Sustinerea tezei este un moment esential in viata doctorandului si am simtit asta cu o intensitate extraordinara pentru ca:
- aveam o atmosfera un pic ostila creata de mine
- ma asteptam la surprize din partea celor pe care nu i-am invitat
- chiar comisia avea elemente sa introduca concluzii altele decat cele din referate
- sedinta fiind publica si cum aveam destul de multi dusmani, acestia aveau usa deschisa sa dea din ei tot felul de intrebari
- dupa sustinere la restaurant se puteau ivi probleme cu lipsuri sau intarzaieri
- chiar eu de emotie puteam sa o iau pe aratura si intreaga mea prezentare sa fie un fiasco de nota maxima
- sala sa nu aiba lumina electrica sau sa fie zgomote pe holuri daca Aula magna ar fi avut vreo manifestare
- sa nu vina femeia care facea stenograma sau un membru al comisiei
- si cate si mai cate dar de nine, nu.
Pe la ora 16,30 am ajuns la sala, am pregatit retroproiectorul, am potrivit masa, cu flori, cu scaune, cu apa minerala. Pe la 17,00 totul era gata, primisem si pe colegi, pe prieteni si pe invitati si lucrurile aveau sa inceapa.
Presedintele, profesorul Virgil SORA a dat citire ca si acum referatului din care rezulta ca mi-am indeplinit toate saqrcinile din planul individual de pregatire si mi-a dat cuvantul. Am vorbit, am vorbit si dupa vreo 25 de minute am epuizat prezentarea care s-a si inregistrat. Mariana zicea ca am vorbit cam prea tare. Asa o fi fost dar nu mi-am dat seama.
Dupa aceea, presedintele a dat cuvantul conducatorului care si-a citit referatul sobru, fara cimilituri cum se face acum si cum fac eu cand vorbesc despre doctorand, cum am lucrat cu el, cum a fost acesta etc, etc. Dupa ce a incheiat au prezentat referatele in aceeasi nota ceilalti membri ai comisiei. Dupa aceea presedintele a citi lista celor care au trimis referate de sustinere, din care bineanteles lipseau cei pe care ii detestam pentru porcariile facute, in frunte cu seful meu de catedra si seful meu de colectiv, insi despre care aveam o parere execrabila. Erau multi si persoane importante pentru mine dar nu numai.S-au retras in sala alaturata, au semnat procesul verbal si presedintele a venit, a citit procesul verbal, mi-au acordat titlul de doctor si m-au felicitat. Eu am multumit sobru, zic eu acum dupa atatea ani si i-am invitat pe toti participantii sa mergem la Caru cu bere, la subsol unde era o crama sa ciocnim o cupa de sampanie.
In timpul sustinewrii o doamna din ASE a elaborat si stenograma sedintei publice, care era o piesa extrem de importanta a dosarului, de fiecare data ceea ce nu trebuia sa apara in stenograma, se specifica expres de comisie.
Au fost alaturi de mine, acolo la petrecere, conducatorul si doamna Berta, prietenul meu Emil Moscovich, cei de la CIPA Rm. Valcea, colegi din catedra, doctorul Gherghina, bineanteles mariana si nu aveam cum sa lipsesc je.
Sora mea impreuna cu o doamna directoare de la grupul scolar de pe Mosilor unde lucrau m-au ajutat sa fac un menu de top cu tot felul de preparate ieftine dar de calitate si chiar sofisticate. Nu a fost nicio restrictie si sunt mandru de mine ca am avut o seara minunata de care imi adun aminte cu mare placere. Cand am venit acasa mariana mi-a zis:
- Si acum doctor, te mai uiti tu la o biata profesoara de fizica de la o scoala generala...
Am avut reteta magica de a-i arata ca lucrurile nu stau asa, dovada ca din 1978 si pana in ziua de azi lucrurile nu s-au schimbat si au ramas asa cum au fost in 1969 cand ne-am casatorit. Deosebirea singura este ca au trecut niste ani, am incaruntit si fetele noastre arata cu totul alktfel, iar acum suntm si bunici. Un doctor in economie de profesie bunic. Suna chiar foarte bine!