de colo-colo crezand ca face bine umanitatii, chiar am crede ca o pedeapsa mai mare nu ar exista pentru unul sau pentru altul. Pentru a fi altfel se impune ca un popor sa aibe cultura decentei. Ori atunci cand insus colectivitatea ii spune unuia: - carmaci - soare - mult iubite - preamarite - marite doamne - sa ne traiesti intru multi ani si multe alte bazaconii, cu siguranta caracterul slab este orbit si traieste clipa, crezand in orice cantec de sirena. Graznic. |