Corectitudinea componentelor d-AN

Corectitudinea este o altă operaţiune care se execută pe conţinutul digital şi constă în a accepta modalităţi de verificare în urma cărora se conchide că acolo nu se află erori. Este vorba de erori de calcul, erori de transcriere a unor formule, erori gramaticale, erori de tehnoredactare sau ceea ce este mai grav, erori de semantică. Sunt multe lucrări bazate pe ipoteze greşite care au dezvoltat teorii, de asemenea, care s-au dovedit greşite. Este foarte greu de combătut acei autori de componente d-AN care sunt foarte subtili şi care cu voie falsifică adevărul trecând ipoteze, rezultate intermediare şi concluzii finale. Sunt şi situaţii în care au avut loc erori nevoite.
Să ne amintim versurile cu De din vale de Rovine şi să ne amintim că bătălia de la Nicopole s-a produs cu mult mai târziu. Să nu uităm nici poziţia aceea imposibilă identificată de George TOPÂRCEANU, în care iubita poetului nepereche stătea cu fruntea pe umăr şi-şi privea în ochi iubitul. A vorbi despre corectitudine e una, despre licenţele poetice este alta.