|
Toată lumea doreşte maximum de securitate în componentele d-AN pe care le realizează, le administrează şi le utilizează. Este exact cum comunismul era considerat visul de aur al omenirii şi care în realitate s-a dovedit a fi un fiasco, un fâs, o porcărie, o catastrofă şi o mare deziluzie. Căci la oameni absolut imperfecţi, nici comunismul ca o simplă creaţie a acestora nu avea cum să fie perfect. Pentru avuţia naţională digitală lucrurile stau tot aşa.
Din punctul de vedere al securităţii componentele d-AN sunt extrem de diferite.
Componentele d-AN ale sistemului bancar, evident ar trebui să dispună de un subsistem informatic de securitate extrem de performant. Adevărul nu e prea departe, dar dacă subsistemele informatice de securitate nu sunt perfecţionate la intervale rezonabile, apar surprize şi nu de puţine ori aflăm că ele au fost penetrate de hackeri sau s-au prăbuşit pur şi simplu pe motive de fiabilitate scăzută în raport cu creşterea complexităţii celorlalte componente acre s-au dezvoltat prin natura evoluţiei sistemului bancar.
Aplicaţiile web dezvoltate de persoane fizice sunt cu nivelul de securitate pe care cei ce administrează site-urile sunt în stare s-o facă, nici mai mult şi nici mai puţin.
|