Acum în showbizz-ul nostru mioritic, oricine are ceva de făcut, musai trebuie să vorbească de realizarea unui proiect.
Face cineva un clip, declară că face un proiect.
Face cineva un concert la Sala Palatului, numeşte tot ce gravitează în jurul evenimentului drept proiect. Compune cineva un cântec pentru o preselecţie la Eurovosion, gata, face un proiect.
Oamenii nu sunt departe de a fi realişti pentru că ceea ce fac:
- are la bază un obiectiv,
- utilizează resurse strict definite,
- are termene,
- există riscuri care apar,
- se vede livrabilul la termen,
- se construieşte o listă de activităţi,
- se pun în corespondenţă activităţi cu executanţi,
- există unitate de timp, spaţiu şi acţiune,
- eforturile sunt finite,
- totul se exprimă în cheltuieli,
- la evaluare se consideră că are sau nu succes.
Exagerările apar numai în măsura în care oamenii exagerează transformând cuvântul proiect în ceva demonetizat, din moment ce e folosit prea des şi mai ales fără acoperire, căci un proiect presupune un anumit nivel de complexitate a activităţilor şi lucrul în echipă în care fiecare are rolul său, fără a fi vorba de o persoană care este un fel de Mariţa bună la toate.
Dacă se cunoaşte momentul fixat la care trebuie distribuit livrabilul, se stabileşte cu claritate momentul la acre trebuie să demareze proiectul. Să ne imaginăm că avem melodia, dar crearea videoclipului începe cu întârziere şi este gata după termenul de depunere impus de organizatorii de preselecţii. Acesta este un proiect muzical ratat.
Să ne imaginăm că vine o formaţie cu 60 tone de echipamente care necesită o săptămână pentru a fi montate în Piaţa Constituţiei şi acele echipamente se rătăcesc, vin cu 3 zile întârziere. Se montează în grabă şi apar probleme în timpul spectacolului fie la sonorizare, fie la efectele pirothnice şi de laser. Este clar că proiectul per ansamblu este ratat.