|
Construirea indicatorului nu este deloc o treabă foarte uşoară, căci trebuie ţinut seama de:
- datele de intrare necesare,
- modul de măsurare a datelor iniţiale,
- efortul de calcul,
- modul de interpretare a rezultatelor.
Există la tot omul tendinţa de a scrie în disperare expresii analitice sofisticate, dar care în final se dovedesc inutile, din moment ce:
- lipsesc mijloacele de culegere a datelor,
- efortul de prelucrare este imens,
- interpretarea rezultatelor este neconvingătoare.
De aceea, sunt preferaţi indicatorii simpli şi mai ales relevanţi, adică acei indicatori acre spun ceva.
La şcoală, se foloseşte sistemul de notare de la 1 la 10. Deşi media aritmetică este absurd de nereprezentativă în cazul elevilor, că se adună mere cu pere, totuşi este utilizată ca un fetiş. Eu nu am făcut din media studenţilor cu care am lucrat un fetiş şi mă laud că nu am dat cu bâta-n baltă. Este adevărat că un student cu media 5,50 nu este la fel de bun ca unul cu media 9,00. Dacă vrem un bun programator, aleg pe studentul cu media 5,50 care însă la toate examenele de programare a avut numai 10 în defavoarea studentului cu media 9, care la programare a avut note de 5 sau 6.
Indicatorii diferă între ei prin:
- numărul de operatori,
- numărul de operanzi.
Folosind metrica HALSTEAD se calculează complexitatea unor expresii aritmetice.
Indicatorul
Y1=a*x + b*z
Y2=x/z
Are 5 operanzi, Y, x,z,a,b şi 4 operatori =,*,+*, operatorul de înmulţire apare de două ori. Complexitatea HALSTEAD pentru primul indicator
H(Y1)=5*log2(5) + 4*log2(4)
şi complexitatea HALSTEAD pentru celălalt indicator
H(Y2)= 3*log2(3) + 2*log2(2)
Evidenţiază faptul că indicatorul Y1 este mai complex decât indicatorul Y2.
Cu fostul meu student Adrian VIşOIU am scris o carte intitulată Baza de modele şi acolo este un tabel cu tot felul de expresii analitice, care la un moment dat formează un punct de plecare pentru cine ar vrea să construiască proprii lui indicatori pentru a avea o metrică originală, picantă, sublimă şi practică.
Nu trebuie să avem pasiunea nebună de a construi indicatori cât mai complecşi, ci de a scrie indicatori care să fie operaţionali, adică să existe date pentru a fi calculaţi şi după ce au fost calculaţi, să fie interpretate rezultatele, iar concluziile să fie credibile. Nu este decent să spui că PIB-ul a crescut cu 33% şi să ai oameni care-ţi mor de foame pe stradă sau ai două milioane de indivizi care ard gazul de pomană cu ajutor social, deşi sunt în putere şi în alt context ar sfărâma stânci între palmele lor.
|