Despre ceea ce se întâmplă în mediul academic este necesar să se întocmească o listă, iar nuanțele de bune practici se vor defini cu ușurință pentru fiecare element din listă, căci se știe cu precizie ce este bine și ce este rău.
Este bună practică intrarea profesorului imediat ce se sună de intrare pentru începerea cursului sau seminarului. Este bună practică terminarea a ceea ce trebuia predat înainte de a se suna de terminarea cursului, pentru a nu reține studenții din timpul pauzei.
Este bună practică prezentarea planului de seminar cu cerințe și bibliografie, într-un mod echilibrat, fără niciun fel de excese.
Este bună practică ca profesorul la primul curs să indice bibliografia după care studenții să se pregătească pe parcursul anului.
Este bună practică atunci când profesorul folosește un vocabular adecvat în discuția cu studenții și le arată respectul cuvenit acestora. Este bună practică când la examen profesorul propune subiecte de o astfel de dificultate încât notele care se obțin reflectă stadiul real al pregătirii studenților, fără a se înregistra distorsiuni.
Despre relele practici nu trebuie scrise prea multe, deși mediul academic este poluat de comportamente bizare și de acțiuni de neînțeles ale unor profesori, căci tocmai aceste practici rele au impus introducerea disciplinei de etică, moralitate și integritate academică, pentru a face lumină și pentru a separa apele de ceea ce este bine, de ceea ce este rău.

23 ianuarie 2020


                                                                                                                                                                                                    Înapoi