Mărite, iertare zic ţie,

In vremuri de bejenie, cu inchinare si sarutand dreapta cu sceptrul tau sclipitor sub raza soarelui nemuritoriu, zic, marite, ca necazuri se abatura asupra-ti, tocmai acum cand anii nu-ti mai dau vioiciunea trupului ci numai doara a mintii, caci asa este randuiala in semetia noastra a pamantenilor a fire, tineri, apoi barbati si spre incheiere intelepti dar cu zile putinew, cu trup greu si cu pas de plumb. Si marite stapne, imi fie a iertare, caci eu sunt acela care-ti vine spre tine a-ti zice are nredrepte lucruri facut-ai cu mahnire la multi si cu durere spre cei care iubire si supunere jurat-au in fata ta acum patru primaveri, dara spre uitare se duse cu totul.
Acum ca zis-am toate cate se zic in aceasta zi de durere si de dojana spre suflet si spre cuget, lua-mi-voi sertzul in molari si zice-voi acele ce nimenea nu fi-va cu putere a le zicere ca de frica vorbei tale sau de taisul iataganului tau straluce frica ii este ca unde ii sta picioarele ii va sedea si teasta. - Unu, marite, gresala mare fu in ziua in care lua-te-ai dupa acel caruia si mai maritul ii zicea ceva cu rozaliu, dar anii mei pierderea de gandire face sa nu mai am a repeta intreaga sintagma. Dusu-te-ai in lupta nedreapta ca vrut-ai ca la tine in salasuire sa se infrunte sabiile celopr doi din care unul nici a ierta nu stie, nici a uita nu vrere.
- Doi, marite, gresit-ai amarnic atunce cand rostoi-t-ai vorbe de ocara spre cel ce vrajmas nu-ti fusese niciodata si care intru curatenia inimei lui venit-a la maria ta sa primeasca crestineasca binecuvantare spre a face ceea ce lumeste se cuvine, adica, marite sa candideze, intru directoratul celui ce departament vru a-i zice divaniul in januar alui 7519. Dara tu, marite, infrunatu-l-ai si durere adus-ai in tabara lui, care mica nu fuse, dupa cum votul dovedit-a la ceas de alegaciune. De la acea grozavie, cand bratul tau vangiosu nu mai reusi sa tina trupul acela si-l prabusi, s-a naruit si zidirea pe care picioarele tale s-a sprijinit, cazut-a si ea asemeni cetatii tradate taman de credinciosii slujbasi.
- Trei, marite, fost-a spus-a catre cei care prieteni zis-au a-ti fi, de a nu-si face alergare si zicere prin norod a ceea ce ei vrere sa faca vor da caci suparare mare gasitu-le-ar in priviri si otelul din brat razmerita creat-ai spre numele Razvanului intru pedeapsa si indrazneala de a porunca spre a da lor, ei ce viitorul isi zicere a fi de saptamana lui martisor care va fi sa vie dupa vifor si dupa depunere mandat a Bocului.
Marite, acum ca durerea te-a cuprins, ca clanta ca linsa va plange ca mare obisnuiala era sa vina la ea tot felul de feluri spre a o exersa intru sfiiciune si obedienta, fara a displace intru intampinare de la tine slavite. Caci sfatul drept nu primit-ai si nici nu avut-a cine a-l zicere spre gandul si pre imina ta asa ca iata-te singur cu maria ta in iatacul rece si gol al parasirii caci batea-va crivatul prin usa cea deschisa unde pana ieri intrat-au slujbasii cu inchinaciune, vorbe ticluite si miere pe buze si temenele in unduitoare vertebre, spre gelatinare serpuiri. iertare-ti cer marite ca singur ai ramas intru darnicia ta si intru nevrednicia mea, cel care incercat-a zadarnic sa-ti vorbeasca pentru a-ti zicere despre oarece proslavnice zapisuri si multe altele din cate targul le tine in sfarcurile lui dinspre taina spre zbieretul celui care trambita stie a manui ca sunetul sa agiunga acolo unde voia lui vrea. Asa ca iertare, marite, daca vremea a dus drumul tau spre granita dinspre marire spre locuri streine ale obicinuintei, acolo unde se incepere totul de la inceput, cu bune si cu rele caci nimenea nu stie cate are a ducere fiinta intru creatia Domnului pe carca ce si-o crede firava a fi. Iertare iti cer marite caci nevrednicul de mine nu a stiut a-ti zice vorbele care placutu-ti-au a le auzi, na a avut curagiul a face plecaciunele care tie, marite, placutu-ti-au si n-a pregetat in a tacea asa cum zidul tace, cum canele lovit de stapan tace si priveste cernd mila, iertare si credinta aratand. Scriu acestea caci liber ma aflu in gandul si dorinta de a primi acel laudatio pe care domnia ta nu mi l-ai fi dat si care suferinta mi-ar aduce si azi dar si peste veacuri, pentru ca zis-ai despre complotul unui trio do-re-mi si multe alte ziceri pe 31 a lui octoberfest in ceas de amiaza ce zis-ai.
Plecaciune, marite si iertare,
supusul imparatiei tale de pana azi cand pierdut-ai totul, Ion, cel fara de politic nume,
despre a carui credinta nu aveai a te indoi dar facut-ai si asta.

Incheiai si aiasta lucrare intru a-I multumi Stapanului Ceresc, in dziua a 8 a, a lui februaru anul 7520 de la facerea lumii.