Cei din Centrul de calcul
In centrul de calcul au lucrat foarte multi oameni, cercetatori, analisti, programatori, ingineri de sistem, operatori. Cu unii dintre ei am si colaborat, cu altii doar m-am intersectat, avand posibilitatea sa aflu cat mai multe lucruri. In continuare voi creiona impresiile mele despre cei pe care i-am cunoascut si am ce spune in cunostinta de cauza.
| Moisa ALTAR |
Unul dintre prilejurile avute pentru a discuta cu domnul Moisa Altar a fost legat despre tratate. Tocmai aparuse un volum din Tratatul de economis de sub coordonarea lui Ioan Totu si mai erau si alte carti aparute tot asa, avand in fata cuvantul magic tratat. Ne-am mirat de acesta avalansa de tratate, stiind ca in lumea spalata un tratat de ceva apare la 10-20 de ani, iar in librarii daca insisti mult vei gasi cam 2-3 tratate de regula in medicina sau in fizica. In alte domenii daca apar carti au in fata cuvantul fundamente, termen demonetizat demult la noi, asa cum si optimizarea nu mai face doi bani, din moment ce toata lumea a optimizat, maximizand orice sau minimizand, de asemeni, tot orice. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ionel NICULESCU |
Era un barbat de inaltime medie, blond si cu mustata deasupra buzei superioare, cam tot asa cum o avea si tatal meu. Fuma mult si era renumit prin cat de mult muncea. Era prezent in revista, era prezent la conferintele de cibernetica, azi renumerotate, asa cum au facut comunictii cu PRM, pana i-a venit ideea lui Ceausescu de a reface numaratoarea cu congresul al IX-lea. L-am auzit de cateva ori vorbind in seminarii si cum punea problemele, cum lua in considerare complexitatea si dinamica fenomenelor, mi-a creat imaginea unei persoane documentate si aplecate cu perseverenta pe problemele sale de cercetare. cele mai importante persoane din sectorul unde lucra vorbea cu mare respect despre el. La o intalnire in mai 2013 cu domnul profesor Altar, discutia in jurul lui ionel Niculescu s-a purtat in termenii cei mai buni cu putinta, atunci cand cineva din domeniu, vorbeste de altcineva din acelasi domeniu de cercetare, ceea ce rar se intampla. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Rodica BOCONCIOS |
Doamna Boconcios, caci asa ii spuneam, desi Hera Georgia ii zicea simplu, Rodica, era o persoana de o discretie proverbiala. Rar se intampla sa spuna ceva in seminariile stiintifice, dar cand zicea, cuvantul sau avea mare greutate. S-a intamplat, la propunerea sefului meu de colectiv, matematicianul Ioan catona, sa merg la un seminar si sa zic si eu cateva vorbe. Eram undeva la nici 5 luni de la angajare. Am vorbit cu el, i-am aratat ce vreaiu sa zic, am facut si o mica repetitie, Catona fiind un ardelean meticulos, eficient si exigent. Asa ca m-am dus in seminar si am aratat ce gasisem la un program, cum l-am generalizat si ce modificari i-am facut sa creasca viteza de prelucrare. Ziceam eu ca nu bat campii. A luat cuvantul un domn Vincentiu Dumitru, Naster of Science la o universitate din USA si a zis sec: domnule, spui numai prostii. Ce era sa mai zic? Am tacut mut si interzis de ceea ce auzisem. Lumea il stia pe ins ca este excentric dar chestia depasa excentricitatea. Seful meu direct a spus ca nu este asa si a venit cu argumente. Si seful de sector, matematicianul Vasile Ionescu a zis ca este o parte de contract, ca totul este verificat. Au mai vorbit niste tineri dar el le-a tinut piept cu argumente, neconvingatoare si din punctul meu de vedere dar cred ca si din punctele de vedere ale celorlalti. Cand spiritele erau incinse, a vorbit doamna Boconcios, care in cuvinte putine l-a desfiintat pe Vincentiu. S-a pus punct. Dupa aceea a venit la mine si mi-a zis: mergi mai departe, ca e bine ce faci. I-am multumit. M-am documentat mai profund si am vazut ca doamna Boconcios era o personalitate. A fost unul dintre traducatorii cartii Arta programarii de D. E. KNUTH, dupa care ani de zile m-am pregatit, ca mai sus de aceasta carte nu s-a mai ridicat vreodata altceva. Sa traduci in acei ani pentru Editura Tehnica Acea carte, era o initiativa temerara, stiut fiind fa[ptul ca autorul anuntase vreo 7 volume, iar primele 3 aparute erau foarte mari, foarte complexe si includeau elemente ce trebuiau redate fara gresala, mai ales de interpretare. Si acum, dupa atatea ani, cartea tradusa de o echipa din acre a facut parte si doamna Rodica Boconcios, este de exceptionala actualitate. Iar lectia doamnei Boconcios am aplicat-o si eu atunci cand o tanara preparatoare a fost desfiintata pe nedrept intr-un seminar stiintific de o pseudosavanta care nu intelesese nimic, dar dorea sa se afirme cu orice pret, inclusiv cu suferinta, lacrimi si umilire pe nedrept. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Gheorghe ZAHARIA |
Era un excelent matematician, care publica si care avea rezultate deosebite in contractele la care lucra. Erau mai multi frati si doamna profesoara Eugenia Lilea era sora lui. mai avea o sora care a facut un doctorat exceptional pe analiza si proiectare orientata obiect. Toata lumea se mira cum un om la nivelul sau de performanta nu incheie doctoratul. Este la un moment dat si o problema de conducator, daca acesta este prea sacaitor si instabil in raport cu discutiile cu doctorandul. Am vazut conducatori care daca i-as fi avut si eu n-as fi terminat in vecii-vecilor teza mea. Dupa revolutie a plecat din Centrul de Calcul la catedra de matematica si s-a pensionat lector universitar. Sunt sigur ca daca vremurile erau altele, acest om deosebit ar fi avut o cu totul alta traiectorie si acea tristete care o purta vesnic pe chip ar fi disparut. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Stefan CRUCEANU |
matematician de inalta tinuta, Stefan CRUCEANU a evoluta excelent si in Centrul de Calcul dar si la Institutul de matematica unde a plecat ulterior. L-am cunoscut cand eram de garda, caci dupa incidentul cu bombele din sala calculatorului, se facea de permanenta in doua schimburi de la 16, la 22 si de la 22 la 7 dimineata. Intr-o zi am fost de permanenta noaptea. Toata noaptea am discutat, am spus bancuri, ne-am uitat prin raftul cu carti din cabinetul directorului, lucru care chiar directorul ni-l sugerase. A trecut mai usor timpul. Dimineata, schimbul a venit pe la 7 fara 10 si am facut procesul verbal de predare-primire. La 7 cand a aparut directorul nu ne-a gasit acolo, nu a contat ca noi predaseram schimbul si am fost propusi spre a fi sanctionati cu mustrare, lucru care s-a si intamplat. la un moment dat mi s-a relatat cum au decurs lucrurile. Romaneste. Lumea asculat si instinctiv toti ridica mana automat. Desi au voie sa spuna ce gandesc, oamenii nu fac acest lucru, ci asteapta sa faca pe frustratii si cand ajung la conducere, critica in draci si se iau lucrurile de la zero, fara a se asigura continuitate in niciun fel. Asa s-a intamplat si atunci. Toti au ridicat din umeri desi simteau ca chestia este aiurita si abuziva, ca daca se facea o atentionare verbala era suficient. Bineinteles ca nu am uitat acest eveniment si ori de cate ori am aflat lucruri mai suparatoare care erau trecute cu vederea le-am aruncat in obraz acelora care votasera acea sanctiune. In fond, eu eram prea neinsemnat pentru a fi luat in considerare, dar Stefan Cruceanu era cineva. Cred ca lui ii era adresata palma, iar eu eram o victima colaterala, asa cum s-a zis in razboiul din Iraq. oricum, de la acest om special am invatat in acea noapte ca 2+2 fac patru, adica nu trebuie sa existe afirmatie fara demonstratie si totul are acelasi parcurs ca in matematica, fara a interveni elemente arbitrare. Asta am retinut si de fiecare data am aplicat cu sfintenie. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Doina BOLDEANU |
Era o persoana de o discretie fantastica. Apreciam prezentele sale in revista si la conferinte. In rest statea si citea, lucra si iar lucra. Nu am vazut-o iesind in fata ostentativ, ci de fiecare data punand probleme si venind cu argumente solide. Dupa revolutie a trecut la una din catedrele din ASE, desi facuse modelare cibernetica ani in sir si in plus, avea si rezultate concrete. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Constantin HARTU |
El lucra in Centru de Calcul inca de la inceput. Fuma mult. L-am vazut ca este un om special. Lucru dovedit cu ocazia referendumului organizat de Ceausescu cu lupta pentru pace. Cei din ASE de la partid se angajasera sa se duca cu rezultatele la ora 7 dimineata, de aceea toata lumea venise cu noaptea-n cap la vot. Numai ca doua persoane dintre care Hartu era unul dintre cei veniti, dar care nu coborau la vot dand peste cap toate planurile. Am asistat si la o discutie a lui cu colega mea Rodica Mihalca in legatura cu masina lui. Dupa aceea nu am mai stiut nimic. Intr-un tarziu am aflat ca a avut grave probleme de sanatate, care l-au rapus. Mi-a parut rau ca el era un om cu mult curaj, o personalitate bine conturata si cu solide cunostinte in cibernetica economica. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Anca ANDREI |
Cu Anca Andrei am devenit colegi de catedra nu dupa mult timp de la venirea ei in ASE. Stiu ca avea preocupari pe probleme de calcul de necesar si pe probleme de modelare microeconomica. Era foarte des la biblioteca de la etajul 7 si doamna Mihnea avea cuvinte de lauda la adresa ei. A publicat foarte mult si a participat la conferinte. Era buna prietena cu doamna Janette Cucu si de cate ori venea in birou la doamna gaseam multe de discutat pentru ca inainte de 1989 viata era mult mai trepidanta decat azi cand lumea alearga ca mustele fara cap, in toate directiile fara un scop anume. Ea a terminat in prima promotie de cibernetica si s-a remarcat prin solide studii asupra dinamicii economiei, iar in calitatea de conducator de doctorat a reusit sa impuna directii de cercetare interesante, care au trecut cu usurinta prin Consiliul Profesoral al facultatii CSIE, ca titluri de teze de doctorat. Viata ei nu a fost deloc usoara, vremurile aspre fiindu-i daca nu potrivnice, cel putin rautacioase, asa ca pentru a se realiza a facut eforturi serioase, in timp ce altii in alte tari pentru a atinge aceleasi obiective ar fi muncit de zece ori mai putin decat ea. Nici managementul locului ei de munca nu a fost de nota 10 pentru a avea acele conditii care sa scoata in evidenta si mai mult calitatile ei deosebite de cercetator si de dascal. fiind bercenara de-a noastra, am avut ocazia sa ne ajutam si pe alte planuri, decat strict pe ceea ce se petrecea in ASE. Doamne, ce cozonac imbracat in ciocolata a adus acum multi ani de un Craciun Anca! Cat de bun! | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Grigore FOCSENEANU |
Grigore Focsaneanu era numele de care iti amintea intotdeauna domnul Radu Stroe atunci cand trebuia sa afli ceva despre modelarea sectoriala. Eu il vedeam tot timpul grabit in lupta contra cronometru pentru a fi cel mai bun. Cel mai bun in domeniul sau. cel mai bun in activitatea didactica unde era antrenat ca specialist din Centrul de Calcul. Cred ca si asta a contribuit la deplasarea sa spre catedra de Finante si nu spre catedra de Cibernetica, era foarte bun si concurenta care creaza probleme este bine sa fie data laoparte din fasa. Dupa Revolutie, ne intalneam destul de rar, ori la lift, ori pe pasarela care leaga cladirile din Eminescu si Dorobanti. In fuga ne salutam si schimbam cateva cuvinte. Mi-as fi dorit sa-l stiu in Cibernetica. dar sub ochii mei am vazut cum un tip de exceptie a emigrat tot la finante, ma refer la tanarul Constantin Belu, mancat cu fulgi cu tot. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Bella MIHNEA |
Multe lucruri care exista azi i se datoreaza doamnei Mihnea, bibliotecara de la etajul 7 din cladirea Centrului de Calcul. Avea capacitatea de a dezvolta si intretine relatii. imi amintesc ca era o pubplicatie Current papers in computer science, care facea o trecere in revista a tot ceea ce se publicase in lume in domeniul respectiv. Doamna Mihnea trimitea acolo revista in limba engleza Journal of Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research si am vazut ca articole de acolo se regaseau in numerele primite la schimb. Tot datorita activitatii sale, prin 1969 s-a facut o expozitie de carte de calculatoare unde editura Englewood Cliffs, N.J., Prentice-Hall, a adus noutati pe care le-a si donat. Si la Congresul Mondial de Cibernetica din 1975 s-a imbogatit biblioteca de la etajul 7 cu lucrari extrem de valoroase. degeaba se vorbeste ca in comunism nu era literatura. Acolo la etajul 7 erau carti extrem de valoroase si chiar si teze de doctorat frantizesti din toate ciclurile. Ani de zile m-am hranit de acolo cu noutati, pentru ca revista Communications of the ACM era acolo la zi si zona de algoritmi si programe mi-a cerat o deschidere de care ma folosesc si acum. Discutam mult cu doamna Mihnea, mai ales dupa ce impreuna cu un coleg, studenti practicanti de anul cinci la laboratoarele de la etajul trei, am ajutat-o sa mute un dulap cu fise bibliografiec. de la doamna Mihnea am invatat sa fac o fisa bibliografica, sa scriu citeti ca daca nu e citet scrisul apar greseli. De la domnia sa am invatat sa fac notatii clare cu cota cartii si de la ce biblioteca este cartea pentru a nu alerga ca musca fara cap daca am nevoie de ceva anume si stiu numai ceea ce incomplet este scris intr-o fisa sau si mai rau daca nu exista fisa deloc. sam vazut-o odata suparata pe un cercetator obraznic care a tratat-o necuviincios, fara a avea clasa si stofa respectivul. Atunci am vazut arta acestei doamne de a-l face prost in fata pe cineva, folosind cuvinte alese, cu o eleganta speciala. cat timp a fost la etajul al saptelea, am stiut ce si cum sunt cartile, iar Marilena Bonta a invatat meserie de la doamna Mihnea. Imi amintesc ca statea cu casa foarte aproape de ASE, in blocul cu teatrul Nottara. Se zbuciuma ca fiica sa sa devina o balerina mare si lupta din rasputeri sa-i asigure educatia necesara. Pentru acest lucru am admirat-o asa cum am facut si cu doamna profesoara Elena Ciucur care a facut sacrificii enorma ca fiica sa Viorela sa ajunga pe cele mai inalte culmi ale artei. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Marilena BONTA |
A lucrat ani de zile cu doamna Mihnea si a invatat de la aceasta tainele necesare pentru a fi o bibliotecara de succes. A suferit foarte mult din cauza surorii ei plecate legal in Anglia prin casatorie. Comunistii aveau mari reticente legat de ceea ce vine rau din occident, dar toti isi doreau sa ajunga acolo. cat timp a fost Marilena la biblioteca s-a continuat traditia ca acoolo sa fie cartea de informatica de ultima ora. Mai tarziu s-a ajuns la concluzia ca acea biblioteca sa fie cu de toate. Asa ca in loc sa se urce, s-a coborat. Asa s-a procedat mereu, cand perfectionarea insemna regres. dar cand oamenii sunt mediocrii este foarte greu sa li se explice ca solutiile lor sunt proaste. Dupa un timp marilena a venit la secretariatul DCE la etajul 4 si de acolo s-a si pensionat. Am regretat prin plecarea ei persoana care avea acea rigurozitate necesara ca lucrurile sa mearga foarte bine. Era casatorita cu prietenul meu din studentie Tavi Bontas, un om exceptional, programator de elita. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Radu STROE |
Era parte a corpului de elita din sectorul condus de Moisa Altar si avea rezultate speciale. Era foarte activ si ori de cate ori aveam o problema de tinut cursuri de modelare economica avand o tenta mult mai practica, mergeam la domnul Stroe, discutam, el isi arata disponibilitatea si totul mergea struna. Studentii de la postuniversitar il apreciau foarte mult pentru experienta sa, pentru modul de a comunica. L-am vazut in cateva randuri luand pozitie impotriva unor atitudini neprofesionale, chiar daca pozitia lui nu convenea celor care conduceau Centrul de Calcul. Nici el, ca si domnul Altar nu si-a gasit loc in catedra de Cibernetica nou infiintata dar a fost stralucitor la facultatea de Finante, spre nesansa celor care nu l-au iubit. In final ei au pierdut. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Catalin ARSENE |
femeile spuneau de catalin ca este si un barbat frumos si un barbat foarte desytept, calitati greu de gasit la un om in acelasi timp. Era in sectorul domnului Altar si trecea drept matematicianul de mare perspectiva, ale carui rezultate speciale deja marcau o personalitate bine conturata. Il stiam din articolele publicate, din discutiile cu studentii de la postuniversitarul unde eram secretar si acestia veneau sa spuna ca profesorul cutare este foarte bun, ca profesorul cutare ii plictiseste, ca profesorul cutare ii trage de limba referitor la ceilalti profesori etc etc etc. Despre Catalin Arsene toate seriile au vorbit la superlativ. Il prefera profesorul Altar sa mearga la acesti studenti pentru ca era sigur ca totul va decurge bine. Dupa revolutie nici el nu a fost agreat sa vina in nou infiintata catedra de Cibernetica. S-a dus parca la catedra de matematica. Nu stiu de ce, dar de la un timp, catalin Arsene devenea trist si ma trist. La un moment dat nu l-am mai vazut. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Mihai LUTIC |
Era persoana care raspundea de revista si calitatile de manager ale sale au facut ca ani in sir revista sa iasa la un nivel de calitate foarte ridicata si mai ales la timp. Daca acum este ISI, acel trecut pastorit de Lutic a contat destul de mult. Tot timpul l-am vazut alergand, dupa una, dupa alta, pentru ca revista era emblema cu care MM iesa in exterior si orice mica ezitare avea efecte absurde asupra tuturor celor care erau cu muncile de executie si in primul rand asupra sa. Nu a fost cazul pentru ca era un profesionist al cuvantului scris si stia ca riscurile trebuie gestionate nu trebuie ele sa domine pe nimeni. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Zoe TRANDAFIRESCU |
Si doamna lucra la revista. De cate ori mergeam acolo gaseam teancuri de foi si pe doamna citind, facand corectii si iar citind si iar corectand. O respectam pentru puterea de munca si pentru calmul cu care parcurgea materialele trimise de autori, dintre care unele erau foarte dificil de prelucrat. Eu am colaborat bine, pentru ca lucram mult, eu si Emil Moscovich pe materiale, iar cand ajungeam la revista totul era pus la punct in cele mai mici detalii., profesorul TovissiIntr-o zi cand a coborat la noi la etajul 3, din intamplare eram eu cu fetita mea, caci colegele imi zisesera sa o aduc sa o vada. Atunci s-a nimerit sa fie si doamna Trandafirescu. A luat-o pe Anda, a urcat-o pe un birou si a stat minute in sir sa o priveasca. fetita mea era tare nedumerita dar nu avea ce face caci biroul era foarte inalt. I-a potrivit fustita, a rotit-o de cateva ori, a sarutat-o pe frunte si a dat-o jos. Si doamna avea ochii tot albastri. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Crisan ALBU |
