Se vorbeşte foarte mult despre proiectele politice. Dacă întrebi pe cei ce vorbesc despre aşa ceva, foarte puţini sunt în stare să răspundă cu argumente.
A face un partid nou, înseamnă a construi un proiect politic.
A face demersurile pentru unirea dreptei, înseamnă a realiza un proiect politic.
A pune la o aceeaşi masă partide cu diferenţe doctrinare ireconciliabile în scopul realizării unui obiectiv punctual, înseamnă a construi un proiect politic.
Constituirea listelor de candidaţi pentru parlament, este un proiect politic.
Toţi paşii legaţi de organizarea unui congres al partidului, echivalează cu realizarea unui proiect politic. Un puci în interiorul unui partid, are la bază un proiect politic, iniţiat de o minoritate.
Demonizarea unui lider politic echivalează cu parcurgerea etapelor unui proiect politic.
Orice proiect politic are un obiectiv la vedere şi nenumărate obiective ascunse, care de fapt sunt esenţiale.
Proiectul politic este de regulă, o construcţie a unui grup mai mult sau mai puţin numeros de membrii de partid, care sunt uniţi de obiectivele ascunse, pe care toţi le ştiu, cred în ele, dar niciodată nu le vor spune cu voce tare, căci obiectivul la vedere este suficient de acoperitor şi de credibil, deşi niciodată nimeni va avea încredere în vorbele frumoase în care cei ce vorbesc de respectivul proiect politic se străduiesc să se facă înţeleşi şi prin naturaleţe şi argumente, să fie acceptaţi.
Acum deja mă apucă râsul când văd politicieni vorbind de proiectele lor politice, deşi ei nici nu ştiu cu ce se mănâncă un proiect. Cine a citit un pic de literatură de management de proiecte, cine a mai şi făcut oferte de proiecte, cu siguranţă ştie că proiectul politic înseamnă:
- cunoaşterea problemei,
- identificarea de riscuri,
- găsirea de metode realiste de soluţionare,
- stabilirea de sarcini pe oameni,
- trecerea la transpunerea în viaţă,
- evaluarea activităţilor derulate,
- efectuarea de ajustări,
- analiza efectelor.
Crearea USL a fost un proiect. Obiectivul declarat era înfrângerea partidului lui Traian BăSESCU. Realitatea a fost cu totul alta. Dacă cineva ciulea urechile la spusele celui care făcuse din PD din partid socialist, un partid PDL afiliat la populari, căci el urmărea crearea unei drepte puternice, USL era doar supapa de transfer de notorietate de la PSD spre PNL, ceea ce s-a văzut în 2014 la europarlamentare, căci imediat PNL a trecut la populari, s-a unit cu PDL şi tot tacâmul. Acela a fost un proiect politic inteligent, al potenţării dreptei, căci era la mintea cocoşului că un partid liberal şi unul social-democrat niciodată nu fac un mariaj, indiferent de context.
Proiectele politice de depunere a moţiunilor de cenzură în care voturile nici nu au acoperit semnăturile iniţiatorilor, arată că nu au fost de succes. Văd că analiştii politici de la noi, în diletantismul lor nu ştiu să disece proiectele politice şi rămân cu gurile căscate atunci când văd că unde dai şi unde crapă nu au legătura de cauzalitate prognozată, datorită obiectivelor ascunse, pe care ei ar trebui să le miroase cu artă, cu graţie şi cu mult talent.
Un proiect politic înseamnă în ziua de azi multă matematică, multă econometrie şi multă statistică. Totul se măsoară, totul se prognozează. Este mai exact decât o reţetă farmaceutică unde substanţele se măsoară în cantităţi foarte-foarte mici. Legătura cauză efect este azi mai exactă ca niciodată. Cine nu procedează astfel nu are decât să se înece în empirism, ignoranţă şi incoerenţă.