- iniţiativa managerului,
- ponderea covârşitoare a cheltuielilor directe,
- libertatea de a externaliza cheltuieli,
- subordonarea totală faţă de obiectiv.
La noi, echipa e făcută de un şef, iar managerul de proiect joacă pe coordonate impuse ca număr, structură şi nivel de cheltuieli.
Ponderea cheltuielilor indirecte este de regulă mai mare de 45%, ceea ce este aberant, că ideea de management de proiect este tocmai de a reduce aceste cheltuieli la sub 5%.
Proiectele sunt golite de conţinut chiar în momentul de start, când se acceptă un parandărăt de cel puţin 10% care se dă din valoarea proiectului. Deci ceea ce trebuia realizat cu 100% din valoare se realizează cu cel mult 90%, adincă se taie din:
- salarii,
- cheltuielile cu materii prime prin scăderea calităţii acestora,
- operaţii care nu se mai execută,
- materii prime care erau încorporate în produs.
Din moment ce se produc schimbări dramatice, cu siguranţă că proiectul se realizează în condiţii cu mult mai proaste şi ceea ce rezultă în final nu are nici o legătură cu ceea ce se stabilise că trebuie făcut la contractarea lucrărilor.
Are loc o dispersare de resurse către direcţii care nu au nici o legătură cu ceea ec este stabilit, pentru că fiecare îşi doreşte partea leului, deşi respectivele sume nu sunt prevăzute sub nici o formă în deviz. Sunt situaţii când prin natura lucrurilor, nu trebuie să apară în deviz profit. Cei ce fură procente din sumele alocate pentru proiect trebuie să conştientizeze că multe din cele înscrise în proiect nu se vor realiza, iar la audit minusurile se vor vedea şi produsul va fi respins ca necorespunzător.
Lumea nu înţelege că a lucra pe bază de proiect este cu totul altceva decât modul clasic în care se derula producţia, că totul este orientat spre a face calitate şi spre a avea o finalitate în care toată lumea câştigă foarte bine prin muncă şi nu altfel.