Cu Albu Crisan ma cunoasteam foarte bine din studentie. El era ceva mai mic decat mine. Imi aduc aminte ca se rula Coliba UNchiului Tom pe ecran panoramic la patria si l-am rugat sa-mi dea legitimatia lui sa iau si eu doua bilete ca sa merg cu prietena la film. M-a ajutat si bine a facut. De cate ori ne vedeam in camin sau la cantina, mai schimbam o vorba doua. Ne-am reintalnit pe culaorele Centrului de Calcul. Sansa lui extraordinara a fost sa lucreze cu niste specialisti de mare clasa, cu vasta experienta, ma refer la domnii Visan si Bancila, de la care el a invatat enorm, daca eu care nu lucram cu dansii am invatat foarte mult, mai ales in ceea ce priveste managementul datelor. Sa ne imaginam un graf cu 4000 de activitati si uitam de una dintre ele sau nu luam in considerare o piesa sau un muncitor, daca ne referim la reparatiile capitale pentru instalatiile dintr-o rafinarie. Asa ca tot ce am facut eu zona calitatii datelor acolo isi gaseste radacina. la un moment dat Albu Crisan a trecut asistent la catedra si am fost solicitat sa verific ceva de programare facut de el in teza scrisa. daca cineva are curiozitatea si daca mai exista acea teza si va vrea sa o citeasca, va avea surpriza sa vada un programator matur, care m-a impresionat prin cateva chestii puse in secventele scrise. Eu sunt de parerea ca nu trebuie sa stai in strada sa asculti repertoriul lautarilor pentru nunta. Trebuie sa vezi cum pun arcusul pe vioara. Asa si la Crsan. Lucrand in invatamant, el a parcurs toate treptele si iata-l acum, in toamna lui 2013, proaspat pensionar de pe pozitia de full profesor. E neschimbat si de cate ori il vad il intreb daca nevasta lui il conserva in spirt de nu se schimba si el cu trecerea anilor. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ion BANCILA |
L-am vazut numai de cateva ori, nu am stat de vorba cu el. Stiam numai ca toata lumea ii purta un respect special, pentru ceea ce stia, pentru ceea ce facea si mai ales pentru rezultatele sale. O singura data l-am auzit prezentand ceva la un contract. Am ramas cu gura cascat ca era o prezentare exact asa cum mi-am dorit eu sa fie, de parca era facuta special pentru mine. Stia cu tactul sau sa ajunga la inima auditoriului. Doar atat stiu a spune despre acel om cu ochii mari si luminosi, cu parul dat peste cap si care avea o servieta mare de piele tot timpul cu el. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Dumitru VISAN |
A facut parte din tipologia de cercetatori clasici, oameni care treceau totul prin filtrul practicii. Pentru acest lucru l-am respectat pe acest om. Discutam mai acum un an cu un tanar despre idei. El zicea ca vine cu ideea, rolul implementarii fiind al atora, adica a unor tipi carora le-as zice trepadusi. Este adevarat ca daca as fi ceva mai mare decat Leonardo da Vinci mi-as chema niste invatacei, le-as zice ce sa picteze, ei ar muncii si in final, eu as zice daca e bine sau nu. daca as avea si timp as face unele mici imbunatatiri. Dar cu siguranta as semna cu numele de... ace tablou la care n-am lucrat o clipa sau am lucrat numai o clipa, desi tabloul a fost realizat exact in 3 ani ca Mona Lisa. Domnul Visan era un om cu multe idei. Le enunta pentru sine, le dezvolta, le fundamenta, le verifica si apoi le ducea spre practica. Numai daca tot acest drum era de succes, spunea ca a facut si cercetare. Altfel totul e un fel de cooperativa Munca in zadar. Domnul Visan era si un mare filatelist. Daca eram memnru al Uniunii filatelistilor din Ro, acest lucru i-l datorez lui. El a fost acela care mi-a deschis apetitul pentru colitele nedantelate in editie limitata. Daca am colita NADIA, acest lucru domnului Visan i-l datorez. L-am respectat tot timpul pe acest om, pentru ca de la el am invatat cu mult mai multe decat de la multi dintre colegii mei de catedra, despre care n-as putea sa spun ca au vreun hobby anume, sa zic fotbal, muzica, pictura, prostituate, ma rog, acolo un ceva. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Gheorghe CIOBANU |
Era in biroul de la etajul cinci unde pana mai ieri eraq secretariatul catedrei de Cibernetica Economica. In biroul acela erau si Fabian si Hartulari. Ciobanu Gheorghe sau Gigi Ciobanu sau pur si simplu Gigi, cum ii ziceau colegii, se remarcase prin sfrierea unui program de alocare si nivelare de resurse. Produsul realizat de Gigi Ciobanu, asa cum ii spunea doctorul fabian, de domnul Ciobanu, cumm ziceam eu era extrem de util la disciplina Programe aplicative. Se lucra cu cartele perforate. trebuiau date urmatoarele elemente: | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Camelia RATIU |
Cand lucra in Centrul de Calcul stiam despre aceasta doamna ca a avut pe cineva care in somn s-a speriat si s-a aruncat pe o fereatra de apaqrtament, dar noroc ca a cazut pe niste boscheti si aceasta i-a fost salvarea. Stiu mai multe despre doamna Camelia Ratiu ca profesor universitar, ajuns la aceasta treapta dupa ce a fost lector, conferentiar la o catedra din ASE numita candva Catedra de Eficienta Economica a Investitiilor, condusa de Ion Romanu, profesor de mare anvergura, fost director la ICI, institut care ii datoreaza marea cladire de pe bd. Miciurin, el fiind intr-un timp consilier prezidential. Imi aduc aminte ca a avut si functii pilitice, conducand la lucrarea de diploma o tanara care intamplator era fiica secretarei de partid pe ASE, tanara care avea si o descoperire la ceva legat de problema simplex, barfeau niste guri bogate. Stiu numai ca in acea perioada cercetarea stiintifica studenteasca de la facultatea de Cibernetica a atins apogeul, iar la sesiunea nationala de la Iasi a obtinut maximum de premii si mentiuni, profesorul Smeureanu avand toate elementele sa certifice acest lucru. Stoiu ca intotdeauna am salutat-o cu sarutmana doamna profesoara, iar doamna Camelia Ratiu Suciu, imi raspundea cu domnule Ivan, chiar daca regulile jocului in care era antrenata ii impuneau sa zica mult prea frecvent cuvantul tovarase. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ion STANCU |
Era din Pitesti ca si mine si doamna profesoara Eugenia Minasian imi fusese profesoara de matematica. El era un om asezat, tacut care lucra foarte mult. Avea si un doctorat in matematica, fapt care il diferentia de cei din jur. Imi amintesc ca odata cand am fost la Moscova, domnul Stancu se plimba prin oras cu niste busturi ale lui Lenin. Fusese la niste rude care ii facusera aceste busturi cadou. Si eu mi-as fi dorit astfel de cadouri, dar desi ma numesc Ivan, nu aveam rude care sa mile ofere. iar banii care ii aveam prin schimb oficial erau prea putini sa imi permit luxul de a-mi face astfel de cadouri sofisticate. Intr-un timp auzisem ca suparase pe unii doar pentru faptul ca se inscrisese la doua concursuri pentru ocuparea de functii didactice, legea interzicand in mod absurd acest lucru. oamenii rautaciosi l-au catalogat nu mai stiu cum. In final a realizat o cariera didactica, ajungand foarte sus. Stiu numai ca era un om foarte studios, purta o freza cu carare, dar avea cateva fire de par in crestet care nu vroiau sa se aseze cum dorea el, in niciun chip. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Liliana SPIRCU |
Doamna Spircu a fost intotdeauna o prezenta in adevaratul sens al cuvatului. Ori de cate ori mergeam la domnul Altar sa discut despre cursurile de cibernetica de la postuniversitarul Sisteme informatice economice unde eram secretar stiintific, dansul imi indica niste nume, dar de fiecare data incepea cu Liliana Spircu. Mergeam la doamna, discutam despre ce probleme va prezenta si stabileam orarul. Calitatea prelegerilor era foarte inalta, practica doiamnei isi spunea cuvantul, mai ales in zona intelegerii de catre studenti a problemelor incurcate ce le contine cibernetica economica, mai ales pentru cei care veneau din zona putinatatii matematicii, ori cibernetica economica este matematica la greu. Stiam lucrarile doamnei Spircu Liliana publicate in reviste. cand am devenit conducator de doctorat am rugat-o sa ma ajute sa discut cu sotul sau pentru a-l invita la un examen alaturi de profesorul Postelnicu, intrucat aveam o doctoranda ce prezenta utilizari ale statisticii matematice in medicina, teza ei de doctorat fiind pe lucru cu seturi foarte mari de date, seturi ce numai in medicina sunt accesibile. Stiu ca la un moment dat fiica doamnei si fiica mea erau foarte bune prietene, desi viata la plasat la mari distante una de cealalta. Ca full profesor specia, Liliana Spircu s-a pensionat dar este solicitata in continuare sa tina ore in facultatea CSIE, ca recunoastere a performantei si talentului, ambele fiind desavarsite. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Carmen HARTULARI |
Carmen provenea dintr-o familie veche si era absolventa de Computer Science in Politehnica din Bucuresti. Lucra in birou cu Gigi Ciobanu, cum ii spunea ea si cu Csibi, cum ii spunea ea lui Csaba Fabian. Ori de acte ori ma duceam acolo in birou sa stau de vorba ba cu Fabian despre chestii ce ma priveau cu doctoratul (de la el am deprins niste obiceiuri care mi-au fost utile toata viata) ori cu domnul Ciobanu cand lucram la Programe aplicative, pentru ca ma interesau si chestii de programare, nu numai sa privesc aplicatia omului ca simplu utilizator, Carmen ma intreba de copiii mei. Dupa Revolutie a trecut profesor la catedra si si-a purtat o mare nefericire a ei, cu demnitate si cu durere. Ma miram cum multi oameni care stiau despre ce e vorba nu au inteles. Probabil ca rautatea unora si egoismul lor le intuneca mintile si pierd capacitatea de a intelege si mai ales reactioneaza absolut neadecvat. Stiu numai ca ori de cate ori ma intreba despre copiii mei, chiar in ultimii ani inainte de a se pensiona, discutam mult si ea imi vorbea cu mult calm spunandu-mi ca sunt un tata fericit, apoi ca sunt un bunic fericit. Niciodata nu a gresit facand aceste aprecieri. Cand rememorez cum ii straluceau ochii fiicei mele pe scena la primirea esarfei de PhD, nu cred ca exista o bucurie mai mare pentru un parinte. Cand mi-am tinut pentru prima data n brate rand pe rand cate unul dintre cei tre nepoti, am simtit in fiinta mea ceva ce nu se explica in cuvinte. Am inteles-o pe Carmen si am apreciat-o pentru taria si demnitatea ei. respect, Carmen! | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Emil DUMITRESCU |
Si el era tot pitestean de-al meu. Stiam si familia lui unde statea in Pitesti. Lucra in sectorul cu cercetarile operationale si ma impresiona tenacitatea de a aplica tot ce stia teoretic sau de gasea el in activitatea de cercetare. Dupa revolutie a plicat din Centrul de calcul. cand ne vedeam pe la dispecerat sau pe holuri discutam despre ce mai se intampla prin Pitesti. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Mihai PAUN |
Ca si Albu Crisan, ca si Anca Andrei, Mihai era cibernetician pur, adica absolvent al sectiei de Cibernetica Economica din facultatea ce avea in titulatura cuvantul magic de cibernetica. Il apreciam pentru articolele lui si cand ne intalneam la conferinte si simpozioane stiintifice vedeam progresele lui constante si de calitate. El tinea si seminarii la studenti pe chestiuni de cercetari operationale. daca aveam o durere pe temele de care se ocupa el, mergeam si el descalcea totul, pentru ca avea o pregatire foarte solida desi era foarte tanar. Tanar, tanar, dar destept. A trecut si el la catedra si s-a pensionat ca full profesor. daca-l vedeai nu-i dadeai 40 de ani desi el avea cu mult peste. SAsa era felul lui de a fi. A ramas neschimbat ca in primii ani de dupa absolvire. Ceea ce am remarcat la el a fost retinerea de a spune aberatii, retinere pe care multi nu o au si dupa ce le-a iesit pe gura porumbelul se straduie sa arate ca regreta amarnic. dar in zadar. La Mihai, respectul si rigurozitatea fac casa buna si de aceea a fost apreciat ce colegi dar si de studenti. Odata am gasit un material din care lipsea prima pagina. Am inceput sa-l citesc si fara rezerve m-am gandit la niste nume. Am cautat revista si am vazut articolul intreg. Nu gresisem numele lui Mihai Paun pentru ca numai el cantarea cuvintele ca la farmacie. Ii doresc sanatate si tot binele din lume lui Mihai! | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Doru BIGAN |
Doru avea o voce superba si canta minunat. Numai ca i-a placut informatica si a facut informatica. A terminat facultatea si a aratat ututror ca stie sa faca saltul de la tehnicianul asezat, la economistul pe picioarele lui. Daca ar fi sa-i dau o nota de la 1 la 100, lui Doru Bigan i-as da nota 100 pentru multe lucruri, dar o contributie la aceasta nota o are caracterul lui special. El lucra la sistemul cu admiterea in care erau implicati niste tipi cu gura bogata, care ar fi facut din tanytar, armasar. Era o situatie in care mai multi am vazut o gresala, Doru ne-a ajutat s-o corectam si viata a reintrat in normal. Numai ca pentru a face cotrectia aceea, Doru trebuia sa vina de acasa, sa stea cateva ore si sa reia un proces de la cap la coada. Sambata fiind, numai un om cu caracter remarcabil vine sa te ajute sa iesi din impas, ca lucrurile sa reintre in normal fara sincope. El era un tip inalt si slabut, delicat cu degete la maini ca de pianist. In acea zi am vazut ca era un vituoz al tastaturii calculatorului. Mi-ar face placere sa-l reantalnesc pe Doru si sa ne aducem aminte de excursiile superbe facute impreuna la varful Omu dar si la Budapesta. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Richard MULLER |
Era un absolvent de mare valoare alk sectiei de informatica din ASE si lucra in sectorul unde se afla Iulian Satran, specialis t de mare valoare, ce avea cuvinte de lauda fata de Muller. Eu stateam adesea de vorba cu el pentru ca statea undeva prin Berceni si aveam o bucata de drum in comun. Era un tip extrem de inteligent si profund. Accesul la literatura straina il facea sa fie cu mai multe capete peste cei din generatia sa si nu numai. Mie imi placea sa merg pe bicicleta si aveam o semicrusiere Sputnic. Mergand odata spre comuna Berceni si ajungand pe la niste canale de irigatii, l-am intalnit pr Rici, caci asa i se zicea si ne-am oprit amandoi, am discutat un pic. El s-a intors si am continuat sa mergem. De atunci am mers de mai multe ori cu bicicletele prin afara orasului. La un moment dat am aflat ca Muller a fost mazilit din biroul sau de la etajul unu si trimis undeva aiurea prin ASE. Isi depusese actele de a pleca in Germania si asa se intampla cu tori care asteptau solutia. cand dupa o asteptare ceva mai lunga i s-a aprobat, l-am reintalnit, am discutat si m-am bucurat pentru el. Era ca meseria unul foarte temeinic si sunt sigur ca acolo unde a ajuns, a facut treaba buna. Vorba lui calda, cuvintele clare si mai ales faptul ca vorbea o limba romana impecabila, dovedea de la o posta ca in fata ta este un barbat special. Nu stiu de ce, dar am avut impresia ca Rici a inceput facultatea ceva mai tarziu. Cu siguranta ca si el avea o poveste a lui, una deloc vesela, care i-a marcat viata, asa cum s-a intamplat cu Herta Müller, cea care a luat premiul Nobel pentru literatura, stabilita in Germania si ea, plecata fiind dintr-un Banat care n-a iubit-o prea mult.Nimeni nu-s paraseste tara in care s-a nascut din fericire, de bine si pentru ca s-a implinit ca om. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ion DOBRE |
Doamna Florea, secretara catedrei de Cibernetica Economica, ii spunea simplu: Dobrisor. Eu ii spun tot simplu: nene. L-am cunoscut de pe vremea cand era student, dar nu orice fel de student, ci student eminent. In Centrul de Calcul s-a impus repede caci nivelul sau de inteligenta i-a permis sa iasa in fata prin munca lui, prin ceea ce se vedea concret ca rezultat al muncii lui. Dobre nu a zis niciodatra nu oricui i-ar fi cerut ceva. El a trecut la catedra si a stat asistent universitar ca si mine 1000 de ani, desi multi deveneau lectori peste noapte. Numai ca adevarul iese ca untdelemnul la suprafata si s-a dovedit ca el are toate conditiile sa fie profesor si a fost si este si azi profesor. Multi ani a fost prodecan. Stiu insa ca tot poporul astepta admiterea caci atunci Dobrisor organiza o masa cu slana, palinca si ceapa. Asa era felul lui. Imi amintesc ca era o zi speciala pentru mine si numai Dobre m-a salvat, mergand sa iau o sticla de tariie de acasa sa ajung cu ea in Moxa la cantina. Numai ca dobre avea carnety de cateva zile si eu il fortam sa faca niste ghidusii specifice unuia cu oarece experienta. Cred ca a nadusit din greu, dar m-a rezolvat ca un maestru ce era. A trecut acea proba. Ori de cate ori am un impas cu articole, salvarea vine de la profesorul Ion Dobre care are o echipa cu care imi vine in ajutor la orice ora din zi sau din noapte, lucru pentru care ii multumesc. dar nu ma mira, ca Dobre, profesorul Ion Dobre, a ramas acelasi pe care il stiam in Centrul de Calcul, adica un adevarat cercetator si acum este pe langa acesta calitate si un adevarat dascal. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Vasile IONESCU |
Cand am ajuns impotriva vointei mele sa lucrez analist in Centrul de Calcul, directorul de atunci Valeriu Pescaru, mi-a explicat ca asa o hotarat Manea Manescu. Eram in biroul sau cand l-a chemat pe un domn, cu care mi-a facut cunostinta si mi-a spus ca voi lucra in sectorul sau. Acest domn era Vasile Ionescu, sef de sector, la etajul trei. Lucra in biroul in care acum este sediul sefului de catedra la Informatica economica, sala 2313. M-a luat cu el la birou si mi-a zis ca nu e in regula ceea ce mi s-a intamplat, ca o sa se rezolve cumva, dar ca trebuie sa fac ceea ce mi s-a zis, ca timpul lucreaza pentru mine. Vasile Ionescu imi fusese profesor si pe la cercetari operationale si pe la programare. Il apreciam mult pentru faptul ca vorbea putin, ca nu batea campii cum faceau foarte multi ce doreau sa-si dea importanta. Venea mereu la seminariile noastre cu lectia bine invatata si avea toate explicatiile necesare. Cand incercau unii dintre colegi sa-l sacaie cu banalitati si sa-l enerveze, el ramanea calm si raspundea riguros, ei lasandu-se de cele mai multe ori pagubasi. Ca sef de sector, l-am perceput ca pe un om care stia sa coaguleze colective. Daca cineva avea o problema, el cauta sa o rezolve cu eleganta si cu mult tact. Cand un coleg din sector s-a casatorit si cam intarzaia si venea si usor adormit ca tanar insuratel, m-a chemat pe mine care eram prieten cu respectivul si mi-a zis: tovule, vorbeste dumneata cu el, ca intarzaie cam mult si luna de miere s-a incheiat de aproape o jumatate de an. ce sa-i spun prietenului meu in afara de faptul ca daca mai intarzaie o sa piarda prima. Am lucrat in sectorul sau la mai multe contracte si am vazut cum mergea la beneficiar, cum discuta, cum incerca sa inteleaga ce probleme trebuie rezolvate. El semna ca sef de sector documentatiile dar aparea acolo pe prima pagina a acesteia intreg colectivul si toata lumea semna. Erau sectoare unde unii elaborau materiale si numai seful le semna, ceea ce era o mare magarie din partea acelui sef. In sectorul sau era grosul programatorilor din Centrul de Calcul si stia sa mentina acel echilibru necesar, prin faptul ca programatorii erau cu orgoliile lor. Nu-i convenea cand un programator foarte bun pleca in alt loc de munca. Imi aduc aminte cand un grup masiv s-a desprins si a plecat la Centrul de Calcul al CSP atunci cand valeriu Pescaru a plecat din postul de director al centrului de Calcul al ASE in pozitia de director de Centru de calcul la CSP, unde Manea Manescu a stat presedinte un timp foarte scurt. Plecau niste oameni cu totul speciali, Ioan Catona, Cristian Popescu si Vasile Mirea, cel cu ordonantarea productiei. V. Ionescu a facut si un doctorat in economie, matematician fiind, pentru a da greutate pozitiei sale in citadela economistilor. Il respectam foarte mult pentru tot ce facea. Era un tip corect si evalua bine oamenii, nefiind conflictual stia tot timpul sa aplaneze discutii ceva mai dure. Pe durata mandatului de director al sefului meu de catedra, cel obsedat de sexualitatea celor din centru, V. Ionescu a stiut sa duca astfel corabia incat, respectivul nu a faccut altceva decat sa devina ridicol. Acolo erau oameni seriosi si numai in mitea lui aiurita tinerii de pe la etajul trei faceau socaneli, asa cum zicea el prin sedintele de catedra. Chiar ramanea peste program si intra neopinat, fara a bate la usa prin birouri. Eu avand biroul la etajul trei la actuala sala 2320 si cand ramaneam cu Emil Moscovich sa lucram la contracte si la articole, intra val-vartej, apoi se scuza ca a vrut sa incerce usa sa vada daca nu e incuiata, ca se obisnuia din neglijenta unii cercetatori sa plece si sa-si lase birourile deschise... | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Gheorghe WEISS |
