m-am tot codit să scriu despre aplicaţiile web pentru că eram încărcat cu energii negative şi aş fi scris numai de rău. Totuşi, despre aplicaţiile web româneşti este imposibil să scrii de bine pentru că:
- sunt făcute cu picioarele,
- au rolul de a-l umili pe utilizator,
- nu ţin seama de experienţa altora,
- dezvoltatorii cred că toată lumea ştie ce ştiu ei,
- actualizarea este ultimul lucru la care dezvoltatorii se gândesc,
- numărul de click-uri nu este pentru dezvoltator un parametru,
- timpul şi nervii utilizatorului nu este interesant pentru dezvoltator.
Pentru toate acestea, viaţa utilizatorului nu este deloc uşoară, dar pe dezvoltator nu-l interesează acest aspect, căci proprietarul aplicaţiei ştie că indiferent cum curg conexiunile utilizator-aplicaţie, proprietarul ştie că utilizatorul nu are o altă soluţie şi este obligat să folosească aplicaţia web, indiferent cât de proastă este respectiva aplicaţie şi câte vorbe de dulce primesc aplicaţia, proprietarul şi dezvoltatorul la un loc.
Am văzut aplicaţii web româneşti:
- unde nu găseşti ceea ce ele anunţă,
- neactualizate,
- actualizate neomogen şi incomplet,
- greoaie pentru că nu ţin seama de nimic,
- bombardate de tot felul de bannere,
- stupide de sus până jos,
- cu conţinut digital eronat, stufos,
- nestandardizate, deşi se referă la structuri organizaţionale comparabile,
- au vocabulare şi butoane de tot râsul.
Acum nu sunt atât de furios încât să mă dezlănţui cu critici vehemente, dar voi completa exact cu adrese acele aplicaţii care m-au enervat şi cum le-aş vedea eu să fie cât de cât acceptabile.
Ceea ce am de spus eu acum se leagă de faptul că din 20 aplicaţii web româneşti, doar 3 se duc la bun sfârşit ca lumea, dar ele nu sunt făcute aici, ci sunt ale unor lanţuri de magazine sau ale unor bănci care nu sunt româneşti.
Trebuie să reproşez ceva la toate aplicaţiile web româneşti şi anume lipsa arhivei sau atunci când arhiva există, acesta este nestructurată după nici un criteriu, să zicem ani calendaristici sau tipuri de documente sau activităţi.
Părerea mea este că dezvoltatorii de aplicaţii web ar mai trebui să pună mâna să mai citească şi nei literatură şi standarde şi să intre în rândul lumii, lăsând chestia cu mitul lui Manole şi a ciobanului din Mioriţa, că unul şi-a omorât muierea, iar celălalt vorbea cu o oaie, în ambele cazuri ceva nu este în regulă.