Mediul academic, așa cum ziceam presupune:
- profesori,
- studenți,
- echipa managerială,
- secretare,
- personal administrativ.
Pentru toți aceștia, integritatea se referă la trăsături de caracter, ceea ce înseamnă că pentru a da dovadă de integritate, trebuie să fie:
- onești,
- conștiincioși,
- cinstiți,
- să dea dovadă de onestitate,
- demni,
- să fie drepți,
- să fie incoruptibili,
- în deplinătatea facultăților mintale,
- să se repsecte pe sine,
- să aibă principii sănătoase pe care nu și le schimbă. Integritatea academică este de fapt integritatea fiecărui membru al comunității academice, ea nu există ca o noțiune absractă, ci există în md concret prin tot ceea ce fac profesorii, studenții, echipa manaerială, secretarele și personalul administrativ.
Integritatea academică se manifestă minut de minut, zi de zi în sala de curs, în laborator, în relațiailestudent-profesor, profesor-profesor, student-student, student-echipa managerială, student-secretare, profesor-ecipa managerială și tot așa.
Voi spune un banc: un asistent cu numele A, merge la profesorul T și zice:
- Domnule profesor, am scris un articol pe care vreau să-l public.
Bine, colega! Vom publica articolul în revista X.
Profesorul merge la decan și zice:
- Colega, eu împreună cu asistentul meu am scris un articol și vrem să-l publicăm.
- Excelent! Zice decanul. Vom publica articolul în revista Y că este și indexată în baze de date.
Decanul merge la rector și-i zice aucetuia:
- Rectore, eu, împreună cu profesorul T și asistentul lui A, am scris un articol și vrem să-l publicăm.
- Desigur, îl vom publica în revista Z care indexată ISI. Dar suntem prea mulți autori. Să-l ștergem pe asistentul A, căci nu prea dă bine să fim noi profesorii în compania unui asistent.
Cătă integritate se regăsește în acest banc se vede de la o popștă. Lucrurile nu sunt deloc simple în mediul academic pentru că acolo nu este vorba de produse a căror calitate să fie măsrate cu șblerul, ci este vorba de modelarea unor tineri ca viitori specialiști unde criteriile de evaluare sunt relative, unde calitatea activității este ea însăși evaluată cu mult subiectivism, atăt din partea studenților, căt și din partea profesorilor, căci se merge și în mediul academic după principiul corb la corb nu-și scoate ochii. De multe ori greșeile sunt acoperite de către cei ce aparțin aelei subcolectivități nu entru că sunt caractere integre, ci din contră, că dau dovadă de orgoliu, de inflexibilitate și mai ales de dorința de a fi întotdeauna cu dreptatea de partea lor, dreptate care chiar dacă este obținută în mod strămb este savurată egoist și imoral.
27 ianuarie 2020


                                                                                                                                                                                                    Înapoi