Proprietăţile indicatorilor

Indicatorii care alcătuiesc o metrică nu sunt deloc perfecţi, pentru că nu este nici un indicator care să fie în acelaşi timp senzitiv, necompensatoriu şi necatastrofic. Unui indicator îi lipseşte cel puţin una dintre caracteristici. Matematicienii Gheorghe PĂUN şi Daniel PELE au demonstrat că nu există nici un indicator perfect.
Un indicator W, care intră într-o metrică se defineşte sub forma unei expresii analitice astfel:
W= f(x,y,z,. . .,u) unde W este variabila dependentă, iar x,y,z,. . . ,u sunt variabilele independente.
Un indicator este senzitiv, dacă la variaţii mici ale variabilelor independente, se obţin variaţii mici ale variabilei dependente şi dacă la variaţii mari ale variabilelor independente se obţin variaţii mari ale variabilei dependente.
Un indicator este compensatoriu, dacă pentru valori diferite ale variabilelor independente se obţin aceleaşi valori ale variabilei dependente.
Un indicator este necatastrofic dacă la variaţii foarte mici ale variabilelor independente nu se obţin variaţii foarte mari ale variabilei dependente. Expresiile analitice care conţin fracţii sau logaritmi, dacă numitorul, respectiv, argumentul tind spre zero, rezultatul evaluării tinde către plus sau minus infinit, adică indicatorul este catastrofic.
Senzitivitatea, caracterul necompensatoriu şi necatastroficitatea, trebuie demonstrate. A face afirmaţii despre un indicator, neînsoţite de demonstraţii este apă de ploaie.
Ideal este ca un indicator să fie simultan senzitiv, necompensatoriu şi necatastrofic, dar s-a demonstrat că nu este posibil aşa ceva.


Înapoi