Mi-a fost profesor in ultimii ani de studentie cand se invata limbajul COBOL. Se vedea ca facea programare, ca citise si avea experienta. Vorbea calm si cu multe detalii legate de rigiditatea limbajului, acea rigiditate care ii disciplina pe programatorii ce trebuiau sa lucreze cu fisiere de mari dimensiuni. Cand am terminat facultatea, am avut sansa sa port o serie de discutii cu domnul Weis la el in birou, la etajul 3, actuala sala 2315. Era inconjurat de carti de tone de imprimanta si tot timpul alerga cu cartelele perforate, fiind presat de contracte. De la el am aflat povestea cu un programator carelucra pe CIFA 101 Economist, avea un program de rezolvat sisteme liniare de ecuatii. El a cerut o luna, o camera, gratar. Sfaraiau fripturile de-i inebuneau pe toti ceilalti din intreprindere. El muncea in felul lui. La soroc, a venit cu sistemul rezolvat. Morala: important e rezultatul, nu cum se obtine. Prin 1970 si ceva doimnul Weiss a plecat in Izrael. N-am mai stiut nimic, pana cand prietenul meu Emil Moscovich mi-a aratat un ziar din care rezulta ca domnul si doamna Weiss fusesera ucuisi in casa lor de catre niste jefuitori si criminali. Mi-a parut rau, pentru ca de la acest om am invatat foarte multe. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Doru Lucian DUTA |
Nu am avut ocazia sa lucrez direct cu domnul Duta, insa o intamplare nefericita a facut sa-mi schimb parerea despre el. Intr-o zi, fara sa fiu subalternul sau, fara sa lucrez la un contract cu el, fiind pe hol, fara un te rog, asa direct, ca unei slugi, mi-a cerut sa-i duc la dispecerat o cutie cu cartele perforate. probabil era ocupat, probabil a vrut sa ma incerce, nu stiu, dar moda;litatea de abordare m-a facut sa-l refuz. De atunci, la inceput a avu reactii dure, manifestandu-si indignarea ca un absolvent abia venit in centru se poarta asa cu el. Chiar a facut unele aprecieri, cum ca daca eu intru la un seminar unde el tine cursul, refuza sa mai tina acel curs. Si multe altele. Cu timpul s-a mai calmat dar eu nu uit si nu iert. Ori de cate ori am avut ocazia m-am purtat foarte rezervat. Uneori mi-a zis ca tot nu uit treaba cu cutia de cartele. I-am raspuns ca nu. In rest, domnul Duta a elaborat impreuna cu domnul fabian un produs software foarte apreciat, numit VERONICA pentru prognoze, cu care am lucrat la seminariile de proigrame aplicative. Sunt o pewrsoana obiectiva care recunoaste meritele si Doru Lucian Duta a avut merite deosebite atat in ASE, pregatind numeroase generatii de programatori. Dupa ce a plecat la centrul de calcul al CC al PCR, am auzit numai lucruri frumoase despre el. Si-a facut si un doctorat, cu aprecieri spectaculoase intrucat referatele sustinute in catedra au fost primite foarte bine de catre colegii programatori la baza.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ioana SOARE |
Era colega mea de birou la actuala sala 2314 si Ioana numindu-se, de fiecare data de Sf. Ion serbam impreuna ziua onomastica, uneori foarte original. In ianuarie 1971 ne-a venit ideea sa ne ospatam cu ciorba de fasole, sa avem zeama de varza, mamaliga rece, ceapa sparta cu pumnul, toate fiind puse pe un ziar, asa ca la muncitorii cu ziua la sapa in camp. Asa s-a si intamplat. La inceput, lumea a fost nedumerita. cand a aparut directorul Centrului, progfesorul Valeriu Pescaru, s-a asezat si el la masa, a mancat cu noi din acelasi blid. Ne-a zis o povestioara cu un cioban care avea doisprezece copii, o singura lingura si toti copiii lui erau cu gurile pline. Sa ne imaginam viteza cu care circula lingura de la unul la celalalt. La noi nu era cazul ca aduseseram de acasa multe tacamuri. Sotul Ioanei Soare, cand a plecat la Olimpiada din Munchen din 1972, nu s-a mai intors si a urmat pentru biata femeie ani de calvar. Intr-un tarziu i s-a dat aprobare sa plece. In preziua plecarii m-a chemat la ea acasa, undeva pe langa Circul de stat sa-mi ofere cate ceva. Era si un clasor cu toimbre. I-am spus ca stiu despre ce este vorba, ca acolo sunt timbre foarte valoroase, iar eu nu am cum sa le primesc. Sa gaseasca pe cineva care sa le cumpere. A fost tare descumpanita si prin cineva mi-a transmis ca nu si-a inchipuit ca se va intampla asa ceva, caci ea mai invitase niste colegi, care s-au napustit asupra lucrurilor ei din casa, spunandu-i ca oricum peaca si nu le ia cu ea. Dar ei nici nu vroiau sa cumpere, ci sa li se dea degeaba. De la fina ei am mai aflat cate una, cate alta despre acesta doamna, Ioana Soare, care a fost si campioana nationala de tir. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Gabriel DIACONESCU |
Lucra in biroul de la numarul 2318 si se ocupa de o aplicatie foarte complexa ce se referea la baza de date a cadrelor didactice din tot invatamantul romanesc, adica undeva la aproape 450.000 de articole, ceea ce la vremea respectiva insemna foarte mult, adica multe cutii cu cartele perforate. Trebuiau stocate date de identificare a cadrului didactic dar si date privind calificarea, experienta, disciplinele la care lucreaza si multe, multe altele. Gabriel Diaconescu isi facuse un colectiv cu care lucra si multi dintre ei erau programatori foarte buni. Dezvoltase o intreaga teorie de stocare si regasire a informatiilor. Detalii foarte clare nu am dar stiu ca aplicatia s-a pornit si cativa ani s-a lucrat cu ea. Numai ca la noi nicio minune nu tine mai mult de trei zile. Este important sa se faca ceva dar si sa se continue. Ori era destul de greu sa manipulezi atatea cartele perforate. In plus, culegerea se baza pe un formular cu mult mai complicat decat la recensamant. Daca acum exista liste si selectia de variante, atunci codificarea se facea manual. Dar ceea ce era si mai dificil se gasea la utilitatea acestei baze de date. Din cate imi amintesc, in echipa nu erau decat gabriel Diaconescu - matematician si foarte multi tineri programatori. Din punctul meu de vedere trebuiau sa faca parte oameni din managementul educational. Tocmai aceasta absenta a facut ca aplicatia sa nu mai fie operationala. daca se obtin date la nivel macro exacte, conceptul de exaqct este foarte relativ. Asa ca o eroare de 5% sau chiar 10% nu mai conteaza. ori a face prea mult efort pentru rezultate aproximative, este egal cu a nu face prelucrare pe calculator. Gabriel Diaconescu avea o parere foarte buna despre el. Unele dintre pozitiile lui mi s-au parut exagerate si de aceea eu am fost foarte rezervat in legatura cu talentele sale. Ceea ce stiu e ca avea o fiica absolventa de liceu si cu un tata ca el, a stabilit performanta de a se prezenta la o proba de examen de admitere, caci la a doua taticul ei cel zmeu, a gresit ora si sala si biata copila a pierdut acea proba. Obtinand nota 10 la singura proba sustinuta, cu media 5 a intrat si ea undeva, acolo. Cred ca raul facut de el in timp unor colegi s-a pravalit asupra fetitei lui, caci se zice ca nici la 99 de neamuri nu se termina blestemele. Si cand spun aceste lucruri, stiu cu exactitate ce spun. Cu mine s-a purtat bine, am colaborat la ASSEMBLER in anul universitar 1971-1972, unde eu aveam seminarii la anul 5 si G. Diaconescu avea cursul. Am discutat, m-am sfatuit, in asa fel incat sa nu ies din cerintele profesorului de la curs. El a facut si un stagiu in USA impreuna cu Radu Homescu, iar dupa Revolutie a emigrat in USA. A sustinut o teza de doctorat apreciata de specialisti pe probleme de stocare si regasire de informatii, validata prin baza aceea de date de la educatie, pentru care au fost obtinute si brevete, cred printre putinele la vremea aceea in informatica. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Georgia HERA |
Doamna Georgia Hera era matematician si sotia unui reputat donm inginer horticol, care a ajuns directorul Institutului de la Fundulea, institut cu care se mandrea Romania pentru tipurile de cereale care se nasteau acolo. Acum ce o mai fi din acel institut? Goergia, cum ii placea sa i se zica, venea uneori cu un Mercedes imens la serviciu, care Mercedes avea culoare cafenie si care o data a fost implicat intr-o coliziune , ramanand viu si nevatamat, cum se zice, iar stalpul cu pricina, prabusindu-se victorios. Daca am sa-i multumesc lui Georgia, o fac pentru ca ea mi-a deschis ochii sa fac ceea ce toata lumea facea, adica sa muncesc in plus pentru a castiga acei bani necesari sa-mi platesc ratele, multele mele rate. Si chiar am facut acesta munca cu succes, rezultatele fiind vizibile la termenele scadente. Toata lumea facea ceea ce am inceput si eu sa fac, numai ca totul era fara prea mult zgomot. Fusese asistenta lui Grigore Moisil dar dupa plecarea sotului in America vreo cativa ani la specializare, ea trebuind sa-l urmeze, lucrurile se schimbasera si la Universitate. Asa ca a venit sa lucreze in Centrul de Calcul. Era o excelenta programatoare si lumea o respecta. Desi pozitia sotului ei ar fi creat pentru alte doamne o alta atitudine, Georgia a fost si a ramas aceeasi doamna, modesta, la locul ei, cu o vorba buna si gata sa sara in ajutor oricui ii cerea sprijinul. Am vazut-o cat a suferit pentru accidentul cu fiul ei, am vazut-o cum s-a implicat in a asimila in familie un batranel mostenit o data cu casa pe care o cumparase in Balta Alba. Preocuparea ei pentru meserie, pentru copii si pentru educatia lor a fost un exemplu de cum trebuie sa fie o adevarata mama. Mi-a aratat o carte de Grigore Moisil, data ei cu autograf, ceea ce m-a impresionat nemaipomenit. Era idolul meu academicianul Grigore Moisil. Chestia cudaca aveti nevoie de capul meu, vin cand vreau si plec cand vreau, daca aveti nevoie de fundul meu stau opt ore era proverbiala, fiind zisa cand un birocrat stupid i-a impus academicianului sa vina la munca la Institutul de matematica si sa stea la program cu semnarea condicii la venire si la plecare. cand am primit si eu o carte cu autograf de la academicianul Octav Onicescu prin 1976 am zis ca l-am prins pe Dumnezeu de picior. Atunci existau adevarate modela, adevarate personalitati stiintifice, nu ca acum, insi de mucava. Lucra pentru contractul de la galati si erau vase de mare tonaj produse acolo care contineau si ceva din ceea ce Georgia obtinuse prin programele cu mii de linii sursa scrise, perforate pe cartele si carate catre dispecerat pentru a fi rulate acele programe. Am vazut emotia cu care astepta imprimantele si bucuria victoriei atunci cand totul era OK cum se zice azi si beneficiarul eu era multumit. Cand venea echipa de la galati, totul era pregatit si Georgia rasufla usurata ca se incheiase o etapa. dar repede-repede incepea o alta cu toate aceleasi framantari, eforturi si mai ales emotii. Dupa Revolutie nu stiu de a mai facut Georgia. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Margareta PENCEA |
In centrul de calcul erau putini de talia lui Margot, caci asa ii ziceam lui Margareta Pencea, care sa lucreze la cele mai mici detalii cu sisteme de gestiune a bazelor de date. Facuse o serie de specializari si lucra curent la contracte, dar se prezenta si in fata studentilor din anii mari cu probleme extrem de interesante, care presupuneau solutii ce includeau utilizarea de SGBD-uri. Ea era maestra in sistemul SOCRATE implementat de francezi pe calculatoarele ce se fabricau la noi. Imi amintesc ca atunci cand s-au facut dotari la sistemul dnational de securitate si s-a tinut in Centrul de Calcul un curs cu cei de acolo, Margo a avut un modul foarte interesant si foarte bine primit de cei de acolo si nu am cum sa spun ca acolo nu erau cei mai buni absolventi pentru ca salariile si celelalte lucruri oferite, faceau posturile di n securitate extrem de atractive. Viata a fost putin ingaduitoare cu Margot, fiind obligata sa se pensioneze cu mult inainte de vreme, ceea ce a insemnat o mare pierdere pentru toata lumea. Cat timp am fost secretar stiintific al cursului postuniversitar de Sisteme informatice economice, am solicitat-o pe Margot sa vina sa tina prelegeri, a facut-o si inca foarte bine, studentii fiind extrem de incantati. Dupa revolutie m-am autoinvitat la nunta fiului ei, micul LEO, unde am dansat de la 8 seara pana la 6 dimineata fara pauza, muzicantii, niste ardeleni adevarati nu s-au oprit nici sa respire. Atunci, ma opream eu? In niciun caz. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Dan SOMNEA |
Cu Dan am stat in birou mult timp. El avea biroul la 2314 chiar langa tabla unde sunt acum frigiderele. Lucra acolo tacut. Din cand in cand iesa din sala cu cutia de cartele si revenea. Vorbea foarte putin dar muncea din greu. El lucra cu profesorul Nicolae Racoveanu, sub indrumarea caruia a facut si un doctorat. Era un tip la noi in catedra, care venea tot din acel grup care vorbea nu chiar frumos despre dan si toate acele lucruri urate erau spuse ca dan era cu mult mai bun decat el. Si s-a dovedit in timp ca este inzestrat cu calitati deosebite. In Centrul de Calcul, pe langa faptul ca se documenta si lucra la contracte, scria foarte mult si participa la conferinte stiintifice, cu lucrari in echipa, desi in birou aceste lucruri nu se vedeau si nici nu se prea stiau, caci dan nu avea darul laudaroseniei. Colegele il mai luau mai tare cateodata si dan tacea, fara sa zica o vorba. Stiam ca suferea dupa decesul tatalui sau, datorat unei situatii in care lipsa de reactie cand pacientul spune ceea ce trebuie facut, duce la mari tragedii. Avea placerea mostenita de la unii din centru de a face pe oameni sa devina dependenti de el. Modifica parolele de intrare pe calculatoare, ceea ce presupunea sa mergi la domnul Somnea cum le zicea secretarelor sa spuna, pentru a obtine noua parola. Asta a iritat pe multi, drept care au fost luate anumite masuri de catre cel ce raspundea de la boratoarele catedrei. Au aparut insa niste inconveniente date de libera intrare pe posturile de lucru care se lasa cu stergeri accidentale de fisiere si alte necazuri, unele mai mari, altele mai mici. Dan stia de ce face el schimbarile de parole. Mai tarziu multi si-au zis:rau e cu rau, dar mai rau e fara rau. Numai ca intre timp, dan Somnea isi schimbase locul de munca.Imediat dupa Revolutie a aparut cartea sa impreuna cu Vladut Teodor de programare in limbaje de asamblare, dupa care au invatat multe generatii de studenti. Cartea era exact cum se astepta lumea sa fie, adica o carte serioasa, muncita, originala si care arata ca autorii lucrasera mult in domeniu si stapaneau toate detaliile. Spuneam ca cineva din catedra nu si-a dorit concurenta, fapt pentru care Dan Somnea nu si-a gasit locul, meritat cu prisosinta de altfel in catedra noastra, trebuind sa migreze la un colectiv de informatica din catedra de Marketing, unde a fost stralucitor ca meserias, devenind full profesor. Cand l-am vazut ultima data, inainte de pensionare mi s-a parut foarte slab dar inca mai avea trasaturile acelea speciale ale fetei, pe care le-am vazut la tanarul de atunci, tacut si asezat. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Doru PASCU |
Cu Doru Pascu am fost coleg de facultate si ramaseseram amandoi in catedra. El s-a razgandit si a ales sa fie programator in centrul de Calcul, iar dupa un timp a plecat si a lucrat la Arhivele Statului. Era in biroul unde acum e sala 2316, intr-o echipa foarte tanara si preocupata sa aiba rezultate pentru a evolua cat mai bine si mai frumos. el imi zicea mie, Nelutule, iar eu ii ziceam Doru si atat. Era un sportiv perfect, admirand ca mergea foarte bine si mult in maini si mai ales ca juca volei cu regularitatea unui ceasornic. tot timpul a muncit din greu. ca programator il vedeam zburdand cu cutiile de cartelesus-jos, pentru a definitiva lucrarile la contractele la care era antrenat. In echipa aceea era o rotita importanta si stia sa puna probleme, stia sa dea solutii si mai ales stia sa impuna elegant punctele sale de vedere care erau in plus si corecte. Cand iti spunea coane cutare treaba cam asa este, treaba aia chiar asa era si cine credea ca era altfel si o lua pe o alta cale, cu siguranta se frigea rau de tot, pentru ca Doru avea dreptate. l-am rugat de cateva ori sa ma ajute la niste cursuri postuniversitare unde eu eram secretar stiintific, a facut-o, lucru pentru care i-am multumit. L-am considerat tot timpul un model, pentru ca avea o serie de calitati pe care nu le-am gasit la alti colegi. Doru era dinamic, facea sport si in caminele de la Agonomie exista destul loc unde sa ne manifestam. Invata cu seriozitate si se prezenta la examente in conditii exce;lente. Brunet fiind cu pielea foarte alba, se vedea de la o posta ca este tot timpul tuns proaspat si ras proaspat, ceea ce era foarte important pentru un barbat tanar precum el. Ori de cate ori am avut ocazia am discutat despre vremurile de demult, cu nostalgie dar cu mare placere, ca tare frumoase au mai fost. Cand am primit drept de conducere de doctorat, l-am sunat pe Doru si l-am rugat sa vina la mine la doctorat. S-a jenat sau nu stiu ce a fost. Vroiam ca primul meu doctor sa fie unul exceptional si Doru Pascu avea toate coordonatele sa ma ajute in acest fel. Am suferit ca un caine. Nu m-am suparat. L-am inteles. fiecare om are un ce al lui si e dificil sa faci o treaba in conditiile cand te roaga cineva, iar tu intri intr-un angrenaj in care unul e proful si celalalt e studentul, desi cei doi au mancat candva din acelasi blid. Dupa atatea ani suntem din nou prieteni pe facebook. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Doina FUSARU |
Despre Doina Fusaru ar trebui sa scriu un roman fluviu, caci o stiu din 1966, toamna si am fost colegi de facultate, de grupa chiar, am lucrat un timp in biroul de la actuala sala 2314, dar am stat multi ani in biroul de la sala actuala 2320, ea fiind salariata a centrului de calcul, la laboratorul domnului V. Ionescu, iar eu fiind lector in catedra de Cibernetica, la colectivul de informatica.
