Comunismul, temă de actualitate românească


Când văd atâta diletantism şi superficialitate la cei care abordează problematica trecutului comunist al ţării noastre, deja devin foarte îngrijorat. După părerea mea, comunismul trebuie analizat folosind metode ştiinţifice, căci empirismul, basmele, idilismul şi folclorul nu duc la concluzii corecte, care să explice fundamentul Revoluţiei din 22 Decembrie 1989.
A face istorisiri este una, a face ştiinţă este altceva. A discuta de dragul discuţiei, doar pentru a bifa o activitate, este totuna cu a vorbi în somn, uneori spunând vorbe de duh sau frânturi de adevăr care nu au nici o legătură cu realitatea.
Aşa cum zicea poetul George LESNEA,
Partidul e-n toate
E-n cele ce sunt
şi-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n pruncul din leagăn
şi-n omul cărunt,
E-n viaţa ce veşnic nu moare.
Comunismul a fost cu mult mai mult, pentru că această orânduire a acaparat toată ţara, cu viaţa politică, cu societatea, el întrând adânc şi în sufletele şi conştiinţa fiecărui locuitor. Ceea ce cred eu şi de fapt sunt convins, este legat de faptul că doctrina comunistă, atotcuprinzătoare, a alterat conştiinţele tuturor românilor care trebuiau:
- să ducă o viaţă duplicitară, de Paşti roşind ouă, dar mergând la Cenaclu,
- să recite poeme partidului, dar să spună rugăciuni în singurătate,
- să trăiască în chip comunist, dar pe patul de moarte să ceară împărtăşanie,
- să spună la şedinţe lucruri în care nu crede nici o iotă,
- să ia atitudine plini de zel, în ideea de a distruge destine, doar pentru a fi pe plac şefilor,
- să mintă, să mintă şi iar să mintă, doar pentru a le fi bine sau foarte bine,
- să facă lucruri oribile, ştiind că niciodată nu vor fi traşi la răspundere,
- să falsifice istoria după bunul plac, pentru a se face frumoşi şi măreţi,
- să se umilească, să linguşească pe mai marii politici, pentru a le fi cald,
- să ridice în slăvi şi cele mai abjecte lucruri, crezând că aceea este linia de urmat.
Cine a trăit în comunism, chiar dacă se dă peste cap, face cure de dezintoxicare, îşi schimbă înfăţişarea, poartă numai ţoale de firmă luate pe mii de lire de la HARRODS, îşi repetă zilnic pentru sine că este un democrat autentic, nu va reuşi să se dezbare de apucăturile de comunist, de utecist, de pionier sau de şoim al patriei, căci acele apucături fac parte din matricea fiecăruia, iar transmiterea ereditară este deja un rău câştigat, ceea ce se vede la noile generaţii de politicieni, care sunt mai răi decât ceea ce ştiam că ar trebui să fie nişte tineri născuţi şi crescuţi în democraţie.
¬¬ Aici mi-am propus să arăt cam ce a însemnat aspectele specifice comunismului mioritic şi să arăt cum s-au schimbat lucrurile, dacă s-au schimbat, în cei 30 de ani de capitalism de cumetrie, săltăreţ, mioritic, vaporos, etatist, empiric, aleator şi deşănţat de la noi.

                                                                                                                                                                                                    Înapoi