Proiecte mioritice


- a avea ideea,
- a o dezvolta,
- a face deviz,
- a arăta surse de finanţare,
- a face graf GANTT cu activităţi,
- a pune activităţile în corespondenţă cu oamenii,
- a da detalii tehnice din acre să se vadă că proiectul este solid, convingător, unitar şi coerent. La noi se obişnuieşte ca omul să aibă o idee, ca toţi ceilalţi să graviteze în jurul acelei idei şi oficialii să ofere bani pentru a duce la bun sfârşit ideea.
Cele ce aqre ideea se autointitulează manager de proiect, dar el nu-şi asumă nici un risc. Când banii vin de la sine, aşa-zisul manager nu este interesat să cheltuiască acei bani cu o anumită eficienţă.
Dacă proiectul este de succes, este în regulă, dacă proiectul nu este de succes zice pardon şi merge mai departe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Prin anul 2000 când cu eclipsa, la Timişoara, un tip dorea să facă un spectacol cu o mare cântăreaşă care cerea un milion de dolari. Faptul că primăria nu i-a oferit acei baini, l-a derajat teribil pe tip şi a urlat că un mare proiect nu e dus la bun sfârşit.
Idei au foarte mulţi. numai că aceştia trebuie să le ducă la bun sfârşit prin:
- definire,
- trasarea de responsabilităţi,
- formarea echipei,
- găsirea finanţatorilor,
- trecerea la dezvoltare,
- gestiunea cheltuielilor,
- asumarea de riscuri,
- implementare,
- obţinerea profitului.
Este adevărat că omul care porneşte de la o idee, în clipa în care îşi asumă responsabilităţi are dreptul să încaseze bani adevăraţi dacă proiectul lui este de mare succes şi tot atât de adevărat este că toţi ceilalţi care s-au rezumat la a fi spectatori la efortul echipei, vor trebui să înghită în sec şi să se mulţumească cu firimiturile de la festinul bogaţilor, căci cei din echipă sunt adevăraţii învingători, adică sunt cei bogaţi.

                                                                                                                                                                                                    Înapoi