Imi aduc aminte ca ea, singurica si firava cum a fost dintotdeauna isi cara cutiile de cartele cand sus, cand jos, intrucat avea termene de contracte si beneficiarii nu asteptau si nici nu primeu explicatii din moment ce ei plateau pentru cercetare, asistenta tehnica si rularea programelor. Desi acolo erau multi barbati unii dintre ei fiind personal tehnic auxiliar, nu am auxit-o pe Doinita spunand cuiva sau rugand pe cineva sa-i duca acele cutii deloc usoare cu catrtele. Ea nu zicea nici unui copil da-te la oparete de jena. Doinita lucra in limbajul FORTRAN atat la implementarea SSP-ului cat si la o serie de contracte dintre care cel cu Galatiul cat si la cel cu ISPH, unde colabora cu domnule Ulise Berar, un cercetator stiintific de exceptie, care coagulase o echipa foarte buna, ce utiliza informatica la nivel de top. Ea stia sa fie o buna colega, stia sa se poarte si mai ales stia sa-si prezinte cu modestia care o caracteriza, rezultatele, care erau dintre cele mai bune. participa la conferinte, publica si a facut si un doctorat foarte apreciat, mi se pare cu profesorul Parpala. S-a intamplat sa fiu plecat la Cluj cu treburi trimis de facultate si de aceea nu am participat la sustinerea publica a tezei ei, lucru care mi-a parut extrem de rau. Mi-a spus doamna Janette Cucu ca a avut o sustinere publica de succes si comisia a apreciat la superlativ ceea ce a obtinut Doinita in teza. Ne faceam vizite si de multe ori am avut sansa sa fiu servit cu crema de zahar ars sau cu prajituri facute de mama ei, care era o gospodina desavarsita. A muncit din greu, iar rezultatele muncii ei s-au vazut in timp. Nu a avut o viata usoara, caci dupa Revolutie, centrul de Calcul s-a dezintegrat bucata cu bucata si a fost nevoita sa mearga prin concurs in 1998 pe un post didactic la Universitatea Spiru Haret, ajungand tot prin concurs in anul 2002, profesor universitar si mai apoi sefa de catedra. Nu am auzit ca Doinita sa fi refuzat vreun contract, sa fi ridicat vocea la vreun coleg sau sa nu fi sarit in ajutorul cui i-a cerut ei sprijin. daca ma uit in urma, vad o traiectorie dreapta, ascendenta in care ea a evoluat pas cu pas, infruntand greutatile meseriei dar si pe cele ale vietii. Are multumirea unor nepoti foarte reusiti, copiii colegei mele de catedra, Catalina, fiica ei. Uneori mai glumeam in legatura cu absentele puse de ea in prima saptamana din anul universitar 1966-1967 cand nu am nimerit la un laborator de la subsolul cladirii vechi, unde acum e tipografia, dar undeva inghesuit prn niste strafunduri. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Mihai VATCU |
A lucrat un timp foarte scurt in centrul de calcul, dar putinul acela mi-a permis sa-l cunosc destul de bine mai ales ca faceam drumul spre casa sau spre serviciu cu acelasi troleibuz 94. El lucra linisiti, se documenta si isi verifica in tacere ceea ce facea, Numai dupa ce era sigur de ceea ce facuse iesa sa discute si cu colegii. Era de o modestie iesita din comun, lucru care il avantaja mai ales prin faptul ca lumea stia ca el este un foarte bun meserias, ca muncxeste si ca daca este solicitat ajuta la solutionarea problemelor cu care unii colegi au intrat in impas. A plecat sa lucreze pe bani mai multi la o intreprindere bucuresteana. Ultimele lucruri aflate au fost ca a ajuns sef, un sef recunoscut si mai ales respectat. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ion TEODOR |
Am fost si suntem buni prieteni. Lucram impreuna la contracte si ne intelegeam foarte bine. Nelutu Teodor era un tanar foarte serios, cu mare dragoste de a face lucrurile temeinic. Lucra in biroul care azi gazduieste sala de seminarii 2316, impreuna cu Emil Abaluta, Dinca, Gigica Cazam si un timp cu Ionica Lungu. Contributiile sale la dezvoltarea de sisteme informatice era cunoscuta si apreciata. daca el zicea ca o anumita chestie se face, apoi o facea. Muncea pe branci cum se zice la tara si facea acel lucru, dar foarte bine il facea. La el nu exista un alt mod de abordare. Il vedeam foarte ingrijit, ras, tuns si cu camasa de culoare deschisa ci cu cravata chiar daca purta un pulover. Era cum se zice, pus la patru ace. cand am fost intr-o excursie la Moscova impreuna am vazut ce insemna pentru nelutu Teodor sa-si faca toaleta de dimineata, meticulozitatea cu care isi aranja toate lucrurile, incat sa apara ca o persoana fara cusur. S-a casatorit cu o matematiciana si a stat un timp in damaroaia. Nasicul lui era un conferentiar din catedra unde lucram eu. Fiind bun prieten cu nelutu, am fost cu sotia la nunta lui. Am fost de-a dreptul socat sa-l vad pe conferentiarul din catedra, fata de care aveam o deosebita consideratie, ca vine sa ne intampine cu cupele de sampanie. A fost o nunta pe cinste! De atunci am impus finilor mei sa faca acest gest, adica sa includa schema cu cupele de sampanie, pentru ca mi se pare o chestiune fenomenala sa acorzi respectul tau mesenilor. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ion MARCU |
Nelutu Marcu a lucrat numai cativa ani in centrul de Calcul. Dupa aceea a plecat si a lucrat la Ministerul Educatiei, unde eu am fost in 2005-2006 director la directia de informatizare, avandu-l pe el cel mai important colaborator al meu. In Centrul de calcul lucra programare, lucru pa care l-a facut toata viata si la facut la superlativ, eu cand spun asta nu ma joc cu cuvintele. A gestiona aplicatii sensibile ca acelea de ma MEC si inca cu foarte mare succes, este numai rezultatul unor acumulari calitative speciale. cat a stat in laboratorul lui V. Ionescu s-a remarcat prin munca, prin munca si iar prin munca. Nu era un guraliv, care sa fie in fata prin luari de pozitie in sedinte, nu avea interventii in seminarii stiintifice doar sa fie auzit ca spune si el ceva. Nelutu, cand avea ceva de zis, era ceva foarte important si ceea ce spunea trebuia ascultat cu mare atentie. El nu ridica tonul, nu tragea pe cineva de urechi. Punea o problema sau dadea o solutie la o problema. Seful lui direct, un om foarte exigent, avea numai cuvinte de lauda. Dupa ce a plecat din Centrul de Calcul, a fost solicitat sa tina seminarii, pentru ca era foarte bun din punct de vedere didactic. Stia sa vorbeasca cu studentii, stia sa dea acele solutii asteptate de studenti, cu nivelul de complexitate adaptat la capacitatea acestora de a intelege. Cand ne intalneam in parcarea Centrului de calcul, goala inainte de Revolutie, ceva mai spre seara, Nelutu era imposibil sa nu spuna un banc dupa care sa nu fii surprin de poanta. El avea un talent de a prezenta povestea incat nici nu-ti dadeai seama unde a inceput bancul. Cel mai tare a fost cel cu militianul din Drumul taberii, care a adus un CAR, iar copilul i-a taiat banii, el l-a pocnit pe copil, copilul s-a lovit cu capul de coltul mesei si a murit, militianul s-a impuscat, nevata cand a venit si a vazut grozaviile a uitat de celalalt copil caruia ii facea baie si acesta s-a inecat, iar ea a luat cutitul de bucatariue... Restul sa-l spuna Nelutu Marcu. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Stefan BRAD |
Acum o mie de ani eram la o comisie de examen de stat cand intr-un acces de orgoliu Fane Brad mi-a zis ca el coordoneaza lucrari de diploma mai bune decat tezele noastre de doctorat. M-a iritat abordarea aceasta excentrica drept care i-am zis ca voi urmari stagiul sau doctoral. Care stagiu a durat undeva la 20 de ani si a trebuit sa fie reluat, facand o echilibristica teribila in contextul in care legea obliga pe nedoctori sa treaca de pe lector pe asistent. Asa ca tot timpul am avut obsesia acelor vorbe necugetate si de aceea tot ce facea sau nu facea le treceam prin filtrul exigentei impuse de faptul ca el conducea lucrari de diploma cu mult mai bune decat ale celor din catedra, sub forma de teze de doctorat. este foarte important sa-si masoare omul vorbele inainte de a spune prostii. In Centrul de Calcul eu l-am percept pe Stefan Brad, cel care avea la un moment dat casa chiar peste drum de ASe, ca pe un tip care dorea sa experimenteze tot ceea ce este mai nou. important era sa experimentezi dar sa si finalizezi. Cand dupa Revolutie prin 1996 a ajund ceva mare pe la FPS cand l-am intalnit mi-a intins numai varful degetelor cand am vrut sa-i raspund la salut printr-o strangere de mana. Am considerat ca o jignire profunda acest gest si de aceea ma opresc in cazul lui sa mai comentez, caci as spune numai prostii, daca m-as referi la calculatorul vandut conducatorului sau de doctorat, de care nici niste mari specialisti din ATM si UPB pe care i-am rugat sa-l repare, nu au gasit solutii, de rablagit ce era. Exista martori in viata. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Emanuel ABALUTA |
Despre Emil Abaluta trebuie sa scriu cu mare atentie. Cuvintele trebuie atent cantarite, pentru a reda cu exactitate, caracterul special, delicatetea acestui om deosebit. L-am cunoscut pe Emil cand am venit sa lucrez in Centrul de Calcul. El avea biroul in actuala sala 2316 de pe etajul unde este acum DICE. Emil era un om respectat in colectivul in care lucra pentru ca era eficient, facea lucrari de calitate excelenta si mai avea o calitate: se tinea de cuvant. Nu exista cineva care sa i se fi adresat cu vreo problema si Emil sa nu fi raspuns prezent. In 1978 dupa ce sustinusem teza de doctorat trebuia sa trimit la minister niste exemplare impecabile, bine dactilografiate,fata-verso si cu desene facute de un profesionist. Profesionistul l-am gasit in persoana lui Emil, iar dactilografierea a fost asigurata de Steluta Funieru. Emil a lucrat neintrerupt ore in sir pentru ca eram restrictionat de timp. Mi-a vorbit tare frumos si cand nu intelegea ceva din ceea ce eu nu desenasem, ci zmangalisem in comparatie cu ceea ce facea el, ma intreba pe un ton foarte potrivit momentului, pentru ca eram extrem de stresat. A fost o incantare sa colaborez cu nea Emil, caci asa ii ziceam ori de cate ori ne vedeam si stateam de vorba. Si dupa ce am plecat la catedra am ramas in relatii excelente, dovada este faptul ca am primit invitatie de a merge la nunta lui. Am fost la acea nunta unde nasic era colegul meu Ion Lungu, nunta care s-a tinut la restaurantul Privighetoarea din parcul Titan. Era multa lume acolo, ceea ce arata ca Emil Abaluta avea multi prieteni si era foarte mult apreciat. S-a dansat toata noaptea si m-a impresionat muzica. Era aleasa cu mare grija, nefiind incluse decat cantece de foarte buna calitate, numai cu cantareti adevarati. Am reusit sa-i cunosc mai bine familia, sotia lui fiind secretara la Departamentul de Cercetari Economice, iar fiica lui fiind cadru didactic in zona administratiei publice. Fiul lor, un baiat asezat avea motocicleta, ceea ce o cam nelinistea pe doamna. Cand s-a aniversat centenarul ASE, nea Emil a venit pe la catedra si am avut placerea sa primesc de la el niste materiale care aminteau de vremurile de alta data, cand el, foarte tanar fiind lucra la dispecerat la IBM 360, cand mergeam in excursiile fabuloase organizate de nea Fanica Filipescu, la munte sau la rusi. Ce vremuri! daca stie omul sa aleaga doar ceea ce este frumos, intr-adevar isi face viata frumoasa, altfel viata lui devine un calvar. Vea Emil avea nenumarate matusi. Imi aduc aminte ca stiindu-ma filatelist, mi-a adus niste foi ale unui album tiparit cu marci postale romanesti de dinainte de venirea comunistilor. Erau acolo si poze ale unor timbre cu Zelea Codreanu. Din acele timbre am vazut lozica cu sa facem tara sa straluceasca capitane. In epoca circula o poezioara cu Căpitane, Nu fi trist! Garda merge înainte. Prin partidul comunist a lui Pastorel teodoreanu ce privea mimirea in bloc a legionarilor in PMR si nu aveam de unde sa stiu cine era Capitanul. Mai am si acum acele file, care se adaugau de minune unui alt album publicat prin 1958 cand s-au aniversat 100 de ani de la tiparirea primei marci postale romanesti, album pe care, de asemenea, il am. Cand o matusa a lui scosese la vanzare prin 1988 un tablou de Octav bancila cu 6000 lei, bani pe care ii aveam din transporturi de varza, nu l-am cumparat. Nu-mi placea Bancila ca pictor dar rau am facut. Acum mi-ar fi prins bine, financiar vorbind. De la nea Emil am invatat ca pentru a face o treaba buna, trebuie sa ai cu ce. El avea in trusa lui tot felul de scule pentru desen. Am incercat si eu sa cumpar tot feluri de stilouri Rotring dar timpul si talentul nu mi-au fost factori favorizanti pentru a le folosi asa cum mi-as fi dorit sau asa cum trebuie sau macar sa scot parleala pe cati bani am bagat in acele scule. Erau si sab;loane acolo cu tot felul de litere. Le mai am si azi si daca ma voi infuria, le voi fotografia si le voi afisa sa vada lumea ca nu mint ca un birjar.
Era in centrul de calcul ajutor programator, cu studii medii. Am fost in excursia din germania in 1972 unde ea a mers cu sotul ei, un barbat prezentabil, tanar si care purta cioc. Era un tip blond si inalt, cu trasaturi foarte interesante. Aveau impreuna o fetita. Doina a terminat facultatea, lucru foarte greu in ecele timpuri, pentru ca exigenta era la fel ca pentru studentii de la zi, nu ca acum cand diferentele de exigenta reale, nu cele declarate, sunt mari, ca de la cer la pamant. Doina Pantu era implicata in multe contracte si lucra foarte bine. Isi vedea de munca ei si acolo la etajul 3 la sala 2316 de azi avea biroul ei, cartelele ei, imprimantele ei. Orin de cate ori ne vedeam, aveam ce discuta, caci de la excursia aceea din Germania ramasesem in relatii bune, nu numai de buna ziua ce mai faci. cand intram la ei in birou si se bea o cafea, chiar daca in acele vremuri asta era un lux, eram tratat si eu, pentru ca reciproca era adevarata daca cei de la 23156 veneau in biroul de la 2320 unde eram eu si compania noastra de sunet si lumini, adica Doina si doamna Cucu. Dupa revolutie, am inteles ca Doina Pantu a plecat din ASE. Era si normal caci Centrul de Calcul se dezintegra pe zi ce trece si era anormal sa stii ca ai valoare si ea avea, si sa stai de amorul artei pe bani putini, este chiar bizar si contraproductiv. Ea a inteles aceasta realitate si bine a facut ca a luat acea decizie.
Nu l-am cunoscut personal pe Ion Lungu, ci prin intermediul unei carti de ASSEMBLER scrisa de el imporeuna cu Gabriel Diaconescu. Mergand in birou la Nelutu Teodor, din aproape in aproape l-am cunoscut pe Lungu si impresia facuta a fost extraordinara. In primul rand vedeai la el idei clare. Apoi vedeai determinarea de a face lucruri temeinice. Era preocupat de sistemul BOMP al IBM pentru programarea, lansarea si urmarirea productiei. Se vedea la el inclinatia spre lucruri complexe si placerea de a se implica acolo unde este greul, lucrurile facile neinteresandu-l. Im placea modul in care stia sa lucreze cu altii, el fiind si ghid turistic. SAsa ca din aproape in aproape l-am cunoscut si i-am propus sa vina in catedra. S-a prezentat la concurs, a ocupat un post de asistent universitar. S-a intamplat ca el, proaspat venit in catedra sa fie si proaspat vennit in organizatia de baza. Si cine face de garda la partid in noaptea de Revelion? Bineinteles ca cel mai nou venit, adica Lungu Ion. Drept care toate planurile lui au fost date peste cap. Imi era un pic de ciuda pentru ca la aceasta nefericire aveam si eu o ce parte de contributie, el venind in catedra si ca i-am zis eu.
Gigica, asa ii ziceam, era un baiat de nota 10. Era o placere sa-l ai in preajma. In primul rand, stia sa munceasca atunci cand era de muncit si in al doilea rand avea capacitatea de a-i ridiculiza pe toti cei care daceau cu stangul in dreptu. imita foarte bine pe multa lume, dar pe directorul lui il imita cum altul nu avea cum sa o faca. Era intr-o zi cand imbracati in haine de garzi patriotice trebuia sa mergem la poligon. Gigica isi facea cafeaua la pahar. Erau facute niste pagare care se puneau in priza si aveau o rezistenta in fund care se incalzea. El pusese apa la fiert, zahar si cafea si bagase in priza firul. Se apucase sa-l imite pe director. Cand era in toi cu showul, tocmai cafeaua a dat in c;locot revarsandu-se pe pantaloni sioparindu-l. Atunci Emil Abaluta i-a zis sa-si dea pantalonii jos. Sa-is dea si chilotii jos. femeile din birou au luat-o la fuga. Deja au venit persoane care raspundeau cu Crucea Rosie sa vada ce si cum. Se oparise destul de rau bietul Gigica. Eu cand am venit de la poligon l-am vazut mergand ciu picioarele departate si cu fata schimonosita de durere. destul de frecvent il intrebau doamnele in ce stadiu se afla. Acum ca nu mai eram niciunul dintre noi copii, era normal sa ajuti un om la necaz. Stiu cu siguranta ca nu a ramas cu sechele, Gigi s-a insurat si a facut si copii. L-am admirat pentru lupta lui cu el insusi pentru a se autodepasi. El a reusit si pentru asta a meritat toate laudele din lume. Dupa revolutie a incercat niste afaceri pe cont propriu. Avea un microbuz Volkswagen, model mai vechi cu care isi facea treaba. L-am revazut in ASE dupa 2000. Se schimbase mult, fiind mai matur si mai cu picioarele infipte mai adanc in pamant, pentru ca viata l-a facut sa fie asa. Dar nu a incetat nicio clipa sa fie respectuos si sa vorbeasca cu admiratie despre Nelutu teodor, despre Emil Abaluta si despre multi altii cu care el a impartit o paine multi ani. respect, Gigica!
