|
Omogenitatea este extrem de importantă în statistică. Nu se adună mere cu pere. De aceea seriile de date se construiesc respecând reguli exacte legate de unităţile de măsură şi de procedurile cu care se fac măsurători. Dacă se înregistrează înălţime unor persoane dintr-o colectivitate, pentru toţi se va folosi aceeaşi unitate de măsură, înălţimea exprimându-se în centimetri.
Mai mult, se vor indica modalităţi de utilizare a sistemului cu care se face măsurătoarea, modul în care omul vine să fie măsurat, desculţ adică şi modul în care ţine privirea şi punctele de contact ale corpului cu tija care este utilizată pentru măsurare. Este de dorit ca atunci când se fac astfel de măsurători să fie validată procedura, astfel ca măsurătorile efectuate repetat şi independent pentru o aceeaşi colectivitate să nu ducă la indicatori statistici care să difere semnificativ. Dacă se întâmplă aşa ceva, procedura este eronată.
Pentru componentele avuţiei naţionale, omogenitatea se referă la:
- utilizarea de şabloane,
- folosirea aceluiaşi stil de elaborare a conţinutului digital,
- întrebuinţarea aceluiaşi vocabular,
- folosirea aceluiaşi format al fişierelor imagine,
- evitarea acelor construcţii care se încarcă greu,
- preluarea de funcţii realizate de alţii, dar care sunt foarte performante,
- asigurarea continuităţii în zona interfeţelor,
- folosirea aceloraşi fişiere pentru date identice.
Omogenitatea este aceea care dă calitate componentelor d-AN pentru că se definesc criterii de a verifica dacă tot ceea ce s-a făcut este şi bun. Introducerea elementelor neomogene alterează calitatea componentelor d-AN.
Dacă unele date nu sunt omogene, există formulte de calcul dar şi instrumente software de conversie, care în final duc la obţinerea omogenităţii dorite. Totul este să se gestioneze pierderea de informaţie. Este important ca atât datele omogene obţinute cât şi datele neomogene iniţiale să fie depozitate, deci nu se vor distruge seriile de date iniţiale neomogene sau fişierele care erau considerate neomogene.
|