Ceea ce ni se întâmplă de ceva vreme este rezultatul activităţii tuturor celor ce vând iluzii. Aceştia nu sunt marii profesionişti, ci au nivelul unor obscuri diletanţi, care se înconjoară de slugi, gata să-şi vândă mediocritatea în orice clipă la preţ cât mai ridicat, pentru a se făli că au un oarece profit. Realitatea cruntă este legată de faptul că se bate pasul pe loc şi involuţia topeşte până şi cele mai optimiste previziuni, în noroiul cotidian, sulfuros şi curgător.
Unii sunt isteţi şi creează iluzii pe termen scurt, nevinovate şi trec mai departe ca şi cum nimic nu s-ar întâmpla. Alţii umflă baloanele de săpun şi aşteaptă să se spargă singure şi să împrăştie stropi în toate părţile.
Iluziile presupun iluzionişti şi spectatori care sunt impresionaţi de fiecare număr care pare a fi convingător. Sunt iluzionişti strălucitori în cabotinismul lor, care se screm din toate puterile să fie naturali, să dea senzaţia că totul este aievea, nu are nimic fals, cusut cu aţă albă, deşi sfidează cele mai elementare legi ale fizicii, de exemplu.
Nu spun că iluzioniştii sunt cei mai mari mincinoşi, pentru că noi îi acceptăm şi chiar credem că ne face plăcere să ne lăsăm păcăliţi pe durata spectacolului. Mai dificil este acel moment când una vedem, pentru aceea plătim, dacă când ajungem acasă ne dăm seama că am fost păcăliţi. Atunci apare deziluzia, ceea ce este o stare neplăcută pe acre o trăim, dar pe care singuri, din neatenţie ne-am creat-o singuri. Uneori ne place să fim minţiţi mai ales de către oamenii care ştiu să mintă frumos, crezând ei că ne vând adevăruri, dar de fapt ne plasează iluzii grosolane, care sunt de fapt minciuni sfruntate. Se întâmplă acest fenomen în timpul campaniilor electorale, când toţi doresc să primească voturi, drept care promit şi chiar votează legi pe care imediat după ce s-au ales, le prorogă un-doi.
Fără să greşesc, ştiinţa este şi ea cu mare parte de generare a iluziilor, mai ales din faptul că cu statistica se demonstrează orice, iar prognozele bazate pe ipoteze false, duc la ipoteze groteşti, ipoteze care dacă sunt ambalate ingenios, par să devină oarece adevăruri pentru cei dispuşi să le creadă.
Iluziile trebuie privite şi ca forme clasice de a manipula oamenii pentru a obţine exact ceea ce manipulatorul îşi doreşte, adică voturi, aprobări şi mai ales entuziasmul celor care se lasă păcăliţi.