Era printre putinii absolventi de computer science din Politehnica bucuresteana care lucrau in ASE. Nu a stat foarte mult in Centrul de Calcul intrucat vedete erau persoane ce se reinventasera pe computer science, electronica avea medii mult sub computer science la admitere... Un conflict aiuritor cu directorul si in acelasi timp seful meu de catedra, a facut ca felicia sa plece la catedra de Informatica de gestiune a profesorului Ilie vaduva, care era prorector si apoi a devenit rector, unde a evoluat exceptional, ajungand full profesor acolo. de cate ori am intalnit-o mi-am adus aminte de vremurile bune in care eram cu mult mai tineri si doream cu ambitiile noastre sa rasturnam lumea. Dar anii au trecut, fara a concluziona ca lumea ne-a rasturnat pe noi. Anii de ucenicie in centrul de calcul pentru Felicia, aceia cati au fost au contribuit la formarea sa, pentru ca acolo erau niste calculatoare ce nu existau niciunde in ASe, adica un IB
Doriuna Popesciu, doamna Moanta de mai tarziu, lucra in biroul din actuala sala 2320 si facea programare. Era matematiciana la baza si cu prima ocazie care i s-a ivit a devenit asistenta la catedra de matematica. Avea un doctorat in economie, specializarea cibernetica cu teza Modelarea cibernetico-economica a sistemelor de transport, sustinuta in 1998 sub coordonarea profesorului Tiganescu. A iesit la pensie lector universitar, cu numeroase articole si comunicari la conferinte.
A lucrat ani de zile in acelasi birou cu Nelutu Teodor, cu Emil Abaluta si cu Gigi Cazan. Era o femeie asezata la locul ei, care-si vedea de treburile din contracte, nu se amesteca in alte treburi. Programa foarte bine si toata lumea o aprecia foarte mult. S-a intamplat o data sa vina cineva care raspundea cu sindicatul cu niste bilete la un spectacol. Revenea biroului lor un bilet, undeva la 3 lei. Nimeni nu se ducea la acele shushe organizate de sindicat pentru ca erau niste spectacole chiar de tot rahatul, cu cantareti rasuflati si cu cantece de doi lei, cu spectatori care urcau pe scena sa se pupe cu artistele (barbatii) sau cu cantaretii (femeile). Cand canta maria Cornescu, plangeau femeile in hohote ca ea jaluia iubirea intrerupta brusc de Nelu balasoiu. A[parea si Dolanescu cu jalaniile lui ca l-a lasat muierea cu un copil si tot asa. Deci, trebuia platit biletul. Se impartea suma la cati erau in birou si se tragea la sorti. fericitul mergea sau nu la concert. S-a nimerit atunci sa fiu si eu in birou. Cum spectacolul era la sala Polivalenta, nu departe de casa mea, le-am propus sa le platesc eu jumatate din bilet, ei restul si sa nu se mai traga la sorti. Atunci Dinca a avut o reactie bizara, ceva de felul biletul acesta este pentru noi, cei din centrul de calcul, cu toate ca ne cunosteam de peste 15 ani si nicio zi nu fusesem fara birou in acel centru de calcul. N-am inteles-o pe ea si ceea ce mi-a zis ca mi se adresa mie, eu fiind singurul ce nu eram din centrul de calcul, m-a deranjat si ori de cate ori am putut am evitat-o. Nu se facea, zic eu, pentru ca oricum ei decisesera ca niciunul nu mergea la facatura aia de shushe. In final i-au explicat ca financiar se reducea la jumatate contributia lor. Spectacolul a fost o foarte mare porcarie.
Pe scurt, Steluta, caci asa i se spunea secretarei nenumaratilor directori cati a avut Centrul de Calcul, dupa ce a plecat doamna Stark, in ochii mei era o artista. In adevaratul cuvat al sensului de artist, insa aplicat la meseria ei care presupunea si dactilografierea. Steluta stia sa bata la masina asa cum rar mi s-a intamplat sa vad. Am fost scos din incurcatura in trei situatii. In prima situatie, era problema dactilografierii tezei de doctorat, fata-verso, cam fara greseli, ca asa se cerea la minsiterla comisie. Singura persoana care facea asa ceva era Steluta, toata lumea stia acest lucru. Am mewrs la ea, i-am zis care e problema si a raspuns afirmativ. Pretul era tot atat de mare cat luau si celelalte dactilografe, care faceau la greseli de numa-numa. I-am dus teza dactilografiata de mine si Steluta a facut arta nu gluma, ceea ce daca arat acum, caci am o copie a acelei teze, va confirma fara drept de tagada ca spun adevarul. Si a facut si foarte repede, fara amanari cum faceau alte dactilografe prin ASE. A doua situatie este legata de dactilografierea articolului pentru conferinta de la Viena unde editor era Trappl si de la care am primit cateva foi tipizate. Singura persoana in masura sa faca dactilografierea era Steluta. Si daca materialul a fost tiparit, ii datoram acest lucru artistei care era Steluta Funierul. A treia situatie a fost in cazul articolului de la SIGPLAN care trebuia tiparit tot pe o hartie speciala si pe doua coloane, avand o aliniere de un anume fel. Citisem acele restrictii date in ghidul autorilor si ma intrebam cum vom iesi din marasmul dactilografierii. Tot Steluta a facut acest lucru. Acum daca se discuta cu cineva despre asa ceva, esti privit de sus pentru ca procesoarele de texte solutioneaza orice si inca fara eforturile disperate de atunci. I-a multumit lui Steluta pentru acea opera de arta, cand m-am intors dintr-o baza de practica, ducandu-i o punga de ceapa. Tin sa precizez ca in anul respectiv nu se facuse ceapa si era mare penurie. Cine avea ceapa, era un maret. In alt anu nu-s facut usturoiul si a fost o mare durere. Asa era atunci. Acum nici nu se concepe ca nu s-ar gasi ceva daca omul isi doreste. Fostul meu sef de catedra, de fiecare data cand venea vorba, in calitatea sa si de director al centrului de calcul vorbea despre Steluta, fara a aminti calitatile ei speciale de secretara. Era un om mic.
Eram student cand in sala de seminar a intrat un domn, carunt, tuns foarte scurt si care ne-a aratat concret cum se defineste o problema, cum se face o schema logica de detaliu, cum se scrie un program in COPCODER, limbajul calculatorului NEAC 1240 si cum se ruleaza programul pe acel calculator, aflat in cladirea Centrului de Calcul la etajul al doilea, unde este acum sala 2219 si unde era operatoare sotia lui Virgil Hornoiu. venind din practica, Stefan Mustatea avea o mare lejeritate in a prezenta si in a arata pe concret cum stau lucrurile. era ceva special pentru noi, pentru ca au fost si situatii in care cadre didactice veneau si scriau pe tabla programe ALGOL pe vare nu le-am vazut rulate niciodata. Obiceiul s-a perpetuat si azi pentru ca e usor de scris fara a verifica. Imi placea la asistentul Stefa Mustatea ca vorbea putin, facea multe si gesticula putin. venea imbtracat intr-un halat alb de plastic, asa cum erau bluzele de pionieri, caci aceasta era uniforma in centrul de Calcul pentru a marca nivelul ridicat de curatenie ce trebuia asigurat caci se lucra ci tehnica de calcul, extrem de sensibila la praf. Era dupa o vizita in japonia si avea multe detalii tehnice. venea cu probleme noi, cu variante, ne punea sa gandiv variante. ceea ce faceam era interesant si asteptam cu interes senminariile sale. cand a venit perioada de practica, ne inghesuiam sa avem acces la acel calculator, chiar daca venise un IBM 360, pentru ca aveam acces in sala unde era calculatorul NEAC, in timp ce la calculatorul IBM, totul se facea prin dispecerat. Adica mergeam dadeam foile la perforat la dispecerat la etajul intai. Luam cartelele perforate tot de acolo. verificam, dupa care puneam cartela de JOB colorata verde sau roz si dadeam pachetul de cartele la dispeceratul de la parterul cladirii centrului de Calcul, acolo unde acum este sala 2016. Tot de la acel dispecerat luam cartelele si imprimanta. daca imprimanta era multa, insemna ca e de bine, programul s-a urnit. daca imprimanta avea putine pagini insemna ca existau erori de sintaxa. Erau si situatii cand insasi cartelele de comanda erau eronate si primeai o band jenant de subtire de la calculator. In schimb, la NEAC, veneai cu foaia de hartie cu textul programului scris in COPCODER, doamna Hornoiu il perfora pe banda si il rula. daca era OK se primea o imprimanta cu mult mai ingusta decal cea de la IBM. Intr-o zi un program se rula de nenumarate ori la NEAC in timp ce la calculatorul IBM, noi ca studenti asteptam si doua trei zile. Domnul Stefan Mustatea avea un ceva special care te facea sa revii sa lucrezi cu el si dupa ce s-au terminat orele de seminar. Dupa terminarea facultatii, ca analist am avut ocazia sa lucrez la un contract. Am mers la Poliesti impreuna cu un IMS vechi si pe drum am discutat de una, de alta. isi amintea de drumul sau in perioada foametei ce a urmat razboiului. M-a impresionat lupta sa pentru depasirea conditiei si tenacitatea cu care a invins toate greutatile. tocmai acest mod de a fi l-a adus in starea aceea de a fi foarte clar, de a fi foarte practic si de a nu lasa nimic la voia intamplarii. Am inteles ca dupa pensionare a plecat la fete in strainatate. L-am intalnit si in 2013 si am purtat si port corespondenta cu acest on cu totul special. L-am respectat si daca stiu cate ceva din zona informaticii, Mustatea Stefan este unul dintre cei care a pus o caramida la edificiul acela, lucru pentru acre ii multumesc frumos.
Avea un birou la etajul intai si era inconjurat de multa documentatie. Eram interesat de compilatoare si Csaba fabian mi-a zis sa merg la Satran. Stiam de Iulian Satran, pentru ca tot Centrul de Calcul vorbea cu mare respect despre acest om, care era un tanar in plenitudinea fortelor. Vorbea cateva limbi straine si era privit ca cel mai bun cunoascator la calculatorului IBM 360. Mi-am luat inima in dinti si am batut la usa dupa ce vorbisem la telefon ca sa ma programeze pentru o scurta vizita. Am spous ce vreau. Stia de la fabian si imi pregatise cateva carti. Mi le-a dat cu imprumut si dupa un timp i le-am returnat. Imi amintesc ca a fost impreuna cu sotia sa intr-o excursie undeva la Cozia undo echipa din care a facut parte valeriu Pescaru, Ioan catonasie i-a atentionat pe niste colegi ca acolo nu e locul unde se discuta depre sistemul de operare DOS si nici despre programare, ci se respira aer curat. La un moment dat am aflat pe la colturi ca a obtinut aprobarea sa plece inAustria sau germania cu o echipa tehnica din centrul de Calcul si se miza ca nu se va intoarec. Spre nefericirea multora care se visau number one in locul ocupat pe merit de Iulian Satran, acesta s-a intors si inca, glorios. Dupa cativa ani, cand Centrul de Calcul se cam golise, am afloat ca si Iulian Satran va pleca in Izrael. Si el a fost transferat, parca nu cu atata brutalitate cum se procedase cu altii, catre un serviciu oarecare din ASE. Dupa cativa ani de la plecarea sa, am aflat ca lucra la o sucursala a lui IBM din Haiffa. Nici nu avea cum sa fie altfel, pentru ca Iulian Satran pe ce punea mana se vedea. El este coautor la lucrarea Fisiere, banci si baze de date, elaborata de valeriu Pescaru, Ioan Catona, Doru Duta si Cristian Popescu, carte ce a facut multa valva in epoca prin continutul ei revolutionar asigurat de specialistii care lucrasera foarte mult in domeniul abordat. In seminariile stiintifice Iulian Satran era retinut, nu intra in polemici dar avea interventii consistente, argumentate cu elemente pentru care indica intotdeauna sursa bibliografica. Aceasta rigurozitate ii dadea si mai mult siguranta in ceea ce avea de spus. cand un sef al lui a prezentat un referat de doctorat, a avut o interventie extrem de echilibrata in comparatie cu un cor de lingai, care faceau din chestii banale, realizari de geniu. In acest fel mi-a aratat ca este un tip vertical, stapan pe situatie si care nu face compromisuri. A scris in colaborare,
lucrari cu continut foarte tehnic, de mare utilitate.
Este persoana despre care am numai lucruri urate de spus. Toate intalnirile mele cu el il evidentiau ca pe o persoana cu o parere foarte buna despre el si o parere mizerabila despre mine. Cand l-am rugat sa-mi deam si mie o documentatie de I-100 de MACRO-11, muscand dintr-un mar pe coridorul de la etajul intai din cladirea Centrului de Calcul, mi-a raspuns ca un sesimtit, nevative! fara sa stiu de ce-mi vorbise asa, eu fiind nici copilul lui si nici o javra adunata de pe strada. A doua intersectie mi l-a aratat ca pe o sluga ordinara. Ma prezentasem la seful meu de colectiv sa-l rog sa puna in sedinta de catedra discutarea mea ca persoana, pentru a primi o recomandare ca sunt corespunzator ca individ, ca am comportament rezonabil, ca merit sa primesc avizul comitetului de partid al municipiului sa sustin teza de doctorat. Acea recomandare de la locul de munca ma viza pe mine ca individ, de cum vin la seminarii, de relatiile cu studentii, cu colegii, adica ce fel de cadru didactic sunt, bun sau rau. Acesta nu avea titlul de doctor in stiinte, iar eu eram subalternul lui.In aparanteza fie zis, daca cineva ii ia teza sustinuta acum multi ani si o va privi cu ochii de atunci va gasi nenumarate erori. Mi-a fost sila sa ma dau in barci pe acest subiect pentru ca niciodata nu am vrut sa-mi asociez numele de fapte negative, inclusiv de plagiatele unor savanti locali. Seful a zis ca nu e nicio problema dar la sedinta nu a aparut el, ci directorul Constantin Bilciu. S-a derulat sedinta si catre final, a zis ceva si despre solicitarea mea. Tonalitatea lui mirosea si un pic a batjocura, cum un asistent sa sustina doctorat, cand sunt altii cu vechime mult mai mare care au acest drept. Atunci am vazut doua persoane, pe Vladimir Dumitrescu si pe acest Paiu Octavian ca iayu cuvantul, fara ca vreunul sa ma priveasca desi ma uitam la ei. Sedeau cu capetele intre umeri si cu privirile in jos, prin ochelarii lor cei fumurii. Dumitrescu a invocat ca nu a avut timp sa citeasca teza si celalalt i-a tinut isonul. Ei nu aveau nicio cadere sa vorbeasca despre teza mea de doctorat, recomandarea avand cu totul alt obiectiv si continut. Asa ca solicitarea mea a fost expediata si asa mi-a amanat acest Paiu sustinerea tezei cu sase luni. El n-a fost in stare niciodata sa-si finalizeze doctoratul. Conducatorul meu a zis ca strategia de a ma anunta nu a fost buna. trebuie luati prin surprindere. Asa am facut si nefiind nicio regie, am obtinut acea recomandare, pe care o mai am inca, semnata de colegul Florin Pilat ca secretar stiintific de colectiv. Cat despre Paiu, el stie ca pe durata cat am fost sef de catedra si el in subordinea mea i-am aratat toate greselile facute si i-am reprosat de fiecare data carentele identificate pe loc.
Nu era absolvent de computer science in Politehnica bucuresteana, dar era atat de increzut cum n-am vazut in viata mea pe cineva. Cat timp a fost Iulian Satran in Centrul de Calcul, nici el si nici ceilalti n-au ridicat capul, pentru ca nici nu se vedeau de statura imensa stiintifica si practica a acestuia. Intre Satran si oricare iingineras de acolo era o diferenta ca de la pamant la cea mai departata stea, acea stea despre care Eminescu zicea ca azi o vedem, dar nu e. N-am discutat niciodata cu el. Avea un frate care mi-a fost coleg, Cornel si atat stiam. N-am sa inteleg niciodata cum un om isi concentreaza energiile pentru a face rau cuiva, numai din dorinta de a fi pe plac altcuiva. E de inteles, daca acel altcuiva este un fel de sef. Din puncxtul meu de vedere acest Vladimir nu a reprezentat in niciun fel un reper, el fiind din cate imi amintesc ultimul director al Centrului de Calcul, fara a avea decat meritul ca aceasta structura s-a dezintegrat intr-un ritm constant. Cu siguranta ca daca el ar fi fost o personalitate majora, cu idei clare asa cum a fost directorul Constantin Stroie, de la Dacia Pitesti si s-ar fi dus la Petre Roman sau la Ion Iliescu, ar fi obtinut tot ce si-ar fi dorit. In micimea lui, fara strategie, fara nimic, si-a dorit sa aduca niste firmulite la etajul intai, sa cumpere un IBM la mana a doua cu peste 200.000$ si dupa toate actele aceste de vitejie sa plece definitiv in SUA. La cum era el, nici nu m-a mirat ca a procedat asa. Despre o fapta a lui am relatat cand am vorbit despre Bilciu si despre Paiu si imi este atata scarba sa mai vorbesc si la el incat ma abtin. In sedintele de colectiv era absolut sters si ma mir ce avea el de spus studentilor, in conditiile in care n-am auzit multa lume ca-i tocea pragurile asa cum se intampla in cazul lui Iulian Satran sau in cazul lui Dan Somnea. Nici macar pentru localizarea instructiunii eronate intr-un program prin scaderea de adrese din niste registri si aflarea unei deplasari, exact a instructiunii unde s-a produs necazul, nu era solicitat acest Dumitrescu. Avea un doctorat cred prin inginerie, iar la Revolutie in loc sa se ocupe de Centru unde era director, bantuia pe culoarele facultatii cu altii de teapa lui, sa reformeze facultatea. Si-a pierdut timpul degeaba, caci un Florin Pilat, un Ion Gh Rosca erau cu multe capete peste el si peste cei care ii tineau isonul.
El avea toate coordonatele unui barbat de succes. In primul rand era un barbat foarte ingrijit. Tot timpul era tuns, pieptanat, barbierit, purta camasi de culoare foarte deschise si in acele vremuri era printre putinii cu blugi de marca. dantura sa era ingrijita, ceea ce-i permitea sa zambeasca larg, uneori recunoscandu-i prezenta de departe, dupa rasul sau foarte special si voios, dar de-a dreptul sincer. Am fost in cateva excursii cu el si am vazut un om inteligent, dornic sa cunoasca, sa se bucure de ceea ce vede. Era in grupul de tehnicieni si stia meserie. Avea degetele lungi si ma impresiona cum tinea sculele si mai ales cum jongla cu micile piese ale unor masini de calcul in timp ce le repara. Avea o vorba buna pentru persoanele ramase fara obiectul muncii pe durata interventiei la masinile cu care acestea operau. Tot timpul mi s-a parut ca este preocupat sa faca sport pentru ca arata ca un atlet adevarat, mobil, gata de salt. Faptul ca undeva la patruzeci de ani si un pic un barbat ca el nu avea o burta mare, asa cum se purta in epoca, arata ca este un om cu mult bun simt, care stie ce vrea de la el. Din cate imi amintesc juca tenis si vorbea destul de mult si despre alte persoane pe care le intalnea la terenul unde mergea el.
