Românii au talentul de a face lucruri inutile. Aşa se explică puzderia de studii de fezabilitate sau de pre-fezabilitate care se întocmesc de dragul de a face ceva în aparenţă, dar în realitate, de a ciuguli bani fără rost. Legea, făcută de şmecheri, pentru şmecheri, stimulează întocmirea de studii de fezabilitate pe bani mulţi, fără a da vreo responsabilitate celor care emană aşa ceva.
Se fac studii de fezabilitate pentru autostrăzi şi autostrăzi nu se construiesc.
Se fac studii de fezabilitate pentru spitale şi spitale nu se construiesc.
Se fac studii de fezabilitate pentru staţii de epurare şi staţii de epurare nu se construiesc.
Se fac studii de fezabilitate pentru centuri ocolitoare şi centuri ocolitoare nu se construiesc.
Doar pentru lucrări nesemnificative se fac studii de fezabilitate care au finalitate, dar este de-a dreptul comic, pentru că se cheltuiesc banii, dar nu oricum şi nu oricine are acces la a face studii de fezabilitate.
Numai aleşii sunt cei care câştigă licitaţii, căci fără vreo responsabilitate, studiile de fezabilitate care se întocmesc, ş5iindu-se că obiectivul nu va fi demarat în trei ani, rămân doar nişte texte fără valoare. Este un mod de a bate pasul pe loc pe bani grei, căci noi avem talentul de a ne bate joc de noi înşine cu nonşalanţă, graţie, perseverenţă şi resemnare.
Numai când aud că s-a demarat elaborarea studiului de fezabilitate ştiu că este vorba:
- de o escrocherie,
- că nu va fi nici o finalitate,
- e miştocăreală,
- de a mai arunca nişte bani pe fereastră.
Nu am văzut să se modifice legea ca valabilitatea studiului de fezabilitate să crească la 10 ani, ca responsabilitatea celui care face un asemenea studiu să fie reală şi mai ales, ca toţi care fac astfel de studii să fi fost nişte persoane care să aibă experienţă de constructori şi nu doar fă fie teoreticieni, care scriu şi judecă doar din cărţi şi din birou, fără muncă de teren.