|
Aici se potriveşte cel mai bine proverbul: câte bordeie, atâtea obiceie.
Dacă zic obiceiuri, nu mai rimează.
Fiecare dezvoltator foloseşte ceea ce are şi mai ales, ceea ce ştie.
Unii programatori, care au rămas înţepeniţi în FORTRAN scriu programe în FORTRAN, deşi sunt detestaţi.
Unii programatori scriu programe în C++ şi lumea este fericită.
Sunt programatori care scriu programe în C# şi lumea este extaziată. Sunt dezvoltatori de aplicaţii care lucrează în My SQL.
Sunt dezvoltatori care lucrează sun sistemul ORACLE.
Unii dezvoltă aplicaţii pentru ANDROID.
Unii dezvoltă aplicaţii pentru Apple.
Unii când dezvoltă aplicaţii ANDROID, dezvoltă aceleaşi aplicaţii pentru Apple.
Utilizatorii comuni scriu sub blogspot sau word press.
Sunt dezvoltatori ce lucrează în HTML şi PHP.
Este foarte important ca dezvoltatorii să realizeze componente d-AN de bună calitate, care să fie acceptate de utilizatori şi aceştia să fie cât mai satisfăcut de ceea ce componentele d-AN le oferă.
Foarte multe dintre mediile de dezvoltare şi instrumentele sunt însuşite din literatura ce există pe Internet şi foarte rar din cărţi fundamentale sau din cursuri de instruire predate de specialişti care au deja experienţă în domeniu.
Studiul autodidact şi formarea după ureche a dezvoltatorilor duce la necunoaşterea specificului fiecărui mediu de dezvoltare sau a fiecărui instrument, aşa fel încât să se vadă cu claritate virtuţile trecerii de la forme mai vechi la cele mai noi scule de dezvoltare.
Am văzut abordări aşa-zise moderne, dar care de fapt erau fie reluări mecanice a unor exemple de test de pe Internet sau includerea de construcţii tot aşa luate de pe Internet şi integrarea lor în construcţii de un simplism ridicol, revoltător şi neverosimil de ineficient, datorită necunoaşterii virtuţilor revoluţionare a noilor scule, cu care se laudă dezvoltatorii ignoranţi, superficiali şi primitivi.
Ar fi bine venite şabloanele pentru diferite construcţii de conţinut digital, aşa cum sunt acele cărţi din care oamenii învaţă cum:
- se scrie un articol,
- se structurează o carte,
- se construieşte o bibliografie,
- se compune o sinteză,
- se face o analiză comparată,
- se validează o metrică,
- se realizează mentenanţa într-un CV,
- se completează un test grilă.
Dacă astfel de materiale ar exista, cu siguranţă că unii dintre dezvoltatori le-ar studia şi când ar face componente d-AN ar respecta indicaţiile de acolo, asigurând în acest fel nivelul de eficienţă pe care şi-l doreşte fiecare utilizator.
Este ca la cântăreţi. mai întâi trebuie să cânte un cântec în varianta clasică, pentru a arăta că au voce, că au ureche muzicală, că au ritm şi sunt în stare ca prin comparaţie cu originalul, să demonstreze că sunt buni dau chiar foarte buni. Numai după aceea, cântăreţul va prezenta cântece din repertoriul clasic cu o notă personală, ca toată lumea să spună că nu mai cântă nici ca X şi nici ca Y, ci cântă ca el şi el se deosebeşte prin ceva special, care-l face să fie inconfundabil.
Numai după ce un dezvoltator realizează aplicaţii online pe care utilizatorii le cotează ca fiind foarte bune, va trece la a dezvolta ceva superior, care cu siguranţă să-i entuziasmeze pe utilizatori, ca toţi, în cor să recunoască virtuţile noii soluţii care este mai rapidă, mai uşor de accesat, mai naturală, iar fiecare utilizator va conchide că interfaţa este special făcută pentru el.
Degeaba dezvoltatorul a ales un instrument de ultimă generaţie, dacă gândirea lui este cantonată în secolul trecut, în vremurile încâlcitului GOTO şi a îmbâcsitului MOVE, căci totul pare cusut cu aţă albă.
|