Am cola borat cu nea Fanica Preda foarte multi ani. Cand era la dispeceratul IBM si Felix de la parterul cladirii Centrului de Calcul, cand dupa Revolutie a urcat la laboratoarele catedrei de Informatica Economica si cand mai tarziu a ajuns secretar sef al ASE. Nea Fanica Preda era un om de o distinctie rar intalnita. Vocea sa era calda si prezenta discreta. Cand mergeai sa predai un pachet de cartele se uita la tine si te intreba cand ai vrea sa-ti fie aduse rezultatele. Daca te grabeai, gasea el o solutie si in cateva minute, revenea cu cutia de cartele si cu imprimanta. Niciodata nu facea pe interesantul, in sensul de a se vaita ca nu se poate, ca e greu. Toata lumea il iubea realmente pe nea Fanica Preda. Au fost dati cand eram atat de presat cu niste rulari la un contract incat am ramas la dispecerat peste noapte cand el era in schimbul trei. Intamplarea a facut sa treaca pe acolo si directorul, care imi fusese profesor. Daca era fara glanda umorului, ar fi sesizat ca nu prea aveam ce cauta acolo la ora aceea. dar a ras cu pofta zicandu-mi ca la ora aceea nu mai am cu ce ajunge acasa si m-a intrebat daca sotia mea, femeie tanara, stie pe unde sunt eu sa banuieste altceva. A plecat dar eu am rulat programul de mai multe ori si spre dimineata aveam rezultatele. La cateva rulari nea Fanica Preda mi-a adus cutia cu cateva cartele intoarse ca aveau perforatiile aiurea. Noroc ca acolo erau si cartele si o masina de perforat si am rezolvat problemele. Mai erau si altii la sala calculatorului cu care ma intelegeam bine, dar cu nea fanel, ma intelegeam de-a dreptul exceptional.
La un moment dat era si un dispecerat pentru studenti, intr-o sala la etajul intai, unde este acum secretariatul facultatii de Economie Politica. Acolo Lizica, primea de la studenti, foile de programare pentru a fi date la perforat dar si programele pe cartele pentru a fi date la rulat. Era o persoana foarte preocupata sa mearga lucrurile bine, sa fie toata lumea multumita. Uneori mai glumea cu noi, caci erau vremuri grele, in care un singur calculkator IBM 360 era suprasolicitat de catre cei care aveau contracte. Ne cam calcam pe bataturi, dar noi studentii de anul 5 aveam prioritate caci elaboram lucrarea de stat, cum se zicea atunci la lucrarea de licenta de azi, numai ca era dupa cinci ani de studii, nu dupa numai trei ani. Atunci nu existau nici afise in WC-uri cu elaborare de lucrari la comanda, nu erau nici atat de multi studenti, atunci un conducator daca avea 2-3 lucrari de diploma de coordonat, nu 60 ca acum si tot asa. deci, nu exista loc de intors, trebuia muncit din greu. In plus, exista o ambitie cultivata de a fi cel mai bun, de a fi printre cei mai buni. Lizica intelegea toate aceste lucruri si ne ajuta. Asa se explica faptul ca niciunul dintre noi nu a fost pus in situatie de a abandona participarea la sustinerea lucrarii de stat pe motiv ca nu a finalizat rularea cu succes a programelor. Eu ii sunt recunoscator lui Lizica pentru tot ce a facut, pentru ca programul meu scotea niste grafice de sezonalitate si consuma cam multa imprimanta, iar ea nu uita ca de fiecare data sa puna in cutia mea de cartele un biletel ca operatorii sa nu intrerupa rularea daca vad acele grafice. Aceea era aplicatia mea prin care faceam sa munceasca niste rutine interpretative si acelasi lucru il faceau si rutinele mele cele compilative. De aceea aveam aceleasi rezultate de doua ori. Trebuia sa evidentiez ca o problema se rezolva la fel de bine in doua moduri. Monotonia acelor pagini de imprimanta i-ar fi enervat pe operatori, dar hartiuta scrisa de Lizica ii calma, banuiesc si eu, caci nu am cum sa le stiu pe toate si in plus din 1970 pana azi a trecut un car de ani.
Mult itmp a lucrat la dispeceratul calculatoarelor IBM 360, IBM 370 si la calculatoarele Felix C512 sau 1024. L-am apreciat pentru calmul si politetea sa. cauta sa te ajute. Eu eram asisten cand mergeam cu cutia cu cartele pentru studentii de la statistica. El ma ajuta sa rulez in timp util programele, astfel incat de la seminar la seminar sa am ce discuta pe concret cu tinerii aceia. Imi aduc aminte ca era un tanar care intampina probleme cu rularile de la lucrarea sa de diploma. Am vorbit cu Virgil si mi-a zis ca intr- anumita zi, dar la sapte dimineata sa fiu prezent cu respectivul si ma va ajuta cu cateva rulari. Am vorbit cu tanarul si i-am explicat ca acest lucru se obtine ff greu. El mi-a zis ca a inteles. Eu i-am zis ca vom rula si vom efectua corectii daca e cazul, aranjand si la etajul intai cu o doamna operatoare care era extrem de amabila cu niste tineri neica nimeni asa cum eram eu. Numai ca tanarul anu a venit. cand l-a intalnit mi-a zis ca nu s-a putut scula. I-am spus, sa fie sanatos, dar nu am cum sa-l mai ajut. toate incercarile lui pe alte cai au esuat si atunci si-a dat seama de marea sansa pe care a ratat-o. Pentru ca era de-a dreptul disperat, i-am zis ca exista o sansa in ICI dar trebuie sa-si modifice programul ca acolo nu au decat calculatoare Felix. El a inteles si finul meu Loczi, l-a ajutat si l-a rezolvat. Trebuie sa remarc ca tanarul a venit si mi-a multumit. Cu Virgil am colaborat exceptional pana cand el a plecat din Centrul de Calcul. Stia foarte bine sa opereze pe calculatoare si era extrem de flexibil. In unele situatii, cand o cartela era prinsa de cititor, el mergea si o reperfora, in timp ce alti operatori intrerupeau executia, puneau cartela cu pricina intr-o pozitie vizibila in teancul de cartele si primeai o bucatica mica-mica de imprimanta. dar mai pierdeai doua zile, adica. Daca era o urgenta, el gasea solutie. De aceea foarte multi dintre beneficiari se intrebau cand este Virgil in tura si il preferau, asa cum faceam si eu.
Adriana era operatoare la masinile de perforare-verificare de la sala aflata la etajul intai. Am cunoscut-o in niste excurii in care ea si barbatul ei, Mishu, formau un cuplu de nota 10. Ei ii zicea Adrianei, Veta, iar Veta avea acel mod de a fi care te facea sa fii vesel in orice moment. Imi aduc aminte ca in excursia din Germania din 1972, ei au uitat un bagaj in tren. Am fost foarte mirati sa vedem ca intr-o jumatate de ora acel bagaj le revenea. M-am intrebat atunci, cum ma intreb si acum, daca ar fi uitat bagajul intr-un tren pe o ruta oarecare de la noi, cam cum ar fi stat duma. Ori de cate ori ii vedeam ne reaminteam de acele momente deosebite petrecute in excuriile organizate de nenea Fanica Filipescu, in care Mishu si Veta erau nelipsiti. Era o operatoare care lucra foarte bine si repede. Vorbeam cu doamna Sararu sa ajunga foile mele de programare la Veta ca stiam ca voi fi foarte multumit de calitatea pachetului de cartele. La alte masini se peforau unele cartele decalat, pentru ca operatoarele nu sesizau acele imperfectiuni tehnice de reglare. Veta solicita periodic reglarea masinii si ea nu avea niciodata refaceri de cartele.
A fost in ASE un personaj cheie dar in apropiere de pensie a fost instalat in centrul de Calcul pe o functie administrativa. Se vedea ca traversase evenimente deosebit de importante ale istoriei de dupa razboi ale tarii noastre. Imi povestea candva de cum tanar fiind a participat la nationalizare care dupa cum povestea dadea senzatia ca a fost si ceva jaf in toata povestea. Intra echipa care se ocupa de nationalizare in casa burghezului, sa ni zic vila. Il scoteau cu ce avea pe el si inca o bocceluta, iar cand ramaneau numai ei, nationalizatorii, cautau sa vada ce e de praduit. Dintre acestia unii erau priceputi si se alegeau cu tablouri, cu lucruri scumpe, iar lui nenea Buf ii ziceau sa ia un scaun , un dulap, ca el e tanar si are familie, copii... El zicea ca-i era rusine si pleca cu mana goala, iar multi dintre cei cu care a unblat la nationalizare, in timp s-au pricopsit si nimeni niu stia de unde le vin averile. Au mai fost si alte momente. Imi spunea ca are pasiunea pentru timbre. Chiar avea o colectie buna. I-am vazut un clasor. Nu m-am incumetat sa spun ca as vrea si eu ceva de a colo, pentru ca la o prima vedere, cel mai ieftin timbru sarea de 300 lei, ori salariul meu nu depasa atunci 2700 dar eram doborat de rate.
Era sef de secor si avea in subordine un colectiv larg, format din persoane cu calificari foarte diferite. El era fizician, unde a obtinut si un dosctorat. A facxut si un stagiu la o universitate in USA> Prin tot ceea ce facea si mai ales prin bogata sa cultura arata ca are preocupari elevate, ca stie foarte multe lucruri. cand venea in biroul unde lucra doamna Cucu si era si domnul Mironenco, era o placere sa stai de vorba cu radu Homescu despre literatura si despre detalii legate de perioada proletcultista, unde nu se jena sa spuna cat rau a facut cate un Roller sau chiar A Toma prin exagerarile promovate. In 1972 am fost impreuna intr-o excursie in Germania si am dormit o noapte in aceeasi camera. Citise foarte mult despre locurile pe care urma sa le vizitam si mi-a spus atunci multe detalii si multe istorioare dragute despre ceea ce urma sa vedem a doua zi, inclusiv ceva despre o garnizoana sovietica de la marginea orasului Leipzig, garnizoana pe langa chiar am trecut si ghidul l-a rugat pe sofer sa incetineasca. Era acolo un furnicar de oameni si ghidul a zis ca soldatii prapadeau gloantele cu sacii la trageri la sedintele de antrenament. Dintre noi, in acea excursie interventiile cele mai la obiect in dialogul cu ghidul care era asistent universitar si vorbitor de franceza, engleza si bineinteles germana, erau ale lui Radu Homescu. Noi ceilalti eram cam spectatori. Dupa Revolutie a ajuns ambasador in Izrael si mai apoi profesor universitar la Oradea. A fost si rector al Universitatii din Oradea. cand s-au implinit 100 de ani de la infiintarea ASE l-am reintalnit si mi-a facut realmente placere sa readuc in memorie acele momente speciale traite cand se discutau lucruri speciale dar se spuneau si bancuri interzise. Chiar radu Homescu avea ziceri cu astfel de bancuri.
Doamna Bita era rusoaica de origine dar invatase foarte bine sa vorbeasca romaneste si tot timpul a dovedit a arata ca este o doamna. Sotul ei era Vasile Bita. cand mergeam in biroul unde era si doamna, ii gaseam muncind. Odata eram racit si a zis ca are un leac. Niste hrean. Am luat intr-o lingurita dintr-un borcanel fara sa-mi fau seama ce va urma. Se zice ca Yoghinii inghit cianura si o gestioneaza astfel incat sa nu o asimileze. Asa ceva mi s-a intamplat si mie. Simteam cum acel amestec se plimba catre stomac milimetru cu milimetru. Era ingrozitor dar nu aveam ce sa fac. Spre surpriza mea, raceala a trecut ca prin farmec, intr-o secunda. M-am minunat si doamna Larisa Bita mi-a zis ca la ei in URSS acesta era un tratament foarte eficient. In rest, discretia doamnei am apreciat-o foarte mult. Se vedea ca vine dintr-o alta lume, dintr-o alta cultura.
Il stiam pe traian din studentie, dar in Centrul de calcul el a fost o mare revelatie, pentru ca era singurul care lucra la un sistem informatic care mergea ca un ceasornic, la ROMCHIM. El lucra cu o echipa de acolo extrem de performanta si dadea solutii foarte apreciate de cei din aparatul de executie. Se lucra cu secrete de stat. O perioada scurta am lucrat si eu la acel contract si cand m-am dus sa cer aprobare sa plec in Germania ca lucrez cu secrete de stat, cel de la BDS s-a uitat la mine si mi-a zis simplu: mergi si gata! Din partea ROMCHIM era ca sef de Oficiu de Calcul un domn care lucrase in japonia. Mi s-a parut un model de manager, flexibil, cu idei c;lare si mai ales stia sa spuna lucrurilor pe nume in primul rand ca el nu este informatician dar ca accepta orice idee buna daca ii este prezentata pe inteles. Si a mai zis ceva: ca nu se va impauna el cu ceea ce altii au facut. La o prezentare, el a vorbit putin la inceput, apoi a dat cuvantul specialistilor, recunoscandu-le de fiecare data meritele. Era de 1000 de ori mai valorosi decat cei care semnau documentatii si articole la care nu scrisasera un rand. Surcel gestiona bine problemele si era si el un bun manager de proiect, desi nu avea mai mult de 35 de ani, ceea ce in acele vremuri insemna foiarte tanar, cu ca acum cand un student de anul al doilea e numit de o firma lesinata manager de proiect si el nu stie reguli elementare de lucru in echipa. Era un profesor la disciplina Organizarea si conducerea intreprinderilor industriale, Constantin Pintilie, care a venit o data cu un domn care era seful Oficiului de Calcul de la FMUAB si care ne-a povestit ca este important sa faci un sistem informatic dar sa incepi cu ceea ce stii cel mai bine, sa faci ceva care merge si sa arati celor care asteapta de la informatica rezultate, nu votbe. Traian a inteles acest lucru si de fiecare data cand a proiectat ceva, a avut in atentie sa nu lase prea mult lumea sa stepte rezultate. Numai asa se explica succesul total al lui Traian Surcel la contractul cu ROMCHIM. Dupa trecerea la catedra, Traian a aratat colegilor talentul sau de constructor. cand a prezentat colectivul pe care il coordona, s-a vazut ca el acoperea peste 50% din activitatea caytedrei, totul fiind la alte facultatii. Toata lumea a apreciat pe directorul de colegiu care a fost Traian Surcel in vremea cand rector era profesorul Paul Bran si colegiul de la Buzau era infloritor. Cel care i-a urmat nu a agreat colegiile si a procedat la desfiintarea acestora, unul cate unul, ASe ramanand numai in Bucuresti.
Doamna era foarte trista. Avusese un frate cu care am fost coleg si pe care l-a pierdut intr-o vacanta de vara, el mergand pe litoral. Doamna era la dispeceratul operatoarelor de perforat cartele. Primea foile de programare si te programa cand sa vii sa le iei cu cartelele perforate. Era extrem de calma si facea tot posibilul sa ajute pe cei aflati la stramtoare cu termenele de contract. I-am multumit ori de cate ori m-a ajutat si au fost nenumarate dati, pentru ca lucram la niste contracte care aveau termene precum ieri, vorba romanului sau aveam grupe des tudenti ce trebuiau evaluati la programe aplicative si foarte multi dintre ei trebuiau sprijiniti in a li se perfora cartelele, mai ales daca nu erau din zona informaticii. Dupa ce s-a casatorit cu profesorul Negescu, doamna a incetat de a mai fi trista. dar a ramas tot buna la suflet si foarte atenta la solicitarile noastre, ale celor nevoiasi in ale perforarii de programe, mai ales ca la un moment dat aveam un set cu 15.000 de cazuri, iecare caz=o cartela perforata, incat ii ingrozisem pe operatorii de la calculator. Noroc ca nu se tiparea prea multa imprimanta. dar cu foile de programare nu aveam incotro ca fiecare caz insemna o linie de foaie si pe foaie erau undeva la 20 de randuri. SAsa ca teancurile curgeau dar eram primit toit cu aceeasi atentie si nu am avut probleme ca o linie a fost perforata de doua ori sau a lipsit ceva. desi nu am cerut, doamna scria pe foile mele perfoarere si verificare, ;lucru pentru care ii multumeam de fiecare data.
nea Nicu Constantinescu era recunoscut drept un tehnician mecanic cu maini de aur. In sala unde avea el locul de munca era ordine si daca cineva avea o problema cu una dintre masinile de calcul electrono-mecanice, el era cel care facea tot ce trebuie sa repuna masina in functiune. Era un om asezat, cu o privire foarte expresiva si care vorbea calm, incat iti inspira incredere ca problema va fi rezolvata indiferent cat de dificila este ea. Nu a trecut mult timp si am aflat ca a plecat in Suedia definitiv si dupa alti cativa ani am aflat ca ii mergea foarte bine. Sa iei totul de la capat dupa varsta de 40 de ani e un act de curaj. dar sa si reusesti departe, printre straini este un lucru fenomenal.
Era un tanar foarte inteligent care deprinsese foarte bine programarea masinilor de contabilizat si a altor masini de calcul de birou. De aceea era foarte solicitat si muncea din greu. Asa si-a facut casa si tot ce trebuie in casa. A trebuit sa reia facultatea, sa dovedeasca tututror ca el stie sa si invete. A facut-o foarte bine pentru ca atunci cand a dat examen de COBOL cand eu eram si tineam cursul la seral, a aratat ca are solide cunostinte. Eram foarte multumit. Ce m-a incantat a fost faptul ca nicio secunda nu a venit inainte de examen sa discutam una sau alta. El discuta cu cei din centru de Calcul care aveau seminarii la zi. Dupa multi ani l-am intalnit, recasatorit, cu copii, era sef cu informatica la Sere Berceni si avea actele aprobate de emigrare in USA. L-am admirat pentru simplitate, pentru ambitie si mai ales pentru capacitatea de a incepe bine un lucru, de a-l continua tot bine si de a-l incheia asa cum il incepuse. Cand incepea cu nea, ivane eram sigur ca imi spunea despre o problema grea cu care se confruntase, deswpre cat n-a dormit si despre multumirea ca i-a dat de cap. L-am admirat pe Dan Ceausu pentru tot ce era el, un om ambitios, muncitor si modest desi ii depasa pe multi prin ceea ce facuse, in mod concret.
Cand a lucrat la calculatorul NEAC m-a ajutat foarte mult sa rezolv problemele intrucat era chestia de a perfora niste banda, de a da drumul acelui calculator, pentru ca nu mai era atat de solicitat dupa ce la moda era IBM360, venit si instalat la parter. A venit si a lucrat, inca si foarte bine in catedra de Informatica Economica, remarcandu-se ca operator tehnician de calitate. Mariana Oprescu a plecat api in corpul de lucru la secretaratul ASE, la diplome unde de asemenea, a aratat ca stie sa fie un meserias de calitate, lucrarile ei fiind fara cusur. cand am intalnit-o era foarte incantata ca se pensiona si beneficia de un decret pe care lumea zicea ca ii fusese dedicat profesoarei Zoe Petre, ce permitea un calcul generos al pensiei. I-am zis si sotiei, ea s-a interesat si asa a ajuns sa-si depuna dosarul de pensionare. Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Mariana Oprescu!
