|
Acum mulţi ani am avut la şcoala doctorală de Informatică Economică, în vremurile când doctoranzilor li se predau nişte materii, o disciplină intitulată Economia digitală. Scrisesem un articol în ECTAP despre aşa ceva şi s-a considerat că eu aş fi în stare să mă ocup de o disciplină propusă de nu ştiu cine, adică de un ins care credea că dă bine şi sonor o chestie din astea.
Deci, pornind de la vremurile acelea demult apuse, economia d-AN ar reveni la a face o analiză legată de probleme precum:
- valoarea informaţiei,
- valoarea aplicaţiilor d-AN,
- economia de piaţă a componentelor d-AN,
- preţul de producţie a componentelor d-AN,
- preţul de piaţă al componentelor d-AN,
- componentele d-AN ca investiţii şi recuperarea unei investiţii,
- uzura fizică a componentelor d-AN,
- uzura morală a componentelor d-AN,
- costul proceselor de mentenanţă ale componentelor d-AN,
- alegerea momentului de înlocuire a componentei d-AN,
- optimizarea calităţii componentei d-AN având criteriu costul,
- managementul unui proiect complex d-AN.
s-au scris deja foarte multe despre aceste teme, dar după părerea mea se cam bate apa în piuă din moment ce societatea nu are capacitatea de a folosi informaţia care circulă pe Internet ca pe o resursă revoluţionară. O dovedeşte modul banal, vulgar, primitiv şi bizar de definire a banilor virtuali, care s-au dovedit a fi nişte construcţii care s-au umplut de penibilul cel mai nociv, atât timp cât bitcoin sau altele, sunt doar chestii care se proiectează la umbra dolarului sau al altor monede, fără a fi ele acel ceva care schimbă percepţiile degradante pe care aurul le induce asupra speciei umane. O şansă ratată, doar.
|