Stagiul doctoral reprezinta pentru unii un interval de asteptare, in care se lauda ca sunt doctoranzi de parca asta ar fi o calitate sau un merit, fara a-si da seama ca doctorandul nu este nici cal nici magar, este ceva nedefinit, neterminat si o mica aiureala, de care nimeni nu trebuie sa fie mandru, dacat daca este folosita la timpul trecut de am fost doctorandul lui... si numai dupa ce a sistinut teza. Altfel e apa de ploaie.
In stagiul meu doctoral am pregatit examenle. Stiuta fiind tensiunea dintre mine si ceilalti sefi si ostilitatea acestora fata de conducatorul meu de doctorat, am urmarit ca:
- examenele si referatele sa fie date la termen, cu numere de inregistrare a cererilor
- realizarea pregatirii examenelor si a referatelor tinand seama de comisii
- discutarea cu membri comisiilor pentru a primi solicitari suplimentare de includere de teme in planul examenului si de bibliografie indicata de acestia, lucru extrem de frecvent
- cautarea de a armoniza elementele extrem de diferite care au aparut
- daca la alte examene auzeam cam cum decurg lucrurile, la examenele mele erau 2 din 3 profesori dinexterior din Politehnica, din Academia Stefan Gheorghiu sau de la Universitate; erau sefi de catedre, autori de carti, personalitati ca nimeni dintre cei care aveau un cuvant sa nu aiba ce spune in legatura cu notele obtinute, care si asa erau si muncite dar si mici fata de nenumaratele note de 10 primite de foarte multi doctoranzi despre care stiam ca nu au dat in branci cu studiul.
Examenele au fost ingrozitoare. se amanau ca nu aveam cum pune de acord pe membri comisiei. Aveau o durata ciudat de mare. Primeam subiectele si eram dus in cabinetul conducatorului, eu cu mine, fara surse de inspiratie, lasat acolo sa scriu, sa nadusesc si dupa aceea vorbeam eu ce vorbeam si veneau intrebarile dintre care multe vizau rezultate ale profesorilor care conduceau si colective de cercetare, ei insisi fiind conducatori de doctorat.
referatele erau dure pentru ca:
- trebuiau sa fie parte din teza
- trebuiau sa includa si ceva original
- reprezentau un dosar ca o lucrare de sine-statatoare
- erau termene de depunere la catedra, de programare in sedinta asemanator cum se face acum cu o teza, numai ca acolo era vorba de un referat
- urma prezentarea si discutiile care durau si durau si erau severe, critice si lumea uita ca esti coleg sau mai rau, daca veneau corifeii informaticii sa te palmuiasca cu chestii ocolita dar care erau fixe la adresa conducatorului pe care-l mitraliau dand in mine cu o pofta nebuna
- se facea un extras de proces verbal ce trebuia semnat de secretarul stiintific si de seful de colectiv din care trebuia sa rezulte ca dupa supunere la vot colectivul de catedra accepta referatul ceea ce mi s-a intamplat in toate cele trei situatii.
Aveam la activ la momentul terminarii stagiului de trei ani referatele si examenele sustinute, fara a se pune problema sustinerii de doua referate intr-o sedinta si de antedatare pentru a nu apare viciu de procedura asa cum s-a intamplat in numeroase cazuri si acum respectivii nu-si mai incap in piele. Aveam la activ si multe comunicari la sesiuni stiintifice cu elemente din teza si aveam si un contract de cercetare de care ma ocupam cu pasiune, sa zic. Chiar am facut un stagiu cu multi studenti de anul al IV-lea de la sectia de cibernetica unde am cules datele pentru a studia procesul, folosind numeroase serii de date si avand toate elementele de a estima durate folosind niste ecuatii pe care le-am construit din acele serii cu luarea in considerare a identificarii filmului unui proces folosind codul de identificare autoclava/sarja.
