Am văzut unii care veneau cu aşa-zise oferte de proiecte date sub forma unei jumătăţi de pagină unde era scrise doar banalităţi.
Acele proiecte erau improvizaţii, căci cel ce venise cu oferta se ştia că este deja câştigătorul.
Am văzut proiecte precum:
- teren de fotbal în pantă,
- telegondolă care duce niciunde,
- amenajare staţiune ape termale unde nu există ape termale,
- centru de informate turistică fără obiective turistice,
- drum care se înfundă într-o casă,
- pod de cale ferată pe sub care nu are cum să treacă locomotiva că este prea jos.
Acestea sunt proiecte finalizate, dar sunt improvizaţii pentru că sunt obiective realizate sfidând reguli elementare de logică şi de practică. Proiectele acestea sunt improvizaţii şi pentru că nu respectă nici un criteriu de bun simţ, fiind rodul unei gândiri superficiale, rupte de realitatea de zi cu zi şi care sunt scăpate de sub control.
Nu trebuie considerate ca fiind aberaţii, deşi la o privire mai atentă sunt chiar aberaţii, doar pe motiv că:
- au existat sub forma de propunere,
- a existat o echipă de evaluare,
- finanţatorul a făcut şi evaluarea lui,
- executanţii au fost persoane care se considerau specialişti,
- a avut loc recepţie,
- utilizatorii au fost şi ei cu un nivel de exigenţă oarecare,
- auditul a fost făcut de o echipă independentă.
Nu există o modalitate de a accepta că trecând prin atâtea filtre, proiectul a fost doar o improvizaţie sau a trecut de aceste filtre fără a se observa gravele carenţe specifice oricărei improvizaţii. Eu cred că filtrele nu au existat doar din cauză că banii iau minţile tuturor celor chemaţi să ţină în frâu imaginaţia, unor debordant de primitivă, a unora puşi în faţa bucatelor şi care-şi pierd şi cele mai mici urme de judecată.