Lucrase ca operatoare la masinile de perforat, dupa care am vazut-o lucrand la unul dintre laboratoare pe post de tehnician. Multe femei o invidiau pentru frumusetea ei. cand venea Ceausescu in Centrul de Calcul, ea era imbracata in costum national si ii oferea florile, ca asa se obisnuia. Asta punea si mai mult pae pe foc la nivelul barfelor. dar ea isi vedea de treburile ei si nimeni nu avea ce sa-i reproseze. cand mergeam in excursii cu nea Fanica Filipescu era prezenta si dovedea un interes special in a vizita muzee, castele si tot ce era de vizitat, nefacand opinie separata sau galagie asa cum faceau unii care isi exprimau niste nemultumiri abstracte.
Si-a purtat cu demnitate nefericirea si a facut la un moment dat o demonstratie de i-a lasat pe toti din centru de calcul cu gura cascata. Era programatoarepe IBM si se zbuciuma sa invete limba engleza. De la ea am auzit prima data de down town si multe alte expresii. Era fumatoare si statea tot timpul intr-un loc al ei fara sa supere pe nimeni. Intr-un timp am stat in sala 2320 de azi in acelasi birou, cu Doinita Fusaru, doamna Cucu Janette, Rodica si eu. Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata o discutie in contradictoriu. Mai veneau in birou unele femei rautacioase si o barfeau. Doamnele cu care eram in birou lasau privirea in hartoage, lucrau si femeile vazand ca nu au ecouri de la auditoriu, isi luau talpasita. Gura lumii este sloboda si mai ales daca exista invidii, cu atat mai mult. Ea isi scria programele pe foi, le dadea la perforat, isi ducea cutiile cu cartele si nu stia nici vantul, nici pamantul. Stiam ca primea prime, ceea ce arata ca sefii ei o apreciau pentru ceea ce facea. La inceput am amintit de o intamplare. Fiica ei era eleva in clasa a XII-a si Rodica ne spunea ca a repetat cu ea nu stiu ce manual. Alta data ne mai zicea ca repetase fizica de cateva zeci de ori. Noi nu am dat atentie prea mare. S-a dat admitere la medicina. Multe vedete din centru de calcul aveau odraslele care dadeau examen la medicina. Era la moda. Surpriza, niciuna dintre acele odrasle nu reusise, in schimb fetita Rodicai marinescu intrase cu o medie fenomenala. ce inseamna o femeie tenace, care isi facuse din viata ca tel, reusita fiicei ei. Ce mandra trebuie sa fi fost Rodica Marinescu, acea persoana modesta care avea patratelul ei din care n-a iesit niciodata in dorinta de a se afirma zgomotos.
Biroul lui, in anul 1970 era in actuala sala 2320 si este prima persoana cu care am intrat in contact la venirea mea in Centrul de Calcul, cand il asteptam pe seful de sector, matematicianul Vasile Ionescu. Era politehnist si toba de programare in FORTRAN. Mi-a aratat un teanc mic de cartele pe care il utriliza sa faca derivarea simbolica a functiilor. Exemplificarile facute imi artau ca ale program micut mergea pana la un grad de complexitate ridicat. candva m-a poasionat calculul simbolic si ori de cate ori citeam cate ceva, ma gandeam la tencusorul acela de cartele care il avea Alex. Vinea si care facea derivare de functii. Dupa un timp, am aflat ca a plecat in Austria. de la profesorul fabian mai aflam cate ceva si chiar in anul 2005 mi-a zis ca era foarte bine realizat in Viena. L-am admoirat pentru simplitatea comunicarii si mai ales pentru dorinta de a colabora, pentru ca in timpul acela foarte scurt am realizat anumite lucruri impreuna, eu incepator fiind, nu am fost privit niciodata de tanarul Vinea, de sus sau cu superioritate. Tot timpul mi-a aratat reviste, copii dupa articole si el a fost acela care mi-a aratat cum sa caut in colectia de algoritmi de ca C-ACM, iar mult mai tarziu am gasit cele doua volume originale la biblioteca extraordinara de la ICI. A fost omul de la care am invatat ca numai cu o documentare completa si la zi ai toate sansele de a reusi. Am aplicat aceste sfaturi cand m-am ocupat de complexitatea software si s-a dovedit ca Alezxandru Vinea avea perfecta dreptate!
Despre Csaba Fabian am scris in mod special la o adresa unde am scris despre invataturile lui Csaba fabian, caci multe am avut de invatat de la acest om. Prezenta lui in seminariile de la etajul 5 era pentru mine un prilej de a vedea cum se lucreaza cu adevarat, pentru ca el venea cu acel spirit german pe care si-l insusise pe perioada doctoratului. Toata lumea ii era recunoscatoare pentru un gest facut prin redirectionarea unor bani in vederea cumpararii unei piese de schimb pentru un echipament de la sala calculatorului IBM 360. Am lucrat impreuna pentru un contract de optimizare de la rafinaria Brazi, iar drumurile Ploiesti-Bucuresti mi-au ramas in memorie. La un moment dat, erau pe calea ferata acolo la Brazi tufe de liliac inflorit si am adus acasa un buchet frumos. Acolo am vazut un om important care a avut puterea sa recunoasca in fata unui copil, caci copil eram eu la 23 de ani in fata lui, ca modelul prezentat era gresit, intrucat imi dadea si costuri negative dar in final erau negative cantitatile rezultate din amestec. Dupa ce am facut modificarile, totul a fost in regula.
A scrie despre Manole Velicanu, nu este grei, ci foarte greu, pentru ca acest om este omul faptelor. Vorbeste putin, vorbeste apasat si spune lucrurilor pe nume. L-am cunoscut acum foarte multi ani. Era un tanar pe care l-am respectat din doua motive. Primul motiv ca era meserias, adica facea programare adevarata si s-a dovedit ca ceea ce a lucrat el a avut valoare prin faptul ca aplicatia complexa a mers. In al doilea rand, era un jucator de tenis adevarat si felul in care sedea costumul acela cu dungi pe el, facea pe orice femeie sa intoarca privirea si sa se minuneze. Asa este si acum, o fire sportiva si foarte dinamica. Un mare defect are Manole Velicanu: este necrutator cu cei superficiali si care fac lucruri netemeinice. Spune lucrurilor verde in fata si pe nume, chestie care de multe ori, nu convine pentru ca distruge acel festivism dus pana la obscenitate de catre unii. Intr-o zi cand ramasesem cu ARO undeva pe la Arcul de Triumf in pana din motive de disc de ambreaj, discutam cu cineva ca nu-l vedeam pe nea Titi sa ma salveze. Atunci a intervenit Manole care avea un Oltcit si a zis ca vine el sa ma ajute. In acele vremuri cand benzina se dadea pe cartela sa vina cineva sa-ti faca o asemenea propunere era mai mult decat un act de mare generozitate. Era bunatatea insasi, salvarea adica. A facut gestul pe care nu l-am uitat, in antiteza cu colegi care atunci cand eram la scoala de soferi nu mi-au dat nicio mana de ajutor, caci si acolo trebuia benzina, dar dupa ce am luat acel ARO aveau neobrazarea sa-mi ceara sa-i duc pe langa Titu dupa varza sau la Lunguletu dupa cartofi. Cand s-a organizat concurs de venire in catedra, m-am bucurat ca Manole a ales acesta cale, de a deveni profesor. Stiam ca lucra foarte bine cu studentii dintotdeauna, cand era in centrul de Calcul. dar il preferau pe manole studenti seriosi, care stiau sa munceasca si stiau ca daca vor lucra cu manole la licenta, in productie le va fi foarte bine, ca manole ii invata lucruri care se aplicau direct in oficiile si centrele de calcul din intreprinderi. El lucra la contracte cu mari intreprinderi si stia ce si cum se pun problemele cu sistemele informatice din productie.
In rpimul meu an de asisten universitar stagiar, am lucrat si cu grupe de anul 5 la disciplina de ASSEMBLER si acolo l-am remarcat de Octavian Sarban, un student cu o gandire clara, care stia bine programare si avea o capacitate exytraordinara de a asimila si de a fi creativ. A fost repartizat in Centriul de Calcul dar a sta foarte putin, plecand la un alt centru de calcul si ajungand sa lucreze in zona sondajelor de opinie. Il mai intalneam in autobuz sau troleibuz, el stand undeva pe o straduta ce dadea din Bd. Bracoveanu, adica Berceni, cam pe acolo avand si eu locuinta. Discutam desigur despre programare si imi placea ca si el ca si mine, cautam sa ducem lucrurile pana la capat, fara a fi mereu in incercari asa cum se intampla in informatica romaneasca unde se incepea ceva in FORTRAN. Venind Pl/I, lumea a trecut tot la inceput fiind aplicatia in Pl/I. Venind C, aplicatia s-a reluat in limbajul C. PProgramarea orientata obiect cu C++ a impus ca aplicatia in stadiul incipient sa fie transferata la aceasta noua tehnica si deci s-a reluat de la inceput dar in C++ si tot asa. Astfel, o aplicatie inceputa acum 25 de ani este tot in lucru, dar in C#, caci acesta este la moda, dar tot la inceput. Octavian imi impartasa ideea ca o aplicatie trebuie facuta cap-coada intr-un limbaj si sa fie utilizata cativa ani. Dupa aceea trebuie refacuta in alta tehnologie, cu alte caracteriustici, dar beneficiind de experienta anterioara. Altfel se bate pasul pe loc. Ultima data tot asa ne-am intalnit in 331. El a coborat la Universitate. Era neschimbat. Cu aceeasi placere voi discuta cu el daca il voi reantalni, ca si cum ne-am vazut ieri.
Cand l-am vazut la etajul 4 pe Radu marsanu cu actele de incadrare la centrul de Calcul mi-am dat seama ca se reinoda o traditie, adica venirea celor mai performanti absolventi de la Cibernetica, din sectia de Informatica aici in centrul de calcul. A venit si a lucrat programare la contracte importante, iar dupa revolutie a concurat pe post de asistent in catedra de Informatica si treapta cu treapta a aprcurs traseul pana a ajuns profesor universitar. A publicat articole si a muncit din greu sa se afirme, avand succes pentru tot ceea ce a facut. la una din zilele lui am fost servit cu o felie de tort exceptional si i-am cerut sa-mi spuna cum se face. Sonia, sotia lui facuse acea capodopera si mi-a dat reteta. De atunci eu stiu sa fac tort si numai acea reteta am aplicat-o, iar cei care au mancat din torturile mele au ramas absolut incantati. Reteta este: albusul de la 6 oua se bate spuma; se pune sare si zeama de lamaie si se bate in continuare; se pun 6 linguri de zahar incet-incet si se amesteca pana se face ca bezeaua; se pun in ploaie 2 linguri de faina si 5 linguri de nuca data prin masina; aluatul se pune intr-o cratita dupa care se baga la cuptor; se iau galbenusurile, se pun 5 linguri de zahar si se freaca in bain-marie; se pun 2 linguri de cacao pana se face o crema densa si omogena; se lasa la rece; se pune un pachet de unt si se amesteca foarte bine; blatul scos din cuptor si racit este taiat in doua; se insiropeaza; se pune crema; se acopera cu partea taiata; se insiropeaza si pune crema deasupra; se lasa la rece; pofta buna!
Cand eram in primul an de serviciu, in actuala sala 2314 aveam biroul in dreapta la fereastra, iat Ana maria avea biroul unde sunt usile dulapurilor aplicate in perete. Lucra programare si participase la cursurile de instruire facute de IBM. Era necrutatoare cu niste persoane care isi dadeau o importanta prea mare in raport cu ceea ce stiau si ce produsesera pana atunci. Lucra la SSP, care erau un pachet de subrutine stiintifice produse de IBM si care trebuiau implementate de la cap la coada, intrucatr exista un contract mare cu ICPRONAV galati ce presupunea calcule matriceale sofisticate. De formatie matematician, Ana Maria Bascu avea o pozitie foarte buna, in raport cu unii despre care se zicea ca ramasesera cam repetenti in facultate. Asa ca, vorba ei calma, rara dar precis directionata nu lasa loc de interpretari libere si mai ales impiedica aparitia lucrurilor arbitrare. S-a casatorit cu domnul inginer sandi si nu dupa mult timp a plecta la un alt loc de munca. Ultima data stiam ca lucra pentru Banca Mondiala. Fiind fiica de pictor, avea vastre cunostinte in domeniu si povestea amanuntit de perioadele petrecute de a impreuna cu familia, acolo unde tatal sau lucra, pictura de biserica fiind specializarea sa. In biroul acela erau mai multe doamne, eu si Dan Somnea fiind singurii barbati acolo. Nu mi s-a intamplat sa le aud vorbind cu tonuri ridicat pe acele doamne sau adresandu-ni-se noua intr-o maniera alta decat absolut colegiala cu Dane si Ioane. Imi aduc aminte cand odata apropiat de sarbatorile de iarna, Ana Maria a zis ca cei de la ambasada Americii au aruncat ambalaje atat de deosebite incat mai-mai ca-ti venea sa le iei atat de frumoase erau, in timp ce la noi impachetarea se facea fie in ziar, fie in hartie de slaba calitate. Piungi de ocazie sau hartie speciala de impachetat, nici vorba sa se gaseasca in librarii.
Trecuse in centrul de Calcul si se ocupa de software cu salarizarea. Era un program scris in limbajul COBOL, la care ma mai pricepeam si eu si ori de cate ori apareau niste probleme, doamna ma consulta asa fel incat acele modificari necesare sa fie facute incat sa nu afecteze radical intregul produs. Am admirat dorinta sa de a fi la curent cu problemele si de a nu se lasa doborata de viata, intrucat au fost numeroase loviturile pe care le-a primit, multe pe nedrept. Povestea cum un profesor de informatica de gestiune, cu care s-a purtat frumos in vremea cand era sefa la personal, l-a ridicat pe fiul doamnei in picioare in sala de curs si a vorbit destul de nepotrivit, facandu-l pe tanar sa fie extrem de jenat. Stiu ca mie mi-a facut numai bine. Doamna avea locuinta foarte aproape de ASE, pe Eminescu si imi zicea ca merge sa mestece un pic in mancare. Era o gluma. Am fost invitat de nenumarate ori si eu cu sotia la dansa acasa, la o cafea dar sa vedem si un film la video. Am vazut acolo Ferma animalelor cu mult inainte de 1989 si am vazut si un film usor porno, dar ceea ce era frumos era legat de faptul ca doamna mai invitase si pe altii inainte si il vazuse de vreo 50 de ori cu musafirii, asa fel incat din bucatarie, cand ne pregatea cafeaua ne spunea ce se intampla, intrucat dupa muzica stia ce si cum. Imi aduc aminte ca am mers cu dansa la un mort, depus la biseriica de peste drum de Cibernetica. Era un profesor important care nu prea fusese iubit de nimeni, din moment ce biserica era goala, mortul singur caci nici nevasta-sa nu dadea pe la biserica, zicea femeia care se ocupa de lumanari. Tot cu doamna am fost sa particip la slujba de inmormantare a lui Aurelian Andreescu, la Biserica din Piata Amzei. Era lume multa si nu prea multi dintre artisti. Era sezon pe litoral. ceea ce trebuie sa spun este ca doamna Cucu facea un tort de inghetata cum n-am vazut in viata mea, cu multe straturi si imens. Toate incercarile mele de a face si eu acasa asa ceva au esuat. Pe o parte bagam eu cratita cu compozitia, pe de alta aprte copiii o scoteau si mancau, neajungand niciodata sa am straturile desi materiile prime imi prisoseau.
Cat timp revista Economic computation and economic cybernetics studies and research nu a fost ISI, aceasta Iva Ionescu mi-a vorbit frumos, am colaborat exceptional. I-am dus articole care au avut o traiectorie normala cu reviziuiri, exact cum scrie la o revista care se respecta. Publicam 1 sau doua articole pe an. S-a intamplat ca intr-un an sa fie cotata ISI si noi sa avem niste materiale in firul de asteptare. cand s-a facut sedinta in care se anunta ca revista e ISI am vazut niste mutre noi. La borcanul cu miere apar multe muste. Asteptam sa se publice articolele noastre si nu mai apareau. Am intalnit-o pe Iva si am intrebat-o in ce stadiu sunt articolele noastre. Mi-a raspuns sec: acum avem allte prioritati. Carte prioritati? Simplu, sa publice numai anumite persoane, mai ales cu functii. Sa imi aduc aminte ca s-a vorbit de ceva cu algoritmi genetici, plagiat dovedit, articol publicat acolo? Numai ca unul dintre autori era vorba lui Nastase, de numarat. Au mai circulat in epoca si alte minuni. oricum articolele le-am retras si le-am publicat altundeva. Fara a suporta umilintele unui ISI care pentru mine nu mai conteaza ca in niciun caz pe crucea mea nu are cum sa scrie ca am publicat la acea revista ISI, din simplul motiv ca are un nume mult prea lung si in rai sau in Iad nu cred sa vorbeasca ingerii, respectiv, dracii despre ea nici de bine si nici de rau. oare cine s-o fi suit in copac?
Era un sportiv. Tot timpul avea ceva frumos de spus. Il stiam cu zambetul pe buze, gata sa spuna un banc. Juca tenis si era un excelent programator in COBOL. cand aveam dureri cu rulatul sau cu depanatul de programe, mergeam la el. Uneori i-am trimis si studenti de la statistica sa-i ajute cu depanarea de programe, ca era un maestru. Arata foarte bine, inalt, cu o prezenta speciala si stia sa masoare vorba si sa spuna exact ceea ce trebuie spus. Nu vorbea mult si despre el vorbea foarte putin. Stiam ca erau 5 frati, deci toti baieti si ma intrebam cat de greu a trebuit sa-i fie mamei lui cu 5 zburdalnici care sunt sigur ca numai cuminti nu erau. Dupa un timp a plecat la Turbomecanica, unde s-a impus ca era foarte bun. Am avut un absolvent, Mocanu, care mergea si pe la concursurile acelea unde se pun intrebari, se dau raspunsuri si premiul creste. El lucra tot acolo si mi-a vorbit de Traian numai la superlativ. De multe ori cand vorgeam cu Gigel Sabau ne aminteam de Traian ca ei erau buni prieteni.
A fost sef de sector o perioada de timp, dupa care a devenit conferentiar universitar, in catedra de Cibernetica Economica. Toata lumea stia ca este nemembru de partid. Dupa 1989 am aflat mult mai multe din cele spuse dar si din cele scrise de domnia sa. Stiu numai ca lucrase cu niste domni speciali, precum Dumitru Visan, Ioan Bancila, pe probleme de drum critic si aplicatii practice ale cercetarilor operationale, folosind produse software. Dupa revolutie am aflat o serie de secrete din viata sa, precum episodul Pitesti, suferintele in temnitele comuniste. A scris ceva pe acesta tema. Il respectam pentru cultura sa, pentru modul in care aducea acea liniste specifica locurilor elevate si am avut ce invata de la domnia sa, pentru experienta sa de viata era vasta in raport cu mine care eram la inceput de drum. Nu am cum sa uita ca profesorul Boldur, mi se adresa mie cu domnul Ivan de mi se facea rusine nu altceva.
