Criterii de clasificare

Componentele avuţiei naţionale digitale se clasifică după mai multe criterii. După criteriul complexităţii, există:
- componente de complexitate foarte mică,
- componente de complexitate mică,
- componente de complexitate sub medie,
- componente de complexitate medie,
- componente de complexitate peste medie,
- componente de complexitate mare,
- componente de complexitate foarte mare,
- componente de complexitate gigantică.
Trebuie spus că complexitatea este aceea care dă amploarea volumului de resurse necesare pentru a realiza componente ale avuţiei naţionale digitale. Dezvoltatorii independenţi, sunt cei care realizează componente ale avuţiei naţionale digitale de complexitate foarte mică, de complexitate medie sau componente de complexitate mult sub medie. Numai echipe suficient de puternice se vor încumeta să realizeze componente ale avuţiei naţionale digitale de complexitate medie, care să fie şi componente de succes, care să-i satisfacă pe utilizatori. Nu se va vorbi niciodată de realizarea de componente ale avuţiei naţionale digitale de foarte mare complexitate acolo unde în compania dezvoltatoare nu există cel puţin 100 de specialişti de înaltă clasă şi un creier care să-i gestioneze, asemenea pieselor unui ceasornic elveţian, care trebuie să funcţioneze ca un mecanism perfect.
După criteriul omogenităţii, componentele avuţiei naţionale digitale sunt:
- componente omogene ca structură, domeniu şi resurse de realizare,
- componente neomogene, care au la bază diferite resurse în plan informatic şi care se ocupă de domenii tematice foarte diferite.
Avuţia naţională digitală are foarte multe componente omogene, iar componentele neomogene tind să rezulte din agregarea de componente omogene aparţinând unor tipologii sau clase de aplicaţii informatice diferite.
După criteriul tematic, componentele avuţiei naţionale digitale se referă la:
- aplicaţii de e-Learning,
- magazine electronice,
- sisteme informatice bancare,
- aplicaţii de alocare de resurse temporare, bilete sau rezervări la hoteluri,
- muzee virtuale,
- cărţi în format electronic,
- reviste în format digital,
- - plata taxelor şi impozitelor,
- organizări de manifestări ştiinţifice,
- instruiri asistate pentru preparare după reţete,
- testarea cunoştinţelor online.
Aceste componente ale avuţiei naţionale digitale sunt extrem de numeroase, au o dinamică proprie şi reprezintă modalitatea cea mai importantă de derulare a procesului de informatizare a societăţii.
După criteriul interfeţelor, componentele avuţiei naţionale digitale se clasifică în:
- componente cu interfeţe originale, care necesită un efort susţinut din partea utilizatorilor pentru a se familiariza cu ele,
- componente cu interfeţe caracterizate prin continuitate, în ideea că interfeţe ale unor aplicaţii de mare succes sunt preluate şi adaptate, încât trecerea de la aplicaţii deja cunoscute la o nouă aplicaţie nu necesită un efort susţinut din apreta beneficiarului,
- componente cu interfeţe adaptabile, care după ce su pun câteva întrebări şi se primesc răspunsurile, conţinutul este adaptat specificului pe care îl prezintă utilizatorul, căci nu este rezonabil ca unui utilizator foarte familiarizat cu aplicaţia să i se mai ceară exact aceleaşi lururi ca unui utilizator care intră pentru prima dată în aplicaţie.
O componentă a avuţiei naţionale digitale trebuie trecută prin toate criteriile, dar se va observa că unei aplicaţii care i se cer foarte multe opţiuni, va avea şi o complexitate ceva mai mare, iar interfaţa este şi ea cel puţin caracterizată prin continuitate, dacă nu i s-a asigurat şi câteva elemente de adaptabilitate.


Înapoi