Stabilitatea

Stabilitatea conţinutului vizează realizarea unui astfel de conţinut digital încât să nu fie nevoie de schimbări frecvente, datorate unor abordări partizane sau incomplete a aspectelor prezentate.
Dacă se ia spre exemplificare manualul digital al istoriei României, se va vedea că acesta are un nivel de stabilitate foarte redus, pentru că:
- proporţiile evenimentelor şi persoanelor sunt dominate de subiectivism,
- de la o perioadă la alta, istoricii îşi schimbă opiniile legate de personalităţi,
- apar abordări diametral opuse, căci se schimbă istoricii de serviciu,
- deschiderea accesului la arhive este restricţionat de abordările politice,
- includerea sau excluderea de personalităţi sau evenimente e frecventă,
- scoaterea din context este instrument de manipulare prin manualul studiat.
Este important ca dezvoltatorii de componente ale avuţiei naţionale digitale să ştie să le structureze aşa fel încât în cazul apariţiei fenomenelor de instabilitate, să se efectueze cu uşurinţă corecţiile şi ajustările. Este de preferat ca stabilitatea unei componente să fie afectată de ritmul în care se face actualizarea conţinutului digital. Este preferabil ca actualizarea să se facă prin adăugare de conţinut digital.
Pentru un site în care se gestionează scorurile partidelor de fotbal din campionat, actualizarea se face numai prin adăugarea de conţinut digital. Stabilitatea unui astfel de site scade în momentul în care în ultimele trei săptămâni nu se produce adăugarea de conţinut digital referitoare la partidele care au avut loc în acele săptămâni.
Nu este luată în calcul în nici un caz situaţia destabilizării din site prin încurcarea săptămânilor, pentru că există posibilitatea efectuării de verificări şi de impuneri de restricţii pentru a fi evitate 100% apariţia unor astfel de situaţii. Unii dezvoltatori cred că abordarea stabilităţii este doar un moft şi de aceea fac tot felul de improvizaţii, spunând că în timp vor ameliora conţinutul digital. Este una dintre erorile majore ale acestora, pentru că un utilizator nu aşteaptă să găsească în viitor acele elemente care îi sunt necesare acum.
Asigurarea stabilităţii conţinutului digital pentru componentele avuţiei naţionale digitale este un proces uşor de realizat pentru că acum există foarte multă informaţie pe Internet şi cine doreşte să construiască o structură de conţinut digital cât mai stabilă, nu are altceva de făcut decât să intre pe Internet şi să caute componente din aceeaşi clasă cu componenta pe care doresc s-o realizeze. După aceea, pune în paralel structurile de componente, vede ce au acestea în comun şi la ceea ce există, folosind experienţa sa de dezvoltator, creează structura proprie, care cu siguranţă va fi o structură stabilă, căci foloseşte experienţa deja acumulată în zona în care şi el ca dezvoltator doreşte să intre.