- sunt sprijiniţi pe căi oculte,
- nu au forţa de a face proiectul,
- le lipseşte managementul real,
- cred că dacă au câştigat proiectul finanţarea curge de la sine,
- le lipsesc persoanele de execuţie,
- nu au utilaje suficiente,
- folosesc tot felul de tertipuri să demonstreze puterea de a face proiectul,
- caută să obţină amânări,
- nu fac lucrări de calitate,
- vin cu justificări care mai de care mai aberante,
- se scuză şi vor iertare.
Viciile de întocmire a contractelor au drept consecinţă lipsa oricăror forme de penalizare, dar în plus sunt încurajate suplimentările pe tot felul de argumente, ceea ce face ca proiectul să aibă un cost de 3-5 ori mai amre decât costul cu care s-a câştigat licitaţia. Aceaste mecanisme sunt cunoscute şi acceătate, din moment ce procesul de licitare şi de atribuire este alterat de chestiunile reale din teren, căci toată lumea se face că face ceva, dar în consecinţă doar se toacă fonduri pe nimic. Nu există nici un vinovat că un proiect este amânat nejustificat. A se vedea linia de metrou Drumul Taberei, a se vedea bucăţile de autostradă şi a se vedea că în 30 de ani nu s-a construit nici un spital ceva mai mare.
Unor la place să vorbească totul la timpul viitor şi mai ales să taie panglici de inaugurare, chiar de mai multe ori, în contextul amânării lucrărilor din cauza contestaţiilor sau din cauză că amânările au la bază lipsa de fonduri sau lipsa de resurse şi de echipamente, dar şi de forţă de muncă. Cine merge pe marile şantiere va vedea cun muncitorii şi aceia cât sunt de puţini, stau sau se fac că muncesc.
Este o atmosferă cumplită de delăsare, generată de un management construit pe baze false, care mimează eficienţa prin vorbe meşteşugite, care în spate nu au nici un fundament solid.