Lucrurile se derulau firesc si imi propusesem sa inchei dupa 4 ani. Intamplarea a facut ca la finele anului 4 Manea manescu sa aiba o zicere celebra cum ca o teza de doctorat adevarata se sustine dupa un stagiu de 7 ani, iar eu aveam abia 4. Asa ca a trebuit:
- sa mai astept 2 ani
- sa merg cu teza asemeni sfintelor moaste colo-colo sa primesc girul
- sa ma fac acceptat de sefii care n-au uitat nicio clipa ca faceam doctoratul cu o persoana care era pentru ei inamicul numarul 1, fara sa stiu de ce
- sa prezint tot ce am facut la conferinte ca totul sa fie verificat si acceptat in lumea specialistilor.
Chiar BIta vasile, pe cand era director adjunct la ICI mi-a solicitat sa prezint teza la colectivul profesorului CV NEGOITA, lucru pe care l-am si facut. Surpriza a venit de la o copila, proaspat-absolventa de cibernetica, la a carei prezentare ca secretar stiintific am fost si am vazut cam unde era. Dupa ce am delirat eu acolo cu patos si avad slide-uri pentru retroproiector, ea a luat cuvantul si m-a facut praf. Fara argumente. A fost norocul meu. I-a iritat pe toti din laborator dintre care multi erau doctori in stiinte. Au intervenit ei si au urecheat-o zdravan. In final au fost de acord ca teza este buna si pot sa o prezint in sedinta publica. cand sa plec dr. Negoita mi-a zis ceva de felul mai, copile, eu n-am cum sa te blochez, ca ai teza buna. Am inteles ca ordinul de la directorul adjunct era sa primesc o copita dupa ceafa de la intreg laboratorul, ceea ce nu s-a intamplat.
Conducatorul meu lucra cu un mare profesor TEYLLER, matematician care si-a exprimat dorinta sa ma vada si sa-i prezint teza. Am facut-o si marele profesor a avut cuvinte de lauda. Cu teza dar intr-o alta forma care includea si alte chestii obtinute intr-o echipa am participat la Seminarul Ocatav ONICESCU de la DCS si mi s-a cerut sa vin si data urmatoare, ca li s-a parut interesant ce am zis, lucru pe care l-am facut. A fost memorabil faptul ca la ambele seminarii a fost de fata marele ONICESCU si de la el am primit aporecierile, lucru care m-a facut sa ma consider ca sunt un norocos pe lumea asta, cu o nevasta desteapta, cu doi copii reusiti, cu un conducator de doctorat de exceptie si peste toate sa primesc si vorbe frumoase de la cel mai mare probabilist, singurul posesor de iaht pe vremea regelui.
Cand au trecut cei sase ani, am fortat nota crezand ca s-a uitat ziverea MM-ului si am inceput sa fac dosarul de sustinere. Gresala facuta a fosta aceea ca am anuntat cu cateva zile inainte pe dr. Bilciu ca vreau sa fiu pus in discutia catedrei pentru a primi o apreciere sa pot sustine teza. El a discutat si cu altii si concluzia a fost torpilarea mea. La diverse am solicitat acea recomandare. Atunci au luat cuvantul doua cozi de topor, una V Dumitrescu si alta Octavian Paiu care au zis in cor ca nu au citit teza, ca nu se pot pronunta si multe altele asemenea cand ei trebuiau sa dea o recomandare asupra profilului meu moral-politic nu stiintific ca nu aveau ei calitatea s-o faca. Paiu n-a sustinut niciodata un doctorat iar Dumitrescu a plecat in America dupa ce a inceput sa puta chestia cu calculatorul vechi achizitionat cu 200.000USD si cu firma gazduita in cladirea centrului, un fel de capusa, cum sta bine in traditia bastinasilor acestui pamant. Asa ca am fost amanat si am pierdut multe luni, dar a fost o lectie.
Dupa cateva luni, fara sa anunt, i-am luat prin surprindere, am solicitat recomandarea, mi s-a dat si asta a fost! Puteam porni procedura de sustinere. Evrika!
.................