Principii

(Etică, moralitate, integritate - Principii de etică, integritate și de etică) ©

Ne amintim de piesa O scrisoare pierdută a lui Ion Luca CARAGIALE în care TRAHANACHE în actul întâi, scena a treia zice:
Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!.
Există tentația de a enumera principii, dar fie de a nu le respecta, fie de a le modifica în timpul jocului, justificând totul tot cu niște principii, strâmbe bineînțeles.
Etica are principiile ei, reunite în mulțimea A. Moralitatea are principiile ei, reunite în mulțimea B.
Inegritatea are principiile ei, reunite în mulțimea C.
Se va vedea că dacă se face intersecția mulțimilor A, B, C rezultatul nu este o mulțime vidă, ceea ce ne duce cu gândul că o persoană este în același timp cu comportament etic, cu atitudine morală și este în același timp integră dacă respectă un set ceva mai restrâns de principii, cu condiția ca societatea să recunoască acest lucru.
Mediul academic are specificitatea sa, iar etica, moralitatea și integritatea sunt definite la înalte standarde, căci aici se făuresc caractere de specialiști, se dezvoltă abilități în abordarea problemelor de mare complexitate și se dau diplome care atestă că persoanele care le-au dobândit îndeplinesc condiții pentru a derula activități pentru care s-au pregătit, fără riscuri majore în atingerea obiectivelor, a eficienței și a utilizării de resurse.
Existența principiilor are menirea de a face distincție fără echivoc între bine și rău, între corect și incorect, între admis și respins, deci de a stabili clar între două stări ale oricărui sistem. Cei ce fac afirmații generale, care nu reușesc să stabilească clar o anumită poziție și se plasează în zona unei ambiguități nepermise, nu fac altceva decât să rămână ei înșiși blocați în starea de involuție în care s-au aflat din start, datorită lipsei de implicare și de asumare a poziției lor în fața unor colectivități, aspect care în mediul academic este relativ frecvent, datorită dorinței de a nu supăra, de a nu deranjea.
Trebuie spus că în mediul academic, ca peste tot, există persoane care:
cunosc principiile, fac apel la ele și le aplică,
cunosc principiile, fac apel la ele și nu le aplică,
cunosc principiile, nu fac apel la ele și nu le aplică.
Sunt situații foarte frecvente în care membri comunității academice definesc principii ceva mai restrictive din dorința de a introduce filtre cât mai fine în derularea actitivăților, dar dându-și seama că nu fac altceva decât blochează bunul mers, le abandonează. Alții doar se declară adepții unor principii pe care nu le-au respectat niciopdată atunci când este vorba despre persoana lor sau despre cei apropiaților. Altfel nu s-ar vorbi despre dinastii în ediul academic și n-ar exista specificații explicite care limitează accesul la putere a unor persoane după grade de rudenie specificate explicit.

23 ianuarie 2020


                                                                                                                                                                                                    Înapoi