Este persoana care mi-a lasat cea mai proasta impresie, din cate am intalnit. Era increzut, inchipuit si trata pe toata lumea de foarte sus de parca numai el exista ca fiinta inteligenta. Cu mine a fost o intamplare despre care am relatat cand am vorbit despre doamna Rodica Boconcios. Celelalte momente in care l-am vazut la lucru au fost tot jalnice. Venise un profesor din USA de la o universitate, care prezenta ceva de prognoza, el Vincentiu, cel care statuse cativa ani in America se angajase sa traduca la simultan cum ar veni. Numai ca profesorul a folosit cuvantul expectation des utilizat in prognoza dar si in statistica matematica si in econometrie. Surptiza mea, care doar citeam texte de programare ale IBM si ceva carti de compilatoare, a fost ca neica Vincentiu a tradus acel cuvant absolut aiurea. In sala mai era un X care se lauda peste tot ca a fost la Stanford si nici el nu l-a corectat. M-am infuriat si ca o voce din public le-am zis ca expectation are traducerea de speranta, asteptare. Am fost de fata cand intr-o competitie a pierdut un post de conferentiar reprosindu-i-se ca a publicat doar in revista centrului. cand eram sef de catedra a venit sa ma roage ceva. I-am reamintit de incidentul de demult, i-am spus ca am solutie, dar nu pentru el. Cu cei care se poarta urat cu mine, eu ma port mai urat de 100 de ori. Asa am ajuns sa ma protejez de tot felul de marlanii, pentru ca oamenii gandesc bine inainte de a-mi face o mizerie. Stiu numai ca era singurul care isi lipise pe usa biroului imens de la etajul patru din cladirea Centrului de Calcul, o carte de vizita din vremea cu master of science, sa arate lumii ca el este cineva. Asa o fi fost, dar nu si in ochii mei. ca fapt divers: cand sotia lui a avut o anumita problema si era nevoie de perfuzii masive, l-am vazut pe acel individ arogant transformat intr-o otreapa, iar multa lume l-a evitat, desi in alte cazuri oamenii s-au ajutat mult mai mult intre ei.
era in vremurile de demult, un tanar activ, care lucra in sala 2316 de azi cu Teodor, Emil, Dinca, Gigi Cazan. Ne salutam si il apreciam ca-si vedea de treburile lui. Intr-o zi V. Ionescu m-a chemat sa-mi zica sa eliberez biroul ca si-a exprimat Liviu Toma dorinta de a lucra in acea sala. Ca la Bergenbier, prietenii stiau de ce. N-a mai avut rabdare sa ma intorc de la curs, la 1330 si mi-a scos toate troacele din birou si din dulap si mi le-a aruncat pe jos. Urat gest!
Lucra la sala cal culatorului. Era foarte tanar, un brunetel ordonat, tuns scurt, aproape un pusti. Politicos si saritor, m-a ajutat ori de cate ori aveam nevoie cu rulari la IBM sau la Felix. Tarziu am aflat ca era fiul directoarei de la Liceul German. Pe pozitia mamei lui, in conditiile in care toate mamicile din Centrul de Calcul isi descoperisera origini germane si aveau odraslele acolo, el avea tot ce-i trebuie sa fie arogant, obraznic, chiulangiu si prost crescut. Dar nu era asa. Era un model si pentru acest lucru l-am apreciat. L-am apreciat si mai mult cand am aflat ca a terminat si o facultate. Asa arata un baiat de succes, care a stiut sa se lupte cu viata desi avea si o alternativa, calduta si fara efort.
Lucra in biroul unde este acum sala 2317, in birou cu Marot, cu Marinescu si cu Codrin. Nu a stat mult in Centrul de Clacul din motive intemeiate, unul fiind salariul. L-am intalnit de mai multe ori. Am vorbit si despre site-ul meu ionivan.ro si mi-a dat ceva sugestii. Era un tanar cu idei clare, performant si respectat intre cei de generatia lui. Sunt sigur ca la noul loc de munca a fost stralucitor. El avea copii si cand baiatul meu s-a facut marisor, i-am zis lui Mirecea daca vrea sa-i dau o bicicleta adusa de mine din Rusia. I-am adus-o si nu dupa mult timp mi-a zis ca baietelul lui i-a dat-o altui baietel sa se plimbe, acela i-a luat-o si parintii respectivului au tinut sa spuna ca aia era bicicleta filui lor dintotdeauna. Ce parinti, ce educatie, vai de capul lor! Stau si ma intreb ce s-o fi ales de pustiul acela cu parinti mincinosi si hoti?
Era un om trist. Foarte trist. Lucrase in diplomatie si o ruda apropiata ii fugise in strainatate. Acest fpat a determinat retragerea lui de la post. Un om care facuse ceva toata tineretea lui, venise acum in sectorul domnului Homescu sa lucreze informatica. Lucra in tacere. Invata si incerca sa se acomodeze la noua sa viata. Il vedeam ca fuma cam mult. Dar il intelegeam, pentru ca ii placuse meseria de dinainte. E foarte rau ca viata ta sa depindea de ceilalti. daca el ar fi incuviintat plecarea acelei rude, daca acea ruda ar fi fugit ca asa i-ar fi cerut Mircea, as fi inteles. Numai ca nu a fost asa. Si el tragea ponoasele. Din cate am inteles iubea copiii dar el nu avea copii si cred ca si acest lucru il facea sa sufere. Dupa Revolutie l-am vazut in postura sotului cu o doamna, adica sotiua, care doreste sa obtina titlul de doctor. Conducatorul doamnei insa nu gestionase corect stagiul de doctorat al acesteia. In final, s-a rezolvat. Se incheiase stagiul meu de sef de catedra unde impusesem ca doctoranzii sa publice si in revista Informatica Economica, revista pentru tineri nu pentru elefanti ca mine, de exemplu... Inainte de 1989 am vazut impreuna filmul interzis Ferma animalelor facut desen animat, dupa roamnul lui George Orwell.
Ca operator la calculator Turea era un model. politicos si foarte atent, el avea tot timpul un dialog perfect cu beneficiarii, printre care ma numaram si eu. Ori de cate ori il geseam pe el stiam ca voi fi servit exemplar. S-a casatorit cu o fata care era operatoare la masinile de perforat de la etajul intai. La un moment dat am inteles ca a plecat din ASE la un salariu mai mare. Am in minte un baiat blond, asezat, cu mult bun simt si cu acea dorinta speciala care rar se intalneste, de a face bine.
Era operator la sala calculatorului IBM si am colaborat de minune cu el. Inalt cu mustata, un brunet sadea, Alex stia cum sa ia lucrurile asa fel incat sa iasa totul foarte bine. Era linisitit, fara a face zgomot isi vedea de treaba lui. Au fost cateva situatii in care am mers in excursii impreuna si am vazut ca este un tip special. L-am revazut si dupa Revolutie multi ani, intrucat el a ramas cu Teodor, cu Vladut si cu inca alti cativa sa lucreze pentru informatizarea in ASE, contrbuind la implementarea cu succes a unor probleme. Ne salutam si intotdeauna am vazut in el un om care stie meserie, face meserie si tace.
Era fratele lui Doru Pascu, despre care Doru imi spunea ca stia sa cante la acordeon si mi-a povestit o intamplare cum Lucian canta de mama focului la acel instrument, momentul fiind total nepotrivit, dupa figura suparata a tatalui lor, cand se intorcea de la sedinta unde aflase ce-i face mezinul. Eu ma intelegeam bine si cu Lucian care era operator calculator destoinic. Peste an fiica lui mi-a fost studenta la structuri de date, ea fiind la Colegiu si asemanarea izbitoare cu Lucian m-a facut sa o intreb daca il cunoaste pe acesta si ea mi-a zis ca e tatal ei.
Sergiu era un barbat inaltut, slabut si avea ochelari cu lentile groase. Era linistit, lucra in actuala sala 2320. Uneori il vedeam la noi in birou discutand cu doamnele de acolo, pentru ca lucrau cu totii la aceleasi contracte. Era inginer si avea dorinta de a invata. Avea niste programe si ducea si aducea cutiile cu cartele, suferind atunci cand dintr-un motiv sau altul se astepta sa obtina rezultate de la calculator dar din cauza altor prioritati era amanat. Intotdeauna era foarte ingrijit. Avea ca toti cei din Centru halat alb, pe care il lua direct peste maieu cand era cald. Halatul lui era de un alb impecabil si sunt sigur da acum cu el s-ar fi facut reclama aceea pentru detergentul acela in care apare Magda Catone si-si miroase rufele. Ar fi mirosit halatul lui Sergiu Aronovici intins pe sarma, caci alb mai era. Am vazut la el o carte de programare in FORTRAN in engleza si i-am cerut-o. M-a impresionat lejeritatea cu care mi-a dat cartea si mi-a zis sa i-o inapoiez cand termin. Era acolo un obicei si anume daca cineva avea o carte, tinea cu dintii de ea, pentru ca era sansa lui de a se remarca stiinde ceva mai multe decat altii, prin citirea acelei carti. Erau si situatii in care daca stiam ca o carte e la un anumit personaj, eram extrem de linisiti ca nu se va intampla nimic, pentru ca respectivul o tinea in dulap fara sa o citeasca, deci nu avea cine sa faca pe desteptul cu noutati. Sergiu era un baiat foarte discret. S-a casatorit discret, s-a retras discret. Despre altii aflam in mod zgomotos ca si-au depus dosarele de plecare in Izrael. Despre Sergiu am aflat numai ca a plecat deja. Dupa multi ani a revenit. L-am vazut. Viata isi spusese cuvantul. Era un alt om, cu trasaturi mai ferme si gesturile sale nu mai erau nici foarte ample si nici foarte iuti ca in tinerete.
Despre Chira Dan trebuie sa spun lucruri frumoase, pentru ca tot timpul cat a lucrat in biroul de la actuala sala 2320 era preocupat sa faca bine ceea ce primea de la seful sau de contract. El era un tip saten, cu ochelari cu rame groase, care din cand in cand isi aseza parul, pe care siu-l dorea dat peste cap. El a trecut de la nefericire la fericire, ca orice tanar, foarte rapis, iar cand am auzit ca a emigrat, nu m-a surprins pentru ca desi familia ii asigura un standard anume, aveam impresia ca se simte strans ca in chingi. M-am bucurat cand am auzit ca a reusit acolo unde s-a dus. Mai tinea legatura cu niste tineri de pe etaj si ei imi mai ziceau de una sau de alta.
Lucra in biroul unde era si Mircea Magda si Margot Pencea si Rodica Marinescu. Aveau acolo niste contracte grele. El era un tip vesel, care lucra mult si care m-a impresionat prin capacitatea de a se implica. Vroia mult mai mult de la el. Era tun om ordonat si ori de cate ori mergeam la el sa discut ceea ce trebuia sa fac pentru a oferi componentele exact asa cum ii trebuiau lui, accepta sa dialogam. Daca eu aveam dreptate accepta, dar daca nu aveam cauta cu intelepciune sa-mi explice argumentat si sa ma convinga. Nu era prea greu pentru el ca eu recunosc imediat daca nu am dreptate si nu mai lungesc discutia ca pe peltea. Si el a plecat spre o viata mai buna, la un Centru de Calcul unde se ofereau salarii mai bune.
Era dintr-o comuna de pe langa Pitesti si era sotul colegei mele Adriana, tot Ionescu, bineinteles. I se zicea Misu, fara sa stiu motivul. Era un barbat brunet, inalt, foarte slab de parca manca numai joia si purta ochelari cu rama de culoare inchisa. Ca student fusese deosebit si ramasese tot asa si dupa terminarea facultatii, sectia de Informatica Economica - 5 ani. Lucra in birou ca Lazea Traian, cu Ion Marcu si scria programe COBOL. Discutam frecvent cu Misu si imi facea placere sa-l vad cum evolueaza, devenind o piesa importanta in angrenajul din acel birou. Trebuie spus ca la contracte erau termene si nu l-am auzit pe Vasile Ionescu, seful lor de sector sa se vaite intr-un fel cum o facea in alte situatii, de cum lucrau baietii de la 2315. La un moment dat am auzit ca Misu a plecat la Loteria Romana si acolo se ocupa de informatica, barfele spunand ca pe bani adevarati, nu pe simboluri ca in ASE. Cand venea in ASE sa o ia pe Adriana cu masina, mai discutam si imi spunea cum au venit prietenii la ei sa le vada masina si rand pe rand acestia le-au zis ca ar fi bine sa aduca in casa o anumita piesa, de la motor, pentru a nu le fi furata masina. La un moment dat, pe masa lor erau foarte multe piese si Misu, glumind, zicea ca numai caroseria mai ramasese afara.
Era matematiciana si lucra in biroul unde acum e sala 2316. Mai venea pe la noi prin birou sa vorbeasca ba cu Georgia, ba cu Ana Maria, ba cu Doinita. La un seminar se vorbea de ceva cu o matrice care trebuia tiparita intr-un anume fel. Intamplator, pentru lucrarea de stat ma confruntasem cu o problema asemanatoare si aveam o solutie, pe ocolkite, dar aveam. Cand se dezbateau intre ei tot felul de supozitii, eu ca nou-venit am intrat ca musca-n lapte si mi-am dat cu parerea propunand solutia mea. Eu stiam ca merge, ca o folosisem doar. Din spirit de a contrazice, niste tipi mai in varsta m-au contrat. N-as sti acum cine au fost acestia. O persoana si aveam sa stiu mai tarziu cine era, adica Felicia BALTUSCH, a zis ca ceea ce zic e bine si a spus ea de ce, cu alte argumente decat stiam eu. Cineva a zis ca o fi bine dar trebuie gasita solutia care sa faca si cutare si cutare si cutare. Daca taceam, filosof ramaneam, dar nu o mai cunosteam pe Felicia BALTUSCH. cand am aflat ca si-a depus dosarul de plecare in Izrael, mi-a parut rau dar am inteles ca viata are un anumit curs si nimeni nu traieste de doua ori. Nu stiu cum s-a intamplat dar foarte multi dintre cei cu care eu m-am inteles bine, au plecat. Felicia, Alexandru, Sergiu si mai tarziu bunul meu prieten Emil.
Lucra la etajul 5. Purta costum si cravata. Discuta cu toata lumea si in seminarii era activ, prezentand dar si comentand cu atentie probleme. O data am avut nevoie de ceva si Fabian a zis ca Nicolae Manea stie. Am discutat cu el pret de 10 minute, dar a valorat cat as fi stat 3 ore cu cate unul care n-ar fi stapanit ca el acea problema, parca de analiza dimensionala, eu lucrand la un model de tip procedural, destul de incurcat. De atunci nu am mai discutat expres cu el dar il salutam cu respect ori de cate ori il intalneam.
Imi pare rau ca nu-i mai stiu numele de familie. Era un tip pe la 27 de ani, cu ochelari fumurii ssaten cu parul numai inele. Stia sisteme de operare la un nivel atat de inalt, invat l-a iritat pe insusi Iulian Satran. Imi aduc aminte ca facuse el un nu stiu ce si programul sau interactiona cu operatorii, ceea ce a enervat pe toata lumea intrucat iesa din tipare. El invata engleza si pe langa el mai invata cineva, care credea ca daca el va pleca, va pleca si acel cineva. Ceea ce n-a fost sa fie. El si-a depus actele de emigrare, naucindu-si parintii si m-a socat modalitatea in care a fost izolat. Mai intai i s-a interzis sa intre in sala calculatorului IBM 360, apoi n-a mai avut acces la lucrarile pe care le avea la contracte si intr-un final a fost dus undeva prin ASE sa faca ceva, pentru ca in comunism nu exista somaj. Mai venea prin Centrul de Calcul dar oamenii erau tematori. la un moment dat am auzit ca niste prieteni de-ai lui l-au dus la aeroport. M-a impresionat cat de destept era acest baiat, ce legaturi inteligente facea intre concepte, incat reusa sa scoata rezultate la care altii nici ca visau.
Era un barbat foarte prezentabil, un brunet cu trasaturi frumoase si femeile din ASE il apreciau foarte mult. Lucra programare pe la etajul intai si colabora foarte bine cu inginerii de sistem. Nu stiu ce avea Vladut, ca de cate ori ma prindea pe la etajul 3 ma provoca la un concurs de programare, sa intram in competitie amandoi si sa vedem cine este mai bun. De fiecare data i-am explicat ca mie imi place foarte mult programarea, ca fac programare, dar una este sa lucrezi zi de zi 8 ore programre si alta este sa lucrezi programare cand ai nevoie si cand situatia ti-o cere. Una este sa faci programe de sute de linii sursa pentru contracte si alta este sa faci programe pentru studenti. Si eu faceam si programe la contracte dar nu cu frecventa cu care facea el si nici de complexitatea programelor lui. Ii explicam toate astea dar el tot a insistat. N-am intrat in acel joc. daca ma ambitionam si daca as fi lucrat o jumatate de am programare in stilul care trebuie pentru contracte, sunt sigur ca nu as fi iesit extrem de sifonat dintr-o astfel de competitie. L-am felicitat si i-am recunoscut meritele cand a aparut cartea de programare in limbaje de asamblare, el fiind coautor alaturi de Dan Somnea. A candidat si pe un post de lector si a reusit chiar la limbaje de asamblare. Am fost in comisia lui si sunt sigur ca nu a fost foarte fericit, dar am fost o persoana urbana. Rapid, a plecat in strainatate. Cursul de limbaje de asmblare a fost evitat de cei de la sisteme de calcul si mi s-a dat mie, fiind o mare fericire caci cu asa ceva debutasem in 1971. Vladut a revenit in tara dupa 2000 si incerca un doctorat. Nu stiu ce a mai facut. Stiu numai ca era un tip valoros, care nu a stiut sa-si gestioneze valoarea. daca stia, sunt sigur ca acum era foarte, foarte sus si foarte foarte departe. |
M-am straduit sa scriu despre toti pe care i-am cunoscut. Uneori am reusit, alteori cred ca nu. Dar despre cei care am spus lucruri urate, nu am spus decat ceea ce s-a intamplat intre mine si ei. Dar ei nu s-au limitat doar la atat. Au facut cu mult mai multe nazbatii.
Centrul de Calcul a fost o structura facuta dupa model american. Cum ei si azi au cercetarea tot in unoiversitati, inseamna ca aceea era directia. La noi, tot ce era bun trebuia sa dispara. Daca nu erau intamplarile din iarna lui 2012 si SMURD care era o structura de foarte mare succes s-ar fi evaporat. Noi avem vocatia distrugerii sa nu zic a autodistrugerii. Industria romaneaqsca, nu spun ca a fost extraordinara. Dar a fost. Dupa 1989 am vazut cu la Calarasi batea vantul si se furau fiarele din Combinatul Siderurgic. Am vazut cum sub ochii mei taranii au devastat instalatiile de irigatii ajungand fara ele muritori de foame. Asa s-a intamplat si cu Centrul de Calcul. Fiecare si-a dorit o bucatica. N-as fi corect daca atunci cand m-am instalat in biroul de la 2313 nu m-am gandit o clipa ca acolo a stat ani in sir V. Ionescu, sef de sector. Gandul nu mi-a fugit mai departe pentru ca inca mai cred despre mine ca nu am ajuns sa fiu un om de nimic in stare sa jubilez ca s-a ales praful de Centrul de Calcul. Totusi in 2000 cand am fost la Universitatea Abo din Turku, acolo se infiintase TUKS, care imi aducea aminte de ceea ce fusese Centrul de Calcul. In timp ce altii construiau, noi aiversam deja 10 ani de la demolare. Si asta pentru ca Centrul de Calcul era creatia lui Manea Manescu. Orice s-ar zice, Manea Manescu a lasat pentru vesnicie:
- o facultate
- trei cladiri
- un domeniu de cercetare
- o generatie de cercetatori adevarati
- coordonare de PhD fara sa aiba el insusi asa ceva
- o revista mare
- un final trist
- un nume care sa fie pomenit in somn
- indivizi care sa-l denigreze.
Asa este viata, cruda, scurta si rea cu unii, buna cu altii, adica aiurea